„Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbe 29:18)

     Ce intenționezi să faci în acest Nou An? Lucrul pe care ți-l pui pe inimă va determina modul în care îți cheltuiești timpul și energia. Și același efort este necesar pentru a duce o viață neîmplinită cât și pentru una plină de semnificații. Unii cercetători au estimat recent că creierul omenesc are o capacitate între 10 și 100 de terabites, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi are loc destul să se dezvolte. Unul din lucrurile care ne aduc cea mai mare satisfacție și pe care îl poți face anul acesta este să lucrezi la dezvoltarea minții tale. „Când nu este nici o descoperire dumnezeiască (simțul direcției), poporul este fără frâu”. Lipsa mulțumirii nu vine  din absența lucrurilor, ci din absența direcției. Prea mulți dintre noi abia mai trăiesc din cauză că se mulțumesc cu mai puțin decât le-a pregătit Dumnezeu. Calitatea vieții tale va fi determinată de viziunea pe care o ai și de efortul pe care ești dispus să-l faci pentru a o împlini. Așa că, oprește-te și fă o listă cu domeniile în care ți-ai dori să crești anul acesta, apoi abordează trei sau patru care sunt cele mai importante. Nu te descuraja dacă nu-ți ies lucrurile după cum dorești; nimic important nu se creează peste noapte. Pavel a spus despre credința lui: „alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:14). Este un proces; trebuie să perseverezi. Uneori vei avea impresia că faci doi pași înainte și trei înapoi. Dar nu renunța. E mai bine să mori de ceva decât să nu trăiești pentru nimic! Și dacă nu încerci ceva ce trece dincolo de specializarea ta, nu vei crește. Așadar, ce mai aștepți? Aștepți viața? Dar viața te așteaptă pe tine – așa că, înainte cu Domnul!

„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi” (Ieremia 29:11)

     Dumnezeu spune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi … gânduri de pace … ca să vă dau un viitor şi o nădejde. … Mă veţi ruga, şi vă voi asculta” (v. 11-12). Anul acesta cere-i lui Dumnezeu un plan. E dureros să joci un rol pentru care nu ești potrivit. E ca și cum ai umbla cu niște pantofi care nu-ți sunt buni. Așadar, la ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Enumeră cinci momente din viața ta în care ai fost deplin conștient de acest sentiment de împlinire. Asta spune ceva despre scopul tău, nu? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ți-ai umple ziua? Ce ai face diferit față de ceea ce faci astăzi? Care este pasul pe care îl poți face chiar acum – să dai un telefon, să scrii o scrisoare, să trimiți un e-mail – ca să te apropii mai tare de chemarea ta? Ce ai învățat despre scopul tău prin eșecurile avute? Este evident că anumite domenii nu fac parte din chemarea ta? Pe cine admiri pentru felul în care și-a folosit darurile? De ce te asemeni cu acele persoane? Ce poți învăța despre ele? Cum ai descrie viziunea ta pentru anul acesta? Sau peste cinci ani de acum încolo? Sau peste zece ani? Care sunt oamenii din viața ta care înțeleg cu adevărat cine ești tu? I-ai întrebat care cred  ei că ar putea fi scopul tău? Ți-au dat vreo indicație despre modul în care cred ei că ar trebui să-ți folosești talentele? Pentru ce dorești să fii ținut minte? Acum, când începi Noul An, cere-i lui Dumnezeu planul Său.

„Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot” (Luca 17:32)

     Înainte ca Dumnezeu să distrugă orașul Sodoma, El a trimis doi îngeri ca să-i salveze pe Lot și  familia lui de la pieire. Instrucțiunile pe care le-au primit au fost clare: „să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri… (Dar) Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Geneza 19:17, 26). Domnul Isus a reamintit această povestire în câteva cuvinte: „Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot”. Iată două lecții pe care trebuie să le înveți și să nu le uiți: 1) Nu privi înapoi cu jind la vechile tale plăceri și idealuri păcătoase. Promisiunea pe care ți-a făcut-o atunci păcatul a fost mincinoasă, și la fel este și acum. „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi” (Iacov 1:14-16). 2) Uită-te doar la Isus. Cei doi gineri ai lui Lot nu au dat  atenție mesajului îngerilor sau rugăminții socrului lor, așa că au rămas în urmă… Poate de aceea soția lui Lot s-a uitat înapoi. Dar a fost un lucru fatal atunci, și este fatal și acum. Nu te bălăci în regretele trecutului tău. Nu mai rămâne blocat la injuriile pe care ți le-au adresat alții. Ia-ți ochii de pe oglinda retrovizoare și ațintește-ți privirea asupra drumului care îți stă în față. Dumnezeu ți-a pregătit lucruri extraordinare; la aceasta se rezumă lupta din viața ta. Domnul Isus l-a numit pe Satan „hoț” (vezi Ioan 10:10). El ți-a furat deja prea multe; nu-l mai lăsa! Astăzi dedică-ți viața lui Hristos, și vei vedea cum vor începe să curgă spre tine binecuvântările Lui!

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

     Îngrijorarea este cea mai inutilă modalitate de-a petrece timpul, și ea ne poate acapara! Chiar Domnul Isus a spus: „Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27). Îngrijorarea este ucigătorul odihnei și al relațiilor. Ea ne urmărește și ne jefuiește pacea și liniștea. Poate continuăm să funcționăm fizic, dar înlăuntrul nostru se găsește o forță sinistră care nu ne lasă în pace. Acest vrăjmaș numit îngrijorare ne dezorientează sufletește, ne distruge creativitatea și ne anihilează simțul împlinirii care vine din interior și la care nu putem ajunge prin dobândirea de lucruri. De ce luptăm atât de mult cu ceea ce nu putem schimba? Un pastor scrie: „Mi-au trebuit ani de zile pentru a-mi da seama că, atunci când merg la culcare, nu trebuie să am mintea plină de tot ce s-a întâmplat în timpul zilei! Mă luptam toată noaptea cu probleme care oricum nu puteau fi rezolvate până dimineața. Nu vă pot spune în câte zile m-am dus la serviciu simțindu-mă ca o talpă uzată a unui pantof vechi. Eram tot mai puțin eficient, tot mai tensionat și mai incapabil să lucrez la capacitate maximă; am plătit prețul în detrimentul relațiilor mele…” Ai trecut și tu pe-aici? Iată rețeta lui Dumnezeu împotriva îngrijorării: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus… Tot ce este adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:6-9). Astăzi, acum e momentul să-L lași pe Dumnezeu să te elibereze de îngrijorare!

„Fiii ei… o numesc fericită; bărbatul ei… îi aduce laude” (Proverbe 31:28)

     Când vorbim despre calitatea de mamă, acest anunț din buletinul informativ al unei biserici spune totul: „Dacă evoluția ar fi adevărată, cum se face că mamele au încă tot două mâini?” Serios acum, mamelor, astăzi ne oprim pentru a vă omagia și pentru a vă spune cât de mult vă apreciem. Uneori vă întrebați probabil dacă, măcar puțin, chiar contează ceea ce faceți. Munca voastră nu se termină niciodată, sunteți mereu epuizate și nu prea există o răsplată financiară. Trăim într-o perioadă în care slujirea este discreditată, iar fastul este exaltat. Da, adesea este dificil să-ți estimezi investiția. Dar ascultă un lucru: Dumnezeu spune că ești foarte stimată de El și că pruncii sunt unul din cele mai prețioase daruri pe care ni le oferă (vezi Psalmul 127:3). Eugene Peterson parafrazează cuvintele lui Solomon în traducerea The Message, descriind mama ca pe cineva care „simte valoarea muncii sale, care este zeloasă în treburile casnice, care întâmpină ziua de mâine cu un zâmbet, care are ceva ce merită spus și o  spune cu blândețe. Copiii ei o respectă și o binecuvântează; soțul ei li se alătură cu cuvinte de laudă” (Proverbe 31:18-19).  Apoi Peterson își încheie capitolul cu aceste cuvinte: „Multe femei au făcut lucruri minunate, dar tu le-ai depășit pe toate!” Așadar, mamelor, chiar dacă rolul vostru nu este definit printr-un cec sau printr-o promovare, sunteți de o importanță vitală pentru familia voastră și pentru sănătatea fizică, emoțională și spirituală a copiilor voștri! Nimeni nu vă poate lua locul! Samuel a fost unul dintre cei mai mari prooroci ai lui Israel, dar care a fost forța motivatoare din viața sa? Mama lui, Ana! Când s-a născut Samuel, ea a spus: „vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului” (1 Samuel 1:28). Mamelor, voi contați mai mult decât vă dați seama! Dumnezeu îi modelează pe liderii de mâine folosindu-Se de mâinile voastre! Mulțumim!

„Cuvintele bârfitorului… alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8)

     Bârfa distruge reputații și prietenii. Ea îi împiedică pe oameni să se deschidă și să primească ajutorul de care au nevoie. Biblia clasează bârfa pe o treaptă egală cu uciderea (vezi Romani 1:29). Poate nu aceasta este intenția ta, însă cuvintele tale pot frânge inimi. Nu ne mirăm când auzim bârfe la coafor, la serviciu sau la frizerie… dar cum rămâne cu biserica? Acolo nu este chiar atât de evidentă, pentru că suntem experți în a o deghiza. De exemplu, un prieten ți se confesează referitor la o problemă în căsnicia lui, sau referitor la faptul că pruncul lui se droghează, iar tu ce faci? Iei telefonul și suni lanțul rugăciunii. „Transmiți” mai departe problema sub masca dorinței de rugăciune. Iacov scrie: „Dacă… cineva… nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1:26). De ce este Dumnezeu atât de dur la adresa bârfirii? Pentru că bârfa transmite lumii că unii creștini nu sunt demni de încredere; că cel ce are o problemă se află mai în siguranță într-un grup de terapie decât în biserică. Ai remarcat vreodată că bârfa circulă mai repede când nu luăm atitudine împotriva ei? Și unii dintre cei mai mari vinovați sunt liderii creștini care încearcă să-și impresioneze colegii divulgând amănunte din luptele enoriașilor. Dacă ai observat această tendință și la tine, trebuie să te rogi folosind cuvintele lui David: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14). Dacă trebuie să vorbești, vorbește cu Dumnezeu!

„El Însuşi… poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi…” (Evrei 2:18)

     Te confrunți cu situația de-a nu-ți putea plăti ratele casei în care locuiești? Domnul Isus nu a avut unde să-Și pună capul. A profitat cineva de tine? Domnul Isus a locuit printre robi și a plătit impozit unui împărat străin. Dacă ai succes în afacerea pe care o conduci, Se poate raporta Domnul Isus la această situație? Cu siguranță! El Și-a recrutat propriul personal și a supervizat organizarea: stau dovadă șaptezeci de bărbați și o suită de femei care L-au susținut financiar și care au dorit ca El să le fie conducător. Ai în responsabilitate bugetul și angajarea personalului? Domnul Isus știe că nu este ușor să ocupi o poziție de conducere. În grupul Său se afla un zelot care îi ura pe romani și un vameș care lucra pentru aceștia. Dar ce spui de tensiunile din familie? „Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21). Te-a acuzat cineva pe nedrept? În noaptea dinaintea morții Sale, oamenii „căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî” (Matei 26:59). Domnul Isus a simțit pe propria-i piele toate amănuntele vieții omenești, „în ceea ce a suferit” (Evrei 2:18). Autorul Max Lucado scrie: „Domnul Isus a fost atât de mânios încât a fost în stare să curețe Templul; a fost atât de îndurerat încât a plâns în public; i-a plăcut atât de mult părtășia încât a fost numit bețiv; a fost atât de cumsecade încât copiii erau atrași de El; a fost atât de sărac încât a împrumutat un ban pentru o ilustrație dintr-o predică; a fost atât de radical încât a fost alungat din oraș; a fost atât de responsabil încât a avut grijă de mama Sa; a fost atât de ispitit încât a cunoscut „mirosul” lui Satan; și a fost atât de înspăimântat încât I-a curs sudoare de sânge”. Așadar, de ce a îndurat Isus cea mai mare durere de pe pământ? Ca să știi cu certitudine că „poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”. Astăzi, Domnul Isus îți aude plânsetul!

„Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea” (Proverbe 28:10)

     Un autor creștin scrie: „Odată am văzut un film documentar despre un abator în care se sacrificau oi. Îngrămădite în țarcuri se aflau sute de oi agitate care păreau să simtă pericolul. Era deschisă o poartă care ducea spre o rampă și apoi spre o ușă în dreapta. Pentru a le face pe oi să urce pe rampă, lucrătorii foloseau ceea ce este cunoscut drept „țapul lui Iuda”. Este vorba de țapul care a fost dresat să le conducă pe oi în măcelărie. Țapul urca cu încredere până la capătul rampei și privea înapoi. Apoi mai făcea câțiva pași, după care se oprea iarăși. Oile se uitau una la alta cu neastâmpăr și se porneau spre rampă. Până la urmă, mergeau după țapul cel hotărât până în vârf, dar acesta intra printr-o altă poartă care se închidea în urma lui. Faptul acesta le obliga pe oi să intre chiar în abator. Există o asemănare izbitoare între oile care îl urmează pe „țapul lui Iuda” și adolescenții care cad pradă presiunii anturajului. Cei ce sunt mai încrezători și mai rebeli îi conduc pe cei timizi în bucluc. Unii se injectează cu heroină sau se apucă de cocaină; alții se angajează în relații intime înainte de căsătorie sau conduc mașina după ce au băut. Dar de ce fac ei astfel de lucruri care îi distrug? Nu le pasă de propriile lor vieți și de viitorul lor care este în joc? Celor mai mulți le pasă. Dar presiunea de a fi la fel cu ceilalți – de a urma „țapul lui Iuda” – e mai puternică decât nevoia de siguranță și de bunăstare”. Biblia vorbește despre cel ce „rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea”. Așadar: 1) Trebuie să știi cine sunt cei care îl influențează pe copilul tău adolescent; 2) Trebuie să îi cunoști pe prietenii adolescentului tău. Neapărat!

„Facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38)

     Povestirea nașterii din fecioară ilustrează cât de aproape de noi dorește Dumnezeu să fie! Într-un sens, El îți pune aceeași întrebare pe care i-a adresat-o Mariei: „Ești pregătit să mă lași înăuntru?” Așa cum Maria l-a conceput pe copilul Hristos, Domnul Isus Se poate naște în tine și poate trăi în viața ta. Ce gând extraordinar! Ce privilegiu! Pavel s-a rugat: „aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre” (Efeseni 3:17). Ioan a spus: „Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el” (1 Ioan 3:24). Domnul Isus a promis: „Dacă… deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3:20). Dumnezeu are nevoie de o invitație și de-o inimă deschisă. Dumnezeu a fost cu Adam în grădina Eden… A fost cu Avraam și l-a numit prietenul Său. Dar în calitate de copil al lui Dumnezeu, Domnul Isus este în tine. Și El va continua să crească în tine până când lucrul acesta se va vedea în vorbele tale, în atitudinea ta, în stilul tău de viață și în alegerile pe care le faci în fiecare zi. Te lupți cu amărăciunea? Cu îngrijorarea? Cu neiertarea? Sau cu obiceiuri proaste? De vreme ce Domnul Isus trăiește în tine, ai acces la puterea sa nemaipomenită. De aceea Pavel scrie astfel: „Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine” (Coloseni 1:29). Dumnezeu nu caută un talent deosebit, ci o încredere autentică. Probabil Maria s-a simțit depășită de situație, și nepotrivită, când a auzit la ce S-a gândit Dumnezeu în ceea ce o privea. Cu toate acestea, ea a spus: „Facă-mi-se după cuvintele tale!” Dorești să ai parte de un Crăciun binecuvântat? Rostește și tu cuvintele Mariei ca pe o rugăciune!

„Au văzut Pruncul… şi I s-au închinat…” (Matei 2:11)

     Magii nu și-ar fi putut imagina niște condiții mai umilitoare decât cele de la nașterea Domnului Isus. Max Lucado zugrăvește imaginea: „Pământul este tare, iar fânul puțin. Din tavan curg pânze de păianjen… Maria își privește Fiul. Pe Domnul ei. Regele ei. Într-o asemenea situație, ființa umană care înțelege cine este Dumnezeu și ce lucrare face El – este o adolescentă. Ea își aduce aminte de cuvintele îngerului: „Împărăția Lui nu va avea sfârșit”. Splendoarea în mijlocul omenescului. Sfințenia în mijlocul mizeriei din staulul oilor plin de bălegar și duhoare. Divinitatea intră în lume într-un staul. Acest Copilaș privea cândva deasupra Universului. Straiele veșnice au fost schimbate cu niște cârpe care să-I țină de cald. Sala tronului de aur abandonată pentru o iesle murdară de oi. Slujitorii cerești au fost înlocuiți cu păstori. În tot acest timp, orașul vuiește, neștiind că Dumnezeu le vizita planeta! Hangiul nu va crede niciodată că tocmai L-a trimis pe Dumnezeu afară în frig. Oamenii îi vor lua în derâdere pe cei care le-ar spune că Mesia este ținut în brațe de către o adolescentă la marginea orașului lor. Toți erau prea ocupați ca să ia în considerare această posibilitate. Dar cei care au ratat sosirea Majestății Sale în acea noapte au ratat-o nu din cauza unor fapte pline de cruzime și răutate. Nu, ci din cauza faptului că  nu-L căutau!” La acest Crăciun, în mijlocul cadourilor, poleielii și tumultului, oprește-te și caută-L pe sărbătorit – pe Isus! Dacă Îl cunoști ca Domn și Mântuitor, fă-ți timp să I te închini. Dacă nu este Domnul tău, fă-L acum Domnul și Mântuitorul tău. Astfel, va fi cel mai minunat Crăciun pe care l-ai avut vreodată!