„Ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39:7)

     Fascinația pe care o nutrește societatea față de Hollywood și față de celebrități a cam luat-o razna. Milioane de oameni îi idolatrizează pe cei care au reușit să ajungă celebri și bogați, cu toate că celebritatea nu asigură împlinirea la care aspiră sau căreia i se face atâta reclamă! Marilyn Monroe ne-ar fi putut-o spune. La fel și Elvis Presley și Michael Jackson. Gândește-te cât de adorat era Mohammed Ali când era în floarea vârstei. El fusese cunoscut drept „un boxer care nu poate fi învins”. Poza lui a apărut pe coperta revistei Sports Illustrated mai mult decât a oricărui alt sportiv din istorie. Oriunde mergea, camerele de luat vederi îl urmau. Însă bunăstarea și faima nu pot cumpăra sănătatea, și sportivul a căzut victimă ravagiilor pe care le face boala Parkinson. Jurnalistul sportiv Gary Smith a petrecut mai mult timp cu Ali, acasă la el, și l-a rugat să-i arate camera cu trofee. Ali l-a însoțit într-un hambar întunecos și umed de lângă casă. Acolo, atârnat pe perete se afla un panou pe care erau afișate amintirile – fotografii cu Ali dansând, lovind și ridicând deasupra capului centurile campionilor pe care le-a câștigat. Fotografiile însă erau murdare de pete albe de la porumbeii care își făcuseră cuibul pe bârnele acoperișului. Ali a luat panoul și l-a întors cu fața la perete. Apoi, în timp ce părăsea încăperea, Smith l-a auzit murmurând: „Am avut toată lumea și nu a însemnat nimic. Uită-te la mine acum!” Psalmistul David a scris: „Omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39.6-7).