„Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48)

     O binecuvântare în plus întotdeauna aduce cu ea o responsabilitate în plus, așa că: 1) Nu te mai plânge! Fericirea nu vine atunci când primești ce-ți dorești, ci atunci când recunoști și te bucuri de ceea ce ai. Așa că, păstrează o atitudine pozitivă și fii mulțumitor în fiecare zi! Rudyard Kipling a spus: „Nu acorda prea mare atenție faimei, puterii sau banilor. Într-o zi vei întâlni pe cineva care nu pune niciun preț pe ele și atunci vei ști cât de sărac ești!” 2) Nu mai face presupuneri. Când vezi că vecinul tău își cumpără mobilă nouă, că merge în vacanțe scumpe și că are ultimul model de mașină, ceva în lăuntrul tău te stârnește să faci și tu la fel? Ai grijă! Doar pentru că cineva pare să fie în aceleași statut și condiție ca tine nu înseamnă nimic. Poate acea persoană câștigă de două ori mai mult decât tine. Sau poate este înglodată în datorii, sau pe punctul de a da faliment, sau de a divorța… Nu mai face comparații, și nici presupuneri, și nu mai încerca să fii ca altcineva! 3) Nu ține doar pentru tine. Bruce Larson a spus: „Banii sunt o altă pereche de mâini cu care putem vindeca, putem hrăni și putem binecuvânta familiile disperate de pe pământ. Cu alte cuvinte, banii sunt celălalt sine al meu”. Lucrul acesta este adevărat numai dacă ești dispus să fii și tu parte. Banii sunt ca bălegarul: dacă îi lași să se adune, încep să miroasă urât; dacă îi împrăștii, fac ca lucrurile să crească. Banii îți oferă posibilități pentru care cei mai puțin norocoși se pot numai ruga. Și încă un gând foarte important: felul în care îți folosești banii poate fi cauza unora din cele mai importante probleme cu care te vei confrunta în Ziua Judecății… dar poate fi și factorul determinant când vine vorba de răsplata ta veșnică. Gândește-te la asta!

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate…” (1 Corinteni 13:4)

     Oamenii cu adevărat mari înțeleg puterea pe care o are bunătatea. Odată, când Abraham Lincoln lua cina la Casa Albă, unul dintre invitații săi și-a suflat în cafea, a turnat-o în farfurioară și a băut-o de acolo. După cum ne putem imagina, doamnele și domnii mai rafinați de alături au fost șocați și preț de o clipă, sala s-a umplut de tăcere stânjenitoare. Atunci, Lincoln și-a luat cafeaua, și-a turnat-o în farfurioară și toată seara a băut-o de acolo. Și încă ceva. Toți ceilalți din sală i-au urmat exemplul! Un mic act de bunătate a salvat stânjeneala incredibilă a invitaților de la Casa Albă. Acel gest simplu, dar plin de grijă din partea unuia dintre cei mai mari președinți ai Americii ne amintește cât de valoroasă (dar și cât de dificilă!) este puterea exemplului de bunătate. Poate că n-ați auzit niciodată de Stephen Grellet, un quaker care a murit în 1855 și care ar fi rămas pentru totdeauna în anonimat dacă n-ar exista câteva rânduri celebre care-i sunt atribuite și care vor fi ținute minte mereu: „Voi trece prin această lume doar o dată. Orice bine pe care-l pot face sau orice bunătate pe care o pot arăta oricărei ființe umane, acum doresc să le fac. Nu vreau să le amân sau să le neglijez, căci nu voi mai trece pe acest drum vreodată”. Fiecare zi are un singur lucru în comun cu ziua de mâine. Ambele ne oferă ocazia de a da dovadă de bunătate, iar când sunt ratate, astfel de ocazii lasă în urma lor regrete nedorite. Poetul C.R. Gibson a scris: „Noaptea nu pot să dorm, dacă ziua am fost orb la nevoia unui om… Dar niciodată n-am regrete, din prea multă bunătate!” Și nici tu nu vei avea, de vei fi bun!

„Iubiţi-vă unii pe alţii…” (Romani 12:10)

     Uneori avem impresia că pentru a reuși, trebuie să fim duri, rigizi și stoici în relațiile noastre cu ceilalți. Alții merg și mai departe și afirmă că bunătatea este o formă de slăbiciune, te vulnerabilizează… Fals! Bunătatea semnalează o imensă putere lăuntrică pe care ceilalți nu numai că o apreciază, dar o și respectă. Esop a scris o fabulă în care vântul și soarele s-au certat întrucât nu știau cine este mai puternic. „Îl vezi pe bătrânelul de acolo?” a întrebat vântul. „Îl pot face să-și dea jos haina mai repede decât tine”. Soarele a fost de acord să se pitească în spatele unui nor în timp ce vântul a stârnit o furtună. Dar cu cât sufla mai tare, cu atât mai strâns își ținea călătorul haina în jurul său. În cele din urmă, vântul s-a dat bătut, iar soarele a reapărut pe cer, zâmbind cu bunătate peste bătrânel. Nu a trecut mult până când omul și-a șters fruntea, și-a dat jos haina groasă și a mers mai departe. Soarele știa secretul: căldura, prietenia și o atingere blândă sunt de cele mai multe ori mai eficiente decât forța și furia. Domnul Isus a fost dur cu fariseii și cu cei care profitau de ceilalți… Dar față de toți ceilalți, inclusiv față de cei respinși de societate, El a arătat o mare bunătate. Mântuitorul S-a ridicat într-o cultură plină de răutate, de individualism și de suferință, în care nu existau instituții pentru sănătate mentală, spitale, orfelinate sau organizații caritabile. Cu toate acestea, El a turnat dulceața bunătății Sale peste fiecare durere omenească. Iar la cruce, El a plătit prețul suprem al bunătății – și făcând astfel, a schimbat lumea pentru totdeauna. Așadar, „iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10).

„Creşteţi, înmulţiţi-vă…” (Geneza 1:28)

     Dumnezeu i-a adresat lui Adam acest îndemn: „Creşteţi și înmulţiţi-vă”. Cu alte cuvinte: „Descoperă scopul pentru care te-am creat și dedică-te acestui scop în întregime!” Te-ai uitat vreodată la un mare jucător de golf, la nivelul său de concentrare, la grația cu care lovește mingea albă și o trimite pe deasupra terenului verde? Asta este menirea lui. El o știe și își găsește plăcere în acest lucru. Oamenii care își împlinesc chemarea radiază de bucurie și manifestă o legătură cu darul lor, legătură care întrece faima. Majoritatea dintre ei pur și simplu au găsit o modalitate de a fi plătiți pentru ceva ce le place să facă. Banii nu pot înlocui niciodată scopul. Când descoperi lucrul pe care l-ai face  bucuros în mod gratuit – se prea poate să-ți fi găsit chemarea. Tu ai fost creat după chipul lui Dumnezeu, având imboldul lăuntric de a crea. Asta nu înseamnă că trebuie să fii artist din fire pentru a-ți găsi scopul vieții. Dar toți aceia care sunt conștienți de chemarea lor sunt pe cale de a aduce la viață sau în realitate ceva deosebit. Poate pare firesc faptul că artiștii, compozitorii și poeții își împlinesc visele. Dar la fel este cu fiecare dintre noi care descoperă cine este și răspunde acelei chemări prin darurile sale unice. Poate ești chemat să începi o afacere, să inventezi un dispozitiv tehnic care îi va sluji pe alții, să descoperi un tratament pentru o anumită boală sau să descoperi noi sisteme de eficiență la locul de muncă. Poate spui: „Dar dacă încerc și nu reușesc?” Adevăratul ratat este cel care nu încearcă niciodată să zboare cu aripile pe care i le-a dat Dumnezeu. Așadar, curaj: lucrează ca să-ți împlinești chemarea!

„Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!” (Psalmul 55:6)

     David a cântat aceste cuvinte: „Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!” Ai avut și tu o astfel de stare vreodată? Ne pare rău, dar fiecare o experimentăm! Oriunde am merge – avem aceeași stare! Pacea este o problemă lăuntrică. Oceanografii ne spun că cele mai cumplite furtuni de pe ocean sunt rareori la mai mult de opt metri adâncime. Furtunile pot sfâșia oceanele, provocând valuri de tsunami înalte de 30 de metri, dar la numai opt metri dedesubt, apa este la fel de liniștită ca într-un lac! Ideea este următoarea: singurul mod prin care vei găsi pacea, în mijlocul furtunilor vieții, este printr-o trăire profundă cu Dumnezeu. Creștinii din Coreea au o încurajare care a rezultat din persecuția pe care au îndurat-o datorită credinței lor în Isus. „Noi suntem ca niște cuie. Cu cât ne loviți mai tare, cu atât mai adânc pătrundem; cu cât ne persecutați mai mult, cu atât mai multă pace primim!” O parte a planului lui Dumnezeu care îngăduie să se dezlănțuie furtunile în viața noastră este să ne ducă într-o dependență și o relație mai profundă cu El. Cineva a spus: „Dumnezeu adună cioburile vieții și ne oferă o pace intactă”. Când te concentrezi pe Dumnezeu, care nu întâlnește niciodată o problemă pe care să nu o poată rezolva, în loc să te concentrezi pe problema pe care nu o poți rezolva, vei trăi o pace profundă. Și vei duce cu tine acea pace oriunde vei merge. Ceilalți o vor vedea și îți vor căuta sfatul când vor trece și ei prin necazuri. Când știi că Dumnezeul din lăuntrul tău domnește mai presus de tine, nu vei ceda în fața lucrurilor care te înconjoară!

„Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi…” (Faptele Apostolilor 27:13)

     Nu ne putem permite să ne lăsăm îndrumați numai de circumstanțe. „Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă… au pornit cu corabia pe marginea Cretei. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos… Corabia a fost luată de el…” (v. 13-15). Să ignori ceea ce spune Dumnezeu, chiar dacă împrejurările par să contrazică spusele Lui, este un gest necugetat. Poate lucrurile ți se par bune acum, dar cu toate acestea este posibil să te îndrepți spre furtună. Poate spui: „Această decizie trebuie să fie bună, pentru că mă simt bine”. Asta mi-aduce aminte de un cântec de pe vremuri al lui Debby Boone, în care unul din versuri chiar așa suna: „Nu cred că e greșit, de vreme ce mă simt atât de bine!” Sentimentele ne pot minți, iar dacă Dumnezeu spune: „Așteaptă în port!”, ai face bine să asculți, întrucât diavolul poate provoca circumstanțe nedorite dacă ieși în larg. Să remarcăm cuvintele: „Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi… se credeau stăpâni pe ţintă…” Când ajungi la deciziile importante pentru viața ta, bazează-te pe aceste versete: „Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei” (Psalmul 5:8). „Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Psalmul 25:5). „Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei” (Psalmul 27:11). „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Când te rogi în felul acesta, Dumnezeu chiar te va îndruma în direcția bună!

„Sutaşul a ascultat mai mult… de stăpânul corăbiei…” (Faptele Apostolilor 27:11)

     Iată încă două sugestii despre cum să evităm un „naufragiu”: 1) Nu primi sfaturi din partea unor persoane nepotrivite, nici măcar din partea așa-zișilor „experți”! Biblia spune: „Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel”. Este posibil ca proprietarul corabiei să fi fost expert în afaceri, iar căpitanul să fi fost expert în probleme maritime… Cu toate acestea, nici unul n-a fost capabil să audă vocea lui Dumnezeu. Concluzie: fii plin de discernământ când lași pe cineva să aibă un cuvânt de spus în viața ta. Numai pentru că cineva este o persoană de succes într-un domeniu secular, nu înseamnă că este calificat să-ți ofere călăuzire spirituală. „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” (1 Tesaloniceni 5:12-13). La cine trebuie să mergi când ai nevoie de călăuzire spirituală? La liderii lucrării lui Dumnezeu care s-au dovedit vrednici de dragostea și respectul tău. 2) Nu uita că deseori majoritatea are o percepție greșită. „Cei mai mulţi au fost de părere să plece… la Fenix” (Faptele Apostolilor 27:12). Adevărul este că majoritatea poate să greșească! Mai ții minte ce s-a întâmplat când Moise a început să conducă poporul lui Israel spre Țara promisă? Cei mai mulți au dorit să se întoarcă în Egipt. Dar ei greșeau – și-au greșit enorm… și au pierit în pustie! Putem da peste mari necazuri când ne luăm după opinia altora și după cele mai populare idei. Ascultă glasul lui Dumnezeu și o vei lua întotdeauna în direcția potrivită. „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:9).

„Călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă…” (Faptele Apostolilor 27:10)

     Apostolul Pavel era deținut pe corabia care se îndrepta din Palestina spre Roma. După ce s-au aventurat pe Marea Mediterană, au acostat pe insula Creta… Dumnezeu i-a spus lui Pavel să-i sfătuiască pe cei din echipaj să nu părăsească portul, pentru că avea să se dezlănțuie o furtună puternică. Deși avizați, ei nu au ascultat… și au naufragiat. De ce? Din cauza nerăbdării! Aveau de respectat un orar (vezi v. 9-12). De fapt, când devenim nerăbdători, deseori ajungem să trecem prin furtună. Un pastor spunea: „Am discutat cu numeroase persoane care, mânate de nerăbdare, dorințe ori crize, s-au hazardat să se căsătorească, să-și schimbe locul de muncă sau să se mute în cealaltă parte a orașului. Dar s-a dovedit apoi că nu-și luaseră timpul necesar pentru a se consulta cu Dumnezeu, pentru că s-au trezit în mijlocul furtunii care-i aștepta!” În loc să aștepți alegerea lui Dumnezeu în privința partenerului de viață, singurătatea te poate împinge în brațele persoanei nepotrivite și spre o viață de nefericire. Deciziile financiare luate fără a-L consulta pe Dumnezeu mai întâi, te pot duce la datorii care pot necesita ani de zile pentru a scăpa de ele. Uneori, când Dumnezeu spune „nu”, El nu vrea să spună „niciodată”! El spune doar: „nu acum”. Iar ceea ce ți-a pregătit merită așteptarea! Iată ce ți-ar prinde bine să nu uiți: Dumnezeu face o lucrare de pregătire în ce te privește, în scopul echipării tale pentru planul pe care-l are pentru tine. Cuvântul Său spune: „cel ce o va lua ca sprijin – e vorba de piatra unghiulară, credința în Isus Hristos! – nu  se va grăbi să fugă.” (Isaia 28:16)… așa că nu te grăbi să iei decizii pripite! „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa…” (Psalmul 37:34).

„Domnul dă înţelepciune…” (Proverbe 2:6)

     Când Karen O’Connor și soțul ei au participat la un seminar despre căsătorie pe tema dragostei și a respectului, parcă li s-au deschis ochii. Ea scrie : „Ceea ce auzeam se referea exact la familia noastră… obișnuiam să pregătesc vitaminele și medicamentele pentru soțul meu în fiecare dimineață, chiar dacă el cunoștea rutina mai bine decât mine. Credeam că dacă eu nu preiau această responsabilitate, el le va ignora sau va uita de ele. Obișnuiam să-i „sugerez” mâncărurile care l-ar putea ajuta să slăbească și să-i caut materiale de care avea nevoie pentru un discurs pe care trebuia să-l scrie. Dacă unii percep aceste acțiuni ca fiind utile, în cazul meu era vorba de control, de încercarea de a-mi gestiona și de a-mi direcționa soțul în chestiuni care îl priveau pe el. Credeam că varianta mea este mai bună, așa că mi-am impus-o. Iată câteva din provocările cu care se confruntă cuplurile și modul în care ne putem schimba reacția: 1. Comportament vechi: să răspunzi la întrebări adresate soției/soțului tău. Comportament nou: să taci în timp ce soția/soțul tău răspunde – și să înveți ceva din răspunsul său; 2. Comportament vechi: să dai sfaturi fără să ți se ceară. Comportament nou: să asculți, având încredere că soția/soțul tău își va găsi singur soluția și să susții acea descoperire; 3. Comportament vechi: să le explici punctul de vedere al soției/soțului tău. Comportament nou: să-i asculți punctul de vedere și să-l încurajezi; 4. Comportament vechi: să iei hotărâri referitoare la finanțe fără să te consulți cu soția/soțul tău; Comportament nou: să prezinți oportunități de investiție și să le discutați împreună. Atât soții, cât și soțiile recunosc faptul că s-au simțit jenați, judecați, desconsiderați și mânioși când partenerul de viață le-a luat-o înainte cu răspunsul, sau când a luat decizii fără să-i consulte. Toată lumea are nevoie de suport, dar una e să dai ajutor, și altceva să încalci limitele partenerului tău de viață și să manipulezi rezultatul. Când îți este teamă sau când nu ești sigur cum să acționezi sau când să te dai un pas în spate, roagă-te pentru călăuzire” – încheie Karen O’Connor.

„Când a văzut Isus gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36)

     În ciuda provocărilor economice, Marea Britanie se situează încă în topul mondial al celor mai bogate țări. Însă prosperitatea nu are prea mult de-a face cu generozitatea. Poate spui: „Dacă vreodată voi avea mulți bani, voi fi generos”. Pe cine vrei să păcălești? Domnul Isus a spus: „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:21). Cercetările Universității din Manchester, afiliată Institutului pentru Schimbare Socială au arătat că în Marea Britanie, în perioada 2010-2011, 20% din cei mai săraci oameni au oferit în scopuri caritabile 3,2% din venitul lor, în timp ce 20% din cei mai bogați oameni au dăruit numai 0,9%. Expertul financiar Daniel Levin spune: „Prosperitatea nu stă în ceea ce ai obținut, ci în ceea ce dăruiești”. Adevărul este că dacă dorești să devii o persoană mai generoasă, nu poți aștepta să-ți crească venitul; trebuie să-L lași pe Dumnezeu să-ți schimbe inima. Asta înseamnă să cauți un motiv pentru care să dăruiești în fiecare zi și să găsești o cauză interesantă sau o lucrare care merită. Și nu va trebui să cauți prea departe; le poți găsi peste tot în jurul  tău. Biblia spune despre Domnul Isus: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite”. Când vine vorba de generozitate, destinatarii nu sunt biserici, cauze sau instituții. Ci sunt oameni – oameni prețuiți și iubiți de Dumnezeu, oameni pentru care a murit Hristos. Așadar, ce faci tu pentru alții? Modul în care răspunzi la această întrebare reprezintă măsura generozității tale!