„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” (Efeseni 4:26)

     Mânia necontrolată e ca și cum ai sări în mașină, ai ambala motorul, iar mai târziu, ajuns în viteza a 3-a, ți-ai da seama că frânele nu funcționează! Biblia spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27) Ai înțeles? Mânia necontrolată deschide ușa lui Satan – și de-acolo, căderea este sigură! Așa că, înainte să rostești cuvinte pe care le vei regreta și pe care nu le poți lua înapoi, întreabă-te: 1) Eliberarea pe care aș simți-o în urma unei astfel de izbucniri merită prețul consecințelor? Biblia spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” (Proverbe 15:1) Prin faptul că taci, riști să nu spui cel mai reușit discurs pe care îl vei regreta vreodată. Prin însăși natura sa, mânia încurajează exagerarea și te face să spui lucruri pe care nu le poți retrage. Ani de zile după ce le rostești, cuvintele dure își păstrează puterea de a răni și de a dezbina. 2) Chiar merită să-i târăști pe alții prin așa ceva? Mânia îi afectează inevitabil și pe cei din jurul tău, pentru că stă în firea lucrurilor să-ți dorești să susții un anumit punct de vedere, chiar dacă nu ai nimic de câștigat. Implicarea altor oameni este de obicei o modalitate de a-ți hrăni eul și de a-ți justifica purtarea greșită. Nu face așa ceva! 3) Mânia mea este potrivită? Mânia din cauza ipocriziei și a nedreptății a fost și este benefică (Isaia 57:17). Dar e ușor să lași comentariile necugetate sau copiii capricioși să te facă să reacționezi în mod exagerat. Pentru ca mânia să aibă o consecință sănătoasă, ea trebuie să fie cu măsură și constructivă. Pavel spune: „umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6). Mânia ține de control, și răspunsul controlat este un răspuns după chipul lui Hristos.

„Faceţi dreptate orfanului…” (Isaia 1:17)

     În cartea sa „Mame și fii”, Jean Lush vorbește despre provocarea cu care se confruntă mamele singure în creșterea fiiilor lor. Vârsta cuprinsă între patru și șase ani este deosebit de importantă și de dificilă. Băiatul aflat la acea vârstă își iubește mama, dar simte nevoia de a gravita spre o figură masculină. Dacă are tată, el va dori să petreacă mai mult timp cu el, departe de mama și de surorile sale… Așadar, ce sfat am putea oferi unei mame care își crește singură fiul? Mai întâi, trebuie să înțeleagă că el are nevoi pentru care ea nu este echipată, și deci nu i le poate împlini. Cea mai bună soluție este să caute un consilier creștin care să poată fi model pentru fiul ei. Firește, e greu să găsești un mentor bun. Mamele singure trebuie să se gândească la prieteni, la rude sau la vecini care pot pune la dispoziție măcar o oră sau două pe lună. Mamele singure care fac parte din biserică trebuie să găsească sprijin pentru băieții lor în rândul fraților din biserică. Scriptura le poruncește oamenilor credincioși să se îngrijească de copiii ce nu au tată: „Faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă”. Domnul Isus a luat în brațe copiii, băieți și fete, și a spus: „oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.” (Matei 18:5) Dacă ai abilități de mentor și dacă L-ai rugat pe Dumnezeu să te folosească în slujba Lui, aceasta ar putea fi o adevărată ocazie de slujire. Rezultatele pot fi mărețe! Gândește-te la potențialul incredibil al unui băiețel și la privilegiul de a da o mână de ajutor în modelarea lui, ca să devină un bărbat al lui Dumnezeu care împlinește scopurile Lui toată viața. Ce privilegiu!

„Eu vin împotriva ta în Numele Domnului…” (1 Samuel 17:45)

     Pentru a doborî „Goliatul” din viața ta, trebuie să faci trei lucruri: 1) Trebuie să-l înfrunți. Fiecare problemă pentru care găsești scuze sau care îți scapă, primește putere. După ce au ascultat amenințările lui Goliat în fiecare zi, teama cuprinsse inimile celor ce făceau parte din poporul lui Dumnezeu și nu l-au mai putut înfrunta. 2) Trebuie să-ți aduci aminte ce a făcut Dumnezeu pentru tine. David și-a adus aminte de victoriile lui asupra leului și a ursului. Și tu trebuie să faci la fel. Ieremia a spus: „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23) Puterea de a face față luptelor de astăzi vine din amintirea modului în care te-a ajutat Dumnezeu să faci față luptelor de ieri. 3) Trebuie să-i retezi capul uriașului. „David… i-a luat sabia… şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.” (1 Samuel 17:51). Trebuie să-ți cunoști vrăjmașul, să-i studiezi tacticile și să fii dispus să te lupți cu el cu aceeași intensitate. Trebuie să iei ce ai învățat și să aplici în domeniile în care el este slab. Și nu presupune niciodată că a murit – când, de fapt, este doar confuz. Dacă nu-i tai capul, el îți va da târcoale și se va năpusti asupra ta într-o altă zi. Caută o soluție permanentă, nu o reparație pe termen scurt. Întărește-te prin rugăciune, înnoiește-ți mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu și caută sprijinul care îți este la îndemână prin familia ta spirituală. Mai presus de toate, nu uita că puterea ta nu stă în tine însuți, ci în Dumnezeu. Avându-L pe El de partea ta, vei fi câștigător de fiecare dată!

„Tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4:12)

     Nimeni nu vrea să-și petreacă timpul cu cineva care monopolizează conversația ca să actualizeze ori să încarce lista primelor „zece persoane care trebuie criticate”! E mai atractiv să stai acasă și să te uiți la filme vechi în reluare, decât să stai într-o astfel de companie! Este un adevăr greu de tolerat, dar oamenii de care ai nevoie cel mai mult te vor evita atunci când te faci cunoscut drept „cel ce caută nod în papură”. Uneori critica este necugetată! Dacă ai sta sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, concentrându-te pe lucruri pozitive, nu ai spune niciodată așa ceva. Să ne amintim cum s-a exprimat Aaron: „păcatul pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi…” (Numeri 12:11). El nu a încercat să-și apere poziția spunând: „Da, Moise s-a căsătorit, într-adevăr, cu persoana nepotrivită” sau ”Meritam să fim și noi mai mult în lumina reflectoarelor!” Nu, el și-a dat seama de greșeală, s-a pocăit și s-a întors de la ea. Și tu trebuie să faci la fel. De ce? Deoarece critica blochează revărsarea binecuvântării lui Dumnezeu în viața ta! Oswald Chambers a scris: „Ori de câte ori te afli în postura criticului, este cu neputință să intri în comuniune cu Dumnezeu.” Oprește-te și întreabă-te: „Merită oare ca, de dragul eliberării de moment pe care o simt când îi critic pe alții, să pierd sentimentul prezenței lui Dumnezeu?” Pentru a recupera acest sentiment al prezenței Lui, trebuie să-ți mărturisești atitudinea critică și s-o părăsești, apoi s-o înlocuiești cu una plină de bunătate și de dragoste. Astăzi, pleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Doamne, iartă-mă pentru atitudinea și gândirea critică pe care le am. Recunosc că este o aroganță să cred că punctul meu de vedere este întotdeauna corect. Dăruiește-mi, te rog, har în relația mea cu ceilalți – același har pe care l-am primit și eu de la Tine. Ajută-mă să accept diferențele dintre noi și să nu pretind ca toți să vadă lucrurile exact așa cum le văd eu. Dă-mi izbândă asupra atitudinii mele critice. În Numele Domnului Isus, Amin!”

„Dacă aş mai căuta să plac oamenilor…” (Galateni 1:10)

     Să observăm împreună câteva remarci importante: 1) Critica are la bază eul. Oswald Chambers a scris: „Ferește-te de tot ceea ce te-ar putea pune într-o poziție de superioritate”. Și este exact ceea ce face critica: ea te scoate în evidență, tu ești ”cel care știe”. Nu doar atât, dar îți oferă satisfacția de a pune reflectorul pe alții. E mult mai greu ca alții să-ți vadă viața când tu pui lumina orbitoare a reflectorului pe viața lor. Când îți duci viața în felul acesta, atitudinea ta spune: „Dacă nu reușesc în lumea asta prin ceea ce fac eu, voi reuși prin ceea ce ar trebui să faci tu mai bine”. Iacov scrie: „Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” (Iacov 3:10). Iar Pavel adaugă în context (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia”. 2) Critica poate frânge inimi. Imaginează-ți cum s-a simțit Moise când fratele și sora lui s-au întors dintr-odată împotriva sa?! Pentru că persoanele care ne sunt cele mai apropiate cunosc amănuntele din viețile noastre, suntem mereu vulnerabili la critica lor. Uneori, ca părinți, creăm în viața copiilor noștri un haos, pentru că avem un cămin în care abundă critica. Poate în timp ce citești aceste cuvinte auzi glasul celui mai aspru critic al tău – un tată care te-a înjosit mereu. Un părinte ale cărui cuvinte îți răsună încă în minte: „N-ai fost niciodată bun de nimic!”; „Nu vei reuși să faci nimic în viață!” 3) Cum trebuie să reacționezi la critică? Pavel răspunde: „Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10). În loc să dai ascultare criticilor tăi, concentrează-ți atenția asupra a ceea ce crede Dumnezeu despre tine, și viața ta va cunoaște o transformare. La analiza finală, părerea Lui este singura care contează!

„Fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

     Faptul că ai o atitudine critică îți va distruge relația cu Dumnezeu și fără îndoială îți va afecta posibilitatea de a experimenta dragostea, prezența și binecuvântarea Sa. Să observăm că Dumnezeu a fost cel care a lovit-o pe Maria cu lepră. Ea a început prin a-și critica fratele, și a ajuns să simtă consecințele în relația ei cu Domnul. De ce? Pentru că Dumnezeu este atent la felul în care ne purtăm unii cu alții! Poate te întrebi: „De ce ar vrea Dumnezeu să acorde atâta importanță criticii?” Pentru că atunci când alegi să păcătuiești, alegi să suferi. Tot ceea ce consideră Dumnezeu a fi păcat este dureros pentru tine – totul. Când Dumnezeu spune NU, ceea ce vrea El să transmită este: „Nu te răni singur!” Iar când spune: „Nu critica!”, ar fi bine să-L asculți! Atunci când ai o atitudine critică, te împotrivești față de ceea ce dorește El să fii, și față de ceea ce te-a chemat El să faci. La fel cum peștii au fost creați să înoate și păsările să zboare, tu ai fost creat să trăiești în părtășie cu Dumnezeu – iar spiritul critic pune o piedică în calea acestei părtășii. Chiar și cei ce nu se pretind a fi prea religioși sunt conștienți de efectele negative ale criticii. Dr. David Fink, autorul cărții „Eliberat de tensiunea nervoasă”, a studiat mii de persoane cu dereglări mentale și emoționale. El a lucrat cu două grupuri: un grup de persoane stresate și un grup de persoane nestresate. În cele din urmă, a ieșit la iveală un fapt: grupul de persoane stresate era format din oameni ce obișnuiau să caute nod în papură și să critice în mod constant oamenii și lucrurile din jur. Pe de altă parte, în grupul persoanelor nestresate erau oameni iubitori și care îi acceptau pe ceilalți. Nu există niciun dubiu că obiceiul de a critica reprezintă un mod de viață prin care ne auto-distrugem. Nu-l adopta!

„Să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

     Dumnezeu l-a pedepsit pe Moise din cauza unor greșeli pe care le făcuse. De fapt, una dintre ele în special l-a împiedicat să intre în Țara promisă. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a îngăduit nimănui să-l critice pe Moise – nici măcar surorii lui, Maria. Ce învățături putem extrage de aici? 1) Fiecare dintre noi poate avea o atitudine critică. Maria avea și merite, și calități: salvase viața lui Moise când acesta era copil, și scrisese o cântare de laudă pe care Israelul o folosise pentru a sărbători traversarea Mării Roșii. Însă ea a plătit un preț mare pentru atitudinea ei critică – lepra! 2) Când ești nemulțumit, devii critic. „Maria… a vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene…” (Numeri 12:1). Fusese, însă, aceasta adevărata problemă? Nu! „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” (v. 2) Soția lui Moise fusese doar o diversiune, pretextul; adevărata problemă era, pentru frații lui, succesul lui Moise. Obiecția lor a fost aceasta: „Cum se face că el are parte de toată atenția?” 3) Ori de câte ori vei avea succes, vei fi criticat. Biblia spune: „Moise însă era un om foarte blând” (v. 3) și cu toate acestea, a experimentat durerea pricinuită de criticile semenilor săi. Nici tu nu ești altfel; câtă vreme ești în viață, se va găsi cineva care să te critice sau să te învinovățească pentru ceea ce faci, cu sau fără motiv… Scutură critica de pe tine și continuă să înaintezi. 4) Dacă ai fost o persoană critică, trebuie să te pocăiești. Când Aaron a recunoscut „păcatul pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi” (Numeri 12.11), Dumnezeu Și-a arătat mila și a vindecat-o pe Maria. Cei mai mulți dintre noi am cataloga critica drept slăbiciune, însă din perspectiva lui Dumnezeu este un păcat autentic și real. Există o singură cale prin care te poți confrunta cu acest păcat – să te pocăiești… deci: să nu îl mai faci!

„Pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi…” (Numeri 12:11)

     Când Maria l-a criticat pe fratele său, Moise, din cauza nevestei pe care și-o alesese, Domnul a auzit și a lovit-o cu lepră. Poate ai crescut într-o familie care a căutat mereu motive să te scoată vinovat… iar acum recunoști același tipar și la tine, când vorbești cu copiii tăi. Nu te poți bucura de binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai fost programat să inspectezi, să cauți nod în papură și să formulezi păreri – de obicei negative. Biblia spune: „Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10) Definiția cuvântului „critică” (a te opri asupra greșelilor percepute la altcineva, fără să iei în seamă faptele lui bune) ar trebui să te facă să te oprești și să te gândești la semnificația cuvintelor. Mai întâi, la cuvântul „perceput”. Percepțiile nu reflectă întotdeauna realitatea; există mereu împrejurări pe care nu le înțelegi. Apoi există cuvintele „a te opri asupra”. Avem înclinația de-a ne da cu părerea spunând: „Nu-i corect” sau „Eu nu aș face așa”. Poate spui: „Sunt o persoană analitică, așa m-a făcut Dumnezeu”… E foarte bine, însă problema apare când stărui asupra propriilor tale observații și nu te poți debarasa de ele. Poate spui: „Cum pot eu să ajut pe cineva dacă nu mă opresc asupra a ceea ce face?” Acesta este motivul pentru care ultima parte a definiției – „fără să iei în seamă faptele lor bune” – are atât de multă însemnătate. Nu e greșit să te oprești asupra greșelilor cuiva, cu unele condiții totuși: s-o faci fără să-l judeci, să nu-i treci cu vederea meritele sau realizările; și să dorești să-l ajuți să găsească o soluție. Înseamnă asta că ar fi bine să discuți cu o a treia persoană? Numai dacă poți încheia conversația spunând: „Hai să ne rugăm pentru asta, să păstrăm confidențialitatea și să încercăm să dăm o mână de ajutor!”

„Veniţi… într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puțin” (Marcu 6:31)

     Odată, doi bărbați s-au luat la întrecere pentru a vedea care dintre ei poate doborî mai mulți copaci, într-o singură zi. Unul era mai în vârstă și mai experimentat, în timp ce al doilea era mai tânăr și mai puțin experimentat. Din această cauză s-a văzut diferența. Cel mai tânăr a tăiat copaci timp de opt ore fără întrerupere, iar la sfârșitul zilei a avut un total de douăzeci și cinci. Convins că celui mai în vârstă îi lipsesc forța, rezistența și elanul tineresc, s-a așezat, deplin încredințat că va câștiga. Cel mai în vârstă, care făcuse o pauză de zece minute după fiecare oră, tăiase până la sfârșitul zilei patruzeci de copaci. Șocat, tânărul a întrebat: „Cum e posibil așa ceva, bătrâne? Eu am lucrat tot timpul, fără oprire! Tu te-ai oprit zece minute după fiecare oră, și totuși ai doborât aproape de două ori mai mulți copaci decât mine!” Bătrânul i-a replicat: „Tot la o oră m-am așezat zece minute și am făcut două lucruri: întâi, m-am odihnit și mi-am reîncărcat bateriile; al doilea lucru: mi-am ascuțit toporul. Da, tu munceai din greu, dar cu un topor tocit!” Putem extrage o lecție importantă de aici. Pentru a reuși în lucrarea încredințată de Dumnezeu în viață, trebuie să faci întotdeauna aceste două lucruri: 1) Să-ți faci timp să te odihnești și să te reîmprospătezi. Nu poți să dăruiești neîncetat; trebuie să te mai și oprești și să asimilezi. Aici intervine rugăciunea și citirea Bibliei: ele îți redau ceea ce viața îți fură. 2) Păstrează-ți mintea ascuțită. Când toporul tău s-a tocit, ai nevoie de mai multă energie și rezultatele sunt mai slabe. Așadar, fă-ți timp să te odihnești și să te maturizezi!

„Mângâiați-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii…” (1 Tesaloniceni 5:11)

     Pentru astăzi am patru întrebări la care te rog să răspunzi: 1) Se simt mai bine cei din jurul tău după ce au petrecut un timp cu tine? 2) Așteptările tale sunt atât de mari, încât te concentrezi asupra slăbiciunilor lor și nu asupra calităților lor? 3) Când cineva vorbește de bine o altă persoană de care nu-ți place în mod deosebit, simți nevoia de a strecura o remarcă malițioasă? 4) Ești atât de nesigur de propria-ți valoare, încât te simți bine cu tine însuți numai dacă îi pui la punct pe ceilalți? Ei bine, cum te-ai descurcat la acest test? Dacă l-ai picat, este cazul să petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune și să-i ceri să te ajute să-ți schimbi atitudinea, dar și vorbele care îți ies din gură. Pavel spune: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29) Vorbele sunt asemenea unui ciocan: ele pot fi folosite pentru a zdrobi, pentru a modela, pentru a fixa sau pentru a întări. Totul depinde de persoana care mânuiește ciocanul! E la fel de ușor să faci parte din echipa constructorilor sau din echipa demolatorilor. Fă-ți un obicei din a-ți încuraja familia și prietenii. Spune-i soției tale că ea este singura femeie din lume pentru care ai ochi (bineînțeles, dacă acesta este adevărul! Iar dacă nu, propune-ți să fie!). Exprimă-ți aprecierea pentru grija pe care ți-o poartă soțul și pentru spiritul său responsabil. Laudă-l pe copilul tău adolescent pentru că fuge de droguri și de alcool. Mulțumește-le prietenilor tăi pentru că îți păstrează secretele! Acceptă-i pe oameni așa cum sunt și rezistă ispitei de a „repara” mereu câte ceva la ei. Nu uita, te bucuri de ei doar pentru o scurtă perioadă de timp!