„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

     Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el. Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații. Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7) Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

     Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont: 1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19). 2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19). 3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24). 4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă! Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)

     Despre ce personaj din Biblie ai spune că a avut cea mai bună căsnicie? Adam și Eva au început în Paradis, iar de acolo totul a luat-o la vale: Avraam a mințit și a spus că soția sa, Sara, era sora lui, apoi a lăsat-o însărcinată pe Agar, servitoarea ei; Isaac și Rebeca și-au petrecut o mare parte din căsnicie luptându-se să aibă copii, apoi el îl favoriza pe Esau, iar ea pe Iacov; Iacov a avut copii de la două soții și de la servitoarele soțiilor… Ce să spunem de Moise? Ceea ce știm despre Sefora, soția lui Moise este că s-a certat cu acesta în legătură cu circumcizia fiului lor, și că ea l-a numit pe Moise „soț de sânge” (Exodul 4:26). Marele David nu a fost deloc un model ca soț, iar Solomon a fost și mai rău. Când viața lui Iov a devenit grea, soția lui i-a spus: „Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9). În basme, viața este descrisă ca o aventură dificilă până când te căsătorești – după care trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Dar nicăieri în Biblie nu se vorbește despre vreun cuplu care s-a căsătorit și apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți! Așadar căsătoria nu salvează pe nimeni, doar Isus o face! Și totuși, așa de multe familii din biserici trăiesc într-o agonie tăcută. De ce? Pentru că ei și-au făcut o imagine de succes spiritual pe care trebuie să o proiecteze, dar nu se bucură de intimitate… mai rău, se petrec abuzuri. Când fiica lor necăsătorită este însărcinată, sau vreunul dintre ei este alcoolic, sau când se confruntă cu falimentul – n-au nicio idee despre ce să facă. Deseori, oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor îl primesc cel mai puțin – pentru că ar trebui să coboare de pe piedestalul lor! Ce s-ar întâmpla oare dacă oamenii reali ar fi la fel de sinceri ca Biblia în ceea ce privește căsătoria? În Sfânta Scriptură, căsătoria este o școală în care învățăm, primim harul lui Dumnezeu și creștem împreună în dragoste. Așadar, apelează la harul lui Dumnezeu pentru căsnicia ta!

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Coloseni 4:2)

     Cuvântul „veghetor” ne duce cu gândul la practica din perioada Vechiului Testament, când santinelele stăteau pe zidul orașului și vegheau. Paznicii erau primii care vedeau atacurile forțelor armate sau ale negustorilor ambulanți. Aveau un punct de observație optim. Ei vedeau ceea ce nimeni altcineva nu vedea… și putea vedea atacatorii mai devreme decât îi vedeau ceilalți. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când ne rugăm. Vedem ceea ce nimeni altcineva nu vede și vedem lucrul acesta mai repede decât îl văd alții. De ce? Pentru că rugăciunea ne oferă o vedere de tipul „ochiul lui Dumnezeu”; ea ne dezvoltă conștiința și ne dă un al șaselea simț care ne permite să percepem realitățile spirituale. În cartea lor clasică „Geeks and Geezers”, cei doi mentori din domeniul afacerilor Warren Bennis și Robert Thomas fac o observație interesantă cu privire la un numitor comun al liderilor de succes din toate domeniile: Bennis și Thomas îi numesc „observatori de primă clasă.” Ei spun: „A fi un observator de primă clasă îți permite să recunoști talentul, să identifici oportunitățile și să eviți capcanele. Liderii care reușesc mereu sunt genii în a înțelege contextul. Aceasta este una dintre acele caracteristici, care este dificil de descompus în părțile sale componente. Dar capacitatea de a cântări o sumedenie de factori, unii foarte subtili, cât și modul în care grupuri foarte diferite de persoane vor interpreta un gest, este una dintre trăsăturile de bază ale unui adevărat lider.” Așadar, rugăciunea ne transformă în observatori de primă clasă. Ea ne ajută să vedem ceea ce Dumnezeu vrea să observăm. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai mult vom observa. Cu cât ne rugăm mai puțin, cu atât mai puțin vom observa. Iar rețeta biblică pentru succes, în orice domeniu al vieții, este și Cuvântul de sus pentru tine azi: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.”

„Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (1 Corinteni 2:10)

     Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10) Duhul Sfânt compensează limitele noastre senzoriale, împuternicindu-ne să pricepem lucruri pe care nu le putem percepe cu cele cinci simțuri. Gândește-te la Duhul Sfânt ca la un al șaselea simț. Acest simț trebuie cultivat, maturizat și reglat; iar asta se poate întâmpla doar atunci când petrecem timp meditând la Sfintele Scripturi și având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Până când nu suntem treziți de Duhul Sfânt, nu suntem conștienți de nevoia noastră de Dumnezeu, de războiul spiritual care se duce în jurul nostru și de ceea ce face Dumnezeu în viața noastră. Într-o noapte, Iacov – cel ce avea să devină Israel – a avut un vis în care Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” (Geneza 28:15) Când s-a trezit a doua zi dimineața, Iacov a spus: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut!… aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:16-17). Iacov s-a culcat, și s-a trezit în același loc, dar complet schimbat. După ce a auzit chemarea Domnului, Iacov Îl vedea pe Dumnezeu oriunde se uita! Așadar, dacă vrei să fii schimbat ca Iacov, cere-I lui Dumnezeu o revelație spirituală. Roagă-te: „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, învață-mă ce vrei să știu, și condu-mă pas cu pas pe calea voinței Tale desăvârșite!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

„Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul!” (Psalmul 34:11)

     Revista Smithsonian a prezentat odată un maestru britanic, cioplitor în piatră, pe nume Simon Verity. Acesta a restaurat catedralele din secolul al XIII-lea din Marea Britanie. În timp ce l-au urmărit la lucru, autorii articolului au observat ceva fascinant. „Verity asculta cu atenție pentru a auzi cântecul pietrei sub loviturile sale atente. O lovitură puternică… și totul era bine. Un sunet mai ascuțit putea însemna probleme. O bucată de piatră se putea rupe. El a ajustat în mod constant unghiul daltei și forța ciocanului în funcție de ton, oprindu-se frecvent pentru a-și trece mâna peste suprafața proaspăt sculptată.” Verity a înțeles importanța însărcinării sale. Știa că o mișcare greșită ar putea fi devastatoare, provocând daune ireparabile operei sale de artă. Succesul său a avut rădăcina în abilitatea sa de a citi semnalele pe care le trimiteau pietrele sale. Dacă ești părinte sau dacă lucrezi cu copiii, tu trebuie să-ți perfecționezi abilitățile de a-i asculta, în special în momentele în care trebuie disciplinați și îndrumați. Este nevoie de multă răbdare și sensibilitate pentru a interpreta gesturile și răspunsurile unui copil. Dar dacă ascultați cu atenție, ei vă vor spune ce gândesc și ce simt. Iar Dumnezeu vă va ajuta să-i ascultați și să-i îndrumați. Profetul Isaia spune: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba…” (Isaia 50:4). Fiecare schimbare de anotimp în dezvoltarea unui copil ridică întrebări diferite, care necesită răspunsuri diferite. Pentru a avea răspunsul corect, trebuie să fii atent la întrebarea pe care o pune în acel moment. Nu numai că-i vei transmite înțelepciunea de care are nevoie atunci, dar îl vei învăța și cum să facă așa cu proprii săi copii. Așadar, învață să citești semnalele transmise de copiii tăi!

„Duhul adevărului are să vă călăuzească… și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13)

     A lua decizii fără a căuta îndrumarea lui Dumnezeu este ca și cum ai încerca să zbori fără radar și busolă. Crezi că poți face ceea ce pare logic pe baza cunoștințelor și experiențelor tale anterioare, dar ceea ce ți se pare corect poate sfârși prin a distruge ce este cel mai important pentru tine. Biblia spune că până și cea mai profundă gândire umană este o nebunie pentru Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1:18-20). Numai El cunoaște calea, și vrea să meargă înaintea ta! Este o greșeală să presupui că orice oportunitate care apare este de la Dumnezeu. Apostolul Pavel ne avertiza că „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Și chiar dacă invitațiile sale sunt împachetate astfel încât să pară că este preocupat de binele tău, calea lui duce invariabil la ruină (vezi Ioan 8:44). Cuvântul lui Dumnezeu a fost conceput ca „o candelă pentru picioarele tale și o lumină pe cărarea ta” (Psalmul 119:105), pentru a te călăuzi pe căile neprihănirii. De aceea, poate fi fatal să urmezi o cale care ți se pare corectă fără să-L consulți mai întâi pe Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci… tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13). Adevărul este că cei mai mulți dintre noi nu Îl caută pe Dumnezeu în mod natural. Doar atunci când Duhul Său vorbește în inimile noastre, începem să dorim voia Lui. Așa că, ia-ți timp să găsești direcția Duhului Sfânt! Ai încredere în El! El înțelege ramificațiile alegerilor tale. El îți va arăta „imaginea de ansamblu” și te va ajuta să rămâi pe drumul cel bun.

„Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Galateni 5:26)

     Apostolul Pavel a avertizat Biserica primară cu privire la invidie, dar aceasta este în continuare o problemă. Tu ai de-a face cu invidia? Nu? Nici atunci când colegul tău de serviciu primește o mărire de salariu, copilul unui prieten câștigă o bursă, sau un vecin își ia o vacanță de vis?! Chiar te bucuri alături de ei, sau te forțezi să afișezi un zâmbet crispat? Să nu uităm că suntem doar oameni, iar o zvâcnire ocazională de invidie face parte din firea noastră. Dar ai grijă să nu te trezești că ai un sentiment cronic de lipsă de satisfacție. Istoricul roman Tacitus spunea: „Când oamenii sunt plini de invidie, ei denigrează totul… fie bun, fie rău.” Așa că, atunci când altcineva prosperă, înainte de-a te întreba: „De ce el, și eu nu?!”, întreabă-te dacă ai zice la fel și dacă s-ar fi întâmplat o tragedie?! Gelozia este ca o molie: ciupește hainele până le distruge… doar că invidia distruge lucruri de neînlocuit, cum ar fi relațiile și familiile. Un autor ne amintește: „Când suntem… în vale, este omenesc să îi invidiem pe cei aflați pe vârfurile munților. Este ușor să uităm că ei nu au căzut acolo – ci au urcat acolo. În spatele poveștii de succes se află întotdeauna o decizie curajoasă și o acțiune curajoasă. Dacă vrem să ajungem la ei, trebuie să urcăm. Inspirația lor ne poate da startul, dar biruința constă în cățărare!” Imaginează-ți un atlet care iese pe pista de alergare; este rapid, concentrat și se află în fruntea plutonului. Apoi începe să se uite la ceilalți concurenți. În scurt timp se împiedică, își pierde elanul și abandonează. Asta se întâmplă când lași gelozia să te distragă de la finalizarea traseului pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru tine. Apostolul Pavel a scris (Galateni 5:7): „Voi alergaţi bine: Cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” Deci, ațintește-ți privirea la premiu și nu te lăsa distras de ceea ce au (sau nu au) alții!

„Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)

     Înțeleptul Solomon a spus: „cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” Autorul Charlie Shedd ne oferă zece modalități de a crește prin critică: 1) Critica este adesea un compliment. Remarcile sarcastice din viața de zi cu zi îi lovesc doar pe cei care-și înalță capul deasupra nivelului solului. Domnul Isus a spus: „Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!” (Luca 6:22). 2) Acceptă că ai greșeli care trebuie cenzurate. Rămâi umil, iar criticile nu te vor zdruncina! 3) „Gura celor fără prihană îi izbăveşte.” (Proverbele 12:6) Invită-ți prietenii să te critice; apoi, când critica va veni din partea dușmanilor tăi, vei fi deja obișnuit. 4) Lasă critica să te facă mai bun. Când te lași mistuit de furie, îți subminezi calea către propria îmbunătățire. „Dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20). 5) Unele critici trebuie ignorate, mai ales dacă provin din motive false. Nu da niciodată oamenilor nefericiți cheia fericirii tale. 6) Păstrează-ți perspectiva – nu toată lumea a auzit, iar celor mai mulți nici nu le pasă. Un cuvânt rău nu anulează binele din tine. 7) Lasă critica să te facă mai blând. Amintește-ți că și tu i-ai criticat pe alții. Nu cumva e un bumerang care a pornit din propria ta inimă? 8) Roagă-te pentru cei care te critică. Lucrul acesta te va face mai bun și îți va neutraliza amărăciunea. Ura îți distruge sănătatea și îți fură fericirea. 9) Verifică-te cu Marele Critic. Vezi ce-ți spune Dumnezeu! Cum arată lucrurile în adâncul sufletului tău? 10) După ce te-ai verificat și ești sigur că ai dreptate, poți merge mai departe. Cu deplină încredere, termină ce-ai început, pentru că promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru cei care rabdă (vezi Evrei 6:12). Așadar, nu uita: o critică poate fi și constructivă!

„Ei aduc roade şi la bătrâneţe…” (Psalmul 92:14)

     Te deprimă gândul că vei îmbătrâni, te neliniștește sau te face să ai o perspectivă fatalistă? Dacă da, citește (ascultă) aceste versete din Scriptură: „Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:13-14) Și iată câteva sfaturi pentru a rămâne „plin de suc și verde” pe măsură ce îmbătrânești: 1) Păstrează-ți sănătatea. Studiile arată că sănătatea bună este factorul numărul unu în determinarea nivelului de fericire la bătrânețe. Așadar, încearcă să mănânci sănătos și dacă poți, să faci exerciții fizice des. Bea multă apă, ia vitaminele zilnice și fă-ți controale medicale regulate. Aceste eforturi nu vor garanta că vei avea mai mult timp, dar te vor ajuta să îmbunătățești calitatea timpului petrecut aici pe pământ. 2) Îngrijește-te de aspectul tău fizic. Îmbracă-te decent la orice vârstă, în funcție de buget. Când arăți bine, te simți bine și inspirat… dar păstrează echilibrul în căutarea ta de a fi atractiv. Amintește-ți cuvintele lui Dumnezeu spuse lui Samuel: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7) Gândește-te de două ori, examinează-ți motivele, caută sfatul lui Dumnezeu și fă-ți temele înainte de-a apela la proceduri cosmetice. Unele pot fi costisitoare și de-a dreptul periculoase! 3) Caută persoane pe care să le ajuți. Maica Tereza spunea: „Noi nu putem face lucruri mărețe. Putem face doar lucruri mici cu o dragoste mare.” Vei fi uimit de sentimentul de satisfacție, de respectul de sine și de împlinirea pe care le vei simți atunci când ești receptiv la nevoile altora. Un poet necunoscut a scris: „Iubirea și dăruirea fac ca viața să merite să fie trăită!” Așadar, fii „plin de suc și verde” indiferent de vârsta pe care o ai!