„Cetăţenia noastră este în ceruri…” (Filipeni 3:20)

     Vom reflecta și astăzi la aptitudinile și calificările unui ambasador. În calitate de ambasador, al Cerului, Biblia spune că tu trebuie să ai următoarele calități și trăsături de caracter: 1) Să fii cetățean al țării pe care o reprezinți: „Cetăţenia noastră este în ceruri…”; 2) Caracterul și comportamentul tău trebuie să reflecte cele mai înalte valori ale țării tale: „Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui…” (2 Tesaloniceni 1:11); 3) Trebuie să fii echipat corespunzător: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh.” (1 Corinteni 12:4); 4) Trebuie să fii loial lui Dumnezeu și Împărăției Lui, pentru că „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni…” (Matei 6:24); 5) Ambasadorul trebuie să poată comunica eficient. Cei mai buni ambasadori sunt cel puțin bilingvi: ei vorbesc și înțeleg și limba celor din țara în care activează. Tu poți face asta? Pentru a da răspunsul corect, trebuie să înțelegi întrebarea, pe cel care a pus-o, și de unde vine acesta. Biblia spune: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15-16) Să reținem imperativul „Fiți gata”! 6) Ambasadorul trebuie să fie un bun diplomat. Ambasadorii sunt eficienți dacă sunt persoane plăcute în timpul misiunii lor. Nu ți-ai dori ca cel ce-ți reprezintă țara să fie arogant și necioplit în relație cu ceilalți! Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35) Așadar, mesajul nostru este Evanghelia și strategia noastră este dragostea! Care este misiunea noastră? Chemarea la mântuire! Biblia spune că suntem „trimişi împuterniciţi ai lui Hristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20). Deci, fii un bun ambasador al lui Hristos!

„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

     Ideea noastră despre ce înseamnă să fii ambasador s-a schimbat în mod radical în urmă cu un deceniu, când ambasadorul Statelor Unite în Libia a fost ucis de teroriști. În zonele de luptă, ambasadorii trebuie să fie persoane cu totul speciale. Și tu te afli într-o zonă de luptă și ai nevoie de „puterea tăriei Lui”! Apostolul Pavel scrie (Efeseni 6:10-18): „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi…”  Ca ambasador al lui Hristos, tu trebuie să fii loial lui Dumnezeu, în toate aspectele; a nu fi loial înseamnă trădare. S-ar putea să spui: „E un standard înalt!” Da, pentru că este „o chemare înaltă” (vezi Filipeni 3:14). Dar este totodată și cea mai împlinită și răsplătită viață, așa că merită osteneala noastră întreagă!

„Noi dar, suntem trimişi… ai lui Hristos…” (2 Corinteni 5:20)

     Slujba pe care o ai în Împărăția lui Dumnezeu este similară cu a unui ambasador. Ce mare privilegiu, și ce mare responsabilitate! În trei episoade consecutive ne vom uita la câteva calități ale unui ambasador. Întâi, ambasadorul trebuie să fie cetățeanul țării pe care o reprezintă. „Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20). Aflându-se în exil, apostolul Ioan a spus: „mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos… În ziua Domnului eram în Duhul.” (Apocalipsa 1:9-10) Ioan știa că nu unde este, ci al cui este contează cel mai mult în calitatea sa de reprezentant al Domnului. Viața ta este singura Biblie pe care o vor citi mulți oameni vreodată! De pe buzele tale vor primi singura Evanghelie pe care o vor auzi vreodată! Atitudinea ta poate contribui la câștigarea lor mai mult decât toate argumentele tale. Înainte de a fi răstignit, Domnul Isus a rostit următoarea rugăciune pentru ucenicii Săi: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:15-18). Înainte ca ambasadorul să fie numit în funcție, el trece prin cea mai amănunțită cercetare pe care ne-o putem imagina: integritatea morală, interacțiunile pe plan financiar, viața de familie, dosarul de angajat, fiecare vorbă și faptă îi sunt puse sub microscop. Și atunci, nu ar trebui oare să se petreacă asta cu atât mai mult pentru ambasadorii Împăratului împăraților? Așa că, nu uita niciodată de partea cui ești și cărei împărății aparții! Și nu uita niciodată pe cine reprezinți: tu ești ambasadorul lui Isus Hristos!

„Rămâneţi… până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49)

     Poți fi o persoană educată, experimentată și talentată, dar nu vei împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta până nu ești „îmbrăcat cu putere de sus.” Să citim împreună aceste două pasaje din Sfânta Scriptură: 1) „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49). 2) „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei… Și toţi s-au umplut de Duh Sfânt…” (Faptele Apostolilor 2:1-2, 4). Iar ceea ce s-a întâmplat apoi a fost uimitor! Apostolul Petru, care tocmai se lepădase de Domnul Isus, a stat înaintea mulțimii și le-a predicat Evanghelia. A văzut rezultatele? Da. „În ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (Faptele Apostolilor 2:41) Și puterea pe care au primit-o a fost sursa tăriei lor, când s-au confruntat cu necazurile și prigoana. Iată ce spune Scriptura (Faptele Apostolilor 4:31): „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Și aceasta nu a fost o experiență unică, ci ei au fost umpluți mereu cu Duhul Sfânt. Poate că tu spui: „Nu sunt suficient de bun pentru a fi umplut cu Duhul Sfânt!” Dar Domnul Isus a zis: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce i-L cer!” (Luca 11:13). Așadar, dacă vrei să faci și să împlinești voia lui Dumnezeu în viața ta, roagă-te ca El să te umple cu Duhul Său cel Sfânt… și El o va face!

„Duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.” (Geneza 45:27)

     Dacă visul care crezi că ți-a fost dat de Dumnezeu pare mort, citește următoarele cuvinte din Scriptură: „Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.” (Geneza 45:26-27). Ani de-a rândul, Iacov a crezut ce-i spuseseră fiii săi: că Iosif, făuritorul de vise, a murit. Dar era o minciună. Şi Biblia spune că Iacov s-a însuflețit, deşi era foarte bătrân, când a văzut carele pline de bogății care au fost trimise ca să-l ducă să-și vadă fiul care era acum prințul Egiptului. Dar să reținem: când Iacov a auzit prima oară, el „nu i-a crezut” (vers. 26). Când ai trăit în eșec și descurajare timp de atâția ani, e greu să anticipezi victoria. Nicio problemă, Dumnezeu are răbdare! El va lucra în continuare în tine. Își va arăta harul și bunătatea, așa încât vei începe să te încrezi în El din nou. Iacov s-a înviorat când „a văzut” şi tu te vei înviora când vei vedea mâna lui Dumnezeu la lucru. Nu crede că visul tău a murit, căci atunci el nu se va împlini niciodată. Și nu-i crede pe aceia care-ți spun că ești prea bătrân să-ți împlinești visul pe care ți l-a dat Dumnezeu. În ultimele capitole din viața ta, poți aduna mai multe comori decât ai adunat în cele de dinainte! Biblia spune că: „Bătrânii voştri vor visa visuri…” (Ioel 2:28). Dumnezeu este dătătorul viselor. Și El nu Se oprește aici: El le readuce la viață și îți dă putere să le împlinești. Nu ești niciodată prea bătrân! Crede că ce a făcut Dumnezeu pentru Iacov, poate face şi pentru tine, chiar astăzi!

„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12:25)

Astăzi vom vorbi despre încă două domenii în care Dumnezeu dorește să te dezvolți și să înflorești: 1) Relațiile tale. Din punct de vedere relațional, sinele tău care suferă este deseori tulburat. Îți lipsește disciplina în ceea ce spui și uneori recurgi la sarcasm, bârfă și lingușeală. Te izolezi. Ești dominator. Ești ofensiv. Te retragi. Pe de altă parte, sinele tău înfloritor caută binecuvântarea celorlalți. Ei îți dau energie. Poți să-ți dezvălui gândurile și sentimentele într-un mod care îi invită pe ceilalți să se deschidă. Ești grabnic să-ți recunoști greșelile și să-i ierți pe ceilalți de bună voie. 2) Experiențele tale. Dumnezeu te crește pentru că dorește să te folosească în planul Său de a-i răscumpăra pe oameni: de aceea vei vedea că-ți va schimba experiențele. Sinele tău înfloritor are dorința de a contribui. Trăiești având sentimentul chemării. Bineînțeles, dorința ta lăuntrică de a deveni ceea ce ai fost creat să fii este un mic ecou a dorinței lui Dumnezeu de a face din tine o nouă creație. Rabinii au numit lucrul acesta tikkun olam – „a repara lumea”. Concentrat pe propria ta persoană, viața ta e la fel de măruntă ca un grăunte de grâu. Dar, oferită lui Dumnezeu, e ca și cum acel grăunte este sădit într-un sol bogat și crește devenind parte a unui proiect mai măreț. Domnul Isus a spus: „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12:24-25). Așadar, dezvoltă-te și înflorește spre slava lui Dumnezeu!

„Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.” (Psalmul 92:13)

     În interiorul tău se dă o luptă între sinele tău aflat în procesul dezvoltării – persoana care ai fost creată de Dumnezeu să fii – și sinele tău aflat în suferință, adică ceea ce ești. Sinele tău suferind se simte incomod și nemulțumit, și atunci vei fi atras de obiceiuri rele, cum ar fi: uitatul la televizor fără să te gândești la nimic, consumarea alcoolului, întreținerea unor relații greșite, cheltuirea excesivă a banilor – lucruri menite să-ți anestezieze temporar durerea… Gândurile tale zboară automat în direcția fricii și a mâniei… Te gândești aproape tot timpul la propria ta persoană. În schimb, dezvoltarea (înflorirea, creșterea și prosperarea) are loc: 1) În duhul tău; ai senzația că primești idei și energie dintr-o sursă din exterior – și așa este: primești putere de la Duhul lui Dumnezeu. Noi discutăm despre a fi inspirat, care literal înseamnă „a primi suflarea lui Dumnezeu.” Dumnezeu suflă peste tine suflare de viață; tu vii la viață și simți că ai un scop pentru care să trăiești. 2) În mintea ta; gândurile tale sunt marcate de bucurie și pace. Ai dorința de a iubi și de a învăța. Ești transformat prin „înnoirea minții” (Romani 12:2). 3) În timpul tău: te trezești în fiecare dimineață cu sentimentul entuziasmului și îți dai seama că nu ești niciodată prea tânăr sau prea în vârstă ca să „înverzești”. Mozart a compus muzica sa extraordinară de când avea 5 ani. Apostolul Pavel i-a zis lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea…” (1 Timotei 4:12) În același timp, îți dai seama că nu ești prea bătrân ca să te dezvolți. Ann Mary Robertson (cunoscuta pictoriță supranumită Bunica Moses) avea 69 de ani când s-a apucat de pictură, iar un artist precum Marc Chagall a realizat cele mai bune lucrări ale sale la 90 de ani. Este o dovadă de smerenie să recunoști că nu poți face tot ce-ți dorești. Dar odată ce accepți lucrul acesta, și cauți să profiți la maximum de ceea ce te-a creat Dumnezeu să fii, începi să te dezvolți!

„El ne-a făcut, ai Lui suntem…” (Psalmul 100:3)

     Ai nevoie de o încurajare astăzi? Să luăm ca exemplu un palmier. Ce-am putea învăța de la el? 1) Îl poți tăia, dar nu-l poți ucide! Mineralele și nutrienții de care au nevoie majoritatea copacilor pentru a supraviețui se găsesc la suprafață, nu sub scoarță, deci atunci când îi tai, ei mor. Dar nu și la palmier. Viața lui vine din interior, deci el se dezvoltă chiar și când este atacat. Ascultă ce spune Biblia: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7). Ce minunat; chiar dacă vasele de lut pe dinafară pot fi tăiate și rănite, comoara dinăuntru este în siguranță și dușmanul nu ajunge la ea! 2) Se îndoaie, dar nu se rupe. Vânturile tropicale pot rupe majoritatea copacilor, dar nu și palmierii. Cu cât mai puternic este vântul, cu atât mai tare se îndoaie – uneori, până la pământ! Cu toate acestea, când furtuna încetează, el se îndreaptă iarăși și devine mai puternic în locul în care s-a îndoit. Ce imagine! Noi am fost meniți să ne plecăm, dar nu să ne rupem! – pentru că Dumnezeu ne întărește „cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie.” (Coloseni 1:11) 3) Adâncimea îi depășește înălțimea! În timp ce rădăcinile plantelor obișnuite înaintează poate câțiva metri sub pământ, rădăcinile palmierului pot ajunge până la zeci sau sute de metri în căutarea apei. Psalmistul David spune: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Așadar, caută profunzimea, lucrează la relația ta cu Dumnezeu – și nu vei fi niciodată scos din rădăcini, neroditor sau frânt!

„Pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.” (Luca 22:60)

     Citim întreaga secvență din Evanghelie: „pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Luca 22:60-62). Înainte ca Dumnezeu să-ți încredințeze o misiune importantă, El îi va îngădui lui Satan să te pună la încercare. De ce? Pentru a-ți scoate la iveală slăbiciunile și calitățile pe care le ai în acel domeniu. Dumnezeu va îngădui să cazi într-un domeniu mărunt, pentru a te împiedica să păcătuiești într-unul mai mare, și să te rănești – pe tine, dar și pe alții. Una dintre minunile vieții creștine este aceea că Domnul Isus poate folosi molozul, poate construi ceva frumos cu el. Petru a promis că nu se va lepăda niciodată de Domnul Isus, dar înainte să cânte cocoșul, el s-a lepădat de El de trei ori. Eșec repetat! Îți sună cunoscut? Ai spus că nu-ți vei pierde niciodată cumpătul, dar ai făcut-o. Cucuriguuu! Ai spus că nu vei cădea niciodată în ispită, dar ai făcut-o. Cucuriguuu! Când cântă cocoșul? În zorii zilei… Asta înseamnă că anunță începutul unei noi zile. După cea mai groaznică zi din viața sa și plină de eșec, soarele a răsărit pentru Petru… Și va răsări și pentru tine! Prin harul lui Dumnezeu, tu poți să iei viața de la capăt astăzi. Așa că poți să te pocăiești de păcat, poți merge mai departe și poți face mari lucrări pentru Domnul. Petru a ajuns să câștige mari mulțimi de oameni pentru Hristos, și să conducă Biserica. Așadar, indiferent cât de tare ai căzut, Dumnezeu te va ierta, dacă te pocăiești de păcatul tău, te va restaura și îți va călăuzi din nou pașii.

„Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta…” (Luca 22:32)

     Dumnezeu dorește să faci voia Sa, dar tu singur nu vei ajunge niciodată la acea maturitate spirituală în care diavolul să nu mai aibă nicio șansă de câștig. Îl poți învinge, dar nu-l poți elimina. Uită-te la apostolul Petru. El a avut o singură viteză: hiperactivitatea. Mereu era în centrul tuturor lucrurilor care se întâmplau, dar nu era totdeauna pe locul întâi. Cel care a ajuns să fie liderul Bisericii s-a lepădat mai întâi de calitatea lui de ucenic al lui Hristos. Trist, dar adevărat! Dar, știți ceva? Nimic din ce facem noi nu-L surprinde pe Dumnezeu! El nu te cheamă să-ți spună: „Sper că ești persoana potrivită.” Nu, Domnul Isus i-a zis lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta.” (Luca 22:31-32) Nu-i așa că e o încurajare uimitoare? Chiar și atunci când nu știi cum să te rogi pentru tine însuți, Domnul Isus Se roagă pentru tine: „El… trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Domnul Isus i-a zis lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:32). Din „dezordinea” în care te găsești astăzi poate rezulta o lucrare pentru alții. Dumnezeu nu Se limitează la a-ți restaura viața, ci El te poate folosi ca să restaureze și viețile altora. Și încă ceva: Dumnezeu nu consideră că trebuie să fii „cernut” dacă nu faci ceva bun. Cernerea este o metodă de purificare, de decantare a gunoiului și de rafinare a ceea ce rămâne. Asta înseamnă că a existat ceva în tine, de la început, acel ceva ce merită salvat. Dumnezeu te cheamă astăzi, așa că nu mai pierde nici o secundă; predă Lui viața ta!