PIERDUT SI GĂSIT (1)

„Mi-am găsit oaia care era pierdută” (Luca 15:6)

     Capitolul 15 din Luca este denumit uneori „rubrica pierdut și găsit” a Bibliei. El cuprinde pilda oii pierdute, pilda monedei de argint și pilda fiului risipitor. Astăzi ne vom uita la pilda oii pierdute. Ca mulți dintre noi, ea nu intenționa să se piardă. Pe de altă parte, probabil s-a gândit că nici măcar nu e pierdută. Această pildă ne arată două lucruri minunate despre Domnul Isus, Păstorul nostru: 1) Valoarea pe care ne-o dă Dumnezeu! Unii dintre noi ar spune: „e doar una dintre o sută de oi, nu e mare lucru, nimeni nu-i va simți lipsa”. Greșit, Păstorul cel bun îi va simți lipsa! Să înțelegem un lucru: dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Domnul Isus s-ar fi dus la cruce și ar fi murit doar pentru tine. Data viitoare când te simți lipsit de valoare și neiubit, gândește-te la asta! 2) Până unde va merge Dumnezeu ca să ne mântuiască! Pentru a-l mântui pe Corneliu, ce făcea parte dintre neamuri, Dumnezeu a dat la o parte bariere sociale și religioase și l-a trimis pe Petru, un evreu, până la Cezarea pentru a-i predica Evanghelia. Cerul nu poate ignora strigătul unui suflet pierdut! Când Corneliu s-a rugat, Dumnezeu i-a răspuns: „Rugăciunile … tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4). Și partea cea mai frumoasă acum urmează: „După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri” (Luca 15:5). Domnul Isus nu doar te va mântui, El te va „purta” când simți că nu mai poți înainta. Promisiunea Lui este următoarea: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Într-o duminică,  când  predica Charles Spurgeon, un bărbat a sărit în picioare și a strigat: „Sunt pierdut!” Spurgeon a replicat: „Slavă lui Dumnezeu, tocmai ai fost găsit!”