„Am găsit leul, pe care-l pierdusem” (Luca 15:9)
Următoarea pildă rostită de Hristos a fost despre un bănuț de argint care s-a pierdut. „Care femeie, dacă are zece lei din argint, și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem” (v. 8-9). Să remarcăm că acest ban de argint, care era un obiect fără viață, nu știa că s-a pierdut, deci nu avea nici o grijă. Să observăm două lucruri: 1) Banul a fost pierdut chiar de persoana care trebuia să aibă grijă de el. 2) S-a pierdut chiar dacă se afla în casă. Aceasta e o imagine a celor ce stau în biserică în fiecare duminică dimineața și cred că schimbarea personală, afilierea la o biserică și legăturile de familie sau faptele bune îi mântuie. Ce a făcut femeia? A aprins o lampă, a măturat casa și l-a căutat până l-a găsit. Asta face predicarea bazată pe Biblie și centrată pe Hristos. Orice lucru care stă în calea venirii oamenilor la Hristos trebuie măturat. Să aprindem lampa Cuvântului lui Dumnezeu. Să predicăm singurul mesaj care îi poate mântui pe oameni de păcatele lor: „Evanghelia lui Hristos … este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). Această femeie avea probabil lucruri de făcut şi animale care trebuiau îngrijite. Dar toate acestea au trecut pe planul doi. În biserică este nevoie de o lampă care să lumineze, de o mătură care să facă curățenie și de o dedicare care refuză să se oprească până când cei pierduți din casă nu sunt găsiți și mântuiți.