„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Adam a trăit într-un mediu perfect și a avut o datorie perfectă – una pe care Dumnezeu i-a dat-o. Mai bine de-atât părea că nu se poate! Cu toate acestea, el s-a simțit singur; ceva lipsea din viața lui. Biblia spune: „Dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci… Domnul Dumnezeu a făcut o femeie…” (Geneza 2:20-22) Dumnezeu a recunoscut nevoia lui Adam de a avea companie și i-a împlinit-o. Totuși, acesta e momentul în care unii dintre noi, simțind singurătate, frustrare sau urmând sfaturi greșite, vrem s-o luăm înaintea lui Dumnezeu. Acesta s-ar putea să fie motivul pentru care unul din cele nouă daruri duhovnicești enumerate în 1 Corinteni 12 este „deosebirea duhurilor”. Când intră cineva în viața ta, acea persoană nu vine numai cu înfățișarea, talentele și atuurile financiare, ci aduce cu ea duhul ei. Dacă ai stat în preajma cuiva cu un duh de manipulare, cu un duh de răzbunare, cu un duh de ură sau cu un duh negativ, atunci știi de ce acest dar special (al deosebirii duhurilor) are o însemnătate atât de mare. Așa că fii un juriu dur, care nu se lasă convins prea ușor; unul care pretinde dovezi concrete înainte de a da un verdict. Și nu uita că e mai bine să prelungești procesul deliberării și să te asiguri că decizia pe care o iei este corectă, decât să tragi concluzii pripite și să sfârșești având inima frântă. Poate ai impresia că nu ești înțelept și experimentat când trebuie să iei astfel de hotărâri, dar ascultă un lucru; nu cantitatea cunoștințelor te înarmează cu cele necesare pentru a lua decizii bune, ci cantitatea întrebărilor pe care le pui. Prima persoană pe care trebuie s-o întrebi este Dumnezeu, iar momentul în care trebuie să-L întrebi este înainte, și nu după ce te-ai căsătorit!