„Este vreunul printre voi în suferinţă (persecutat, chinuit)? Să se roage” (Iacov 5:13)

     Este uimitor cât de mult putem să rezistăm în fața unor situații, înainte de a ne hotărî să ne rugăm pentru ele. Compozitorul unei cântări spunea în versurile ei: „Ce pace pierdem, ce poveri zadarnice ducem/Și toate acestea – că în rugă la Domnul nu le-aducem”. Ne plângem prietenilor, ne întrebăm de ce Dumnezeu nu face nimic, ne frământăm cu situația în mintea noastră și nu profităm de cea mai simplă soluție care există – rugăciunea. Charles Spurgeon a scris: „Dorința de a fi în părtășie cu Dumnezeu este intensificată de eșecul tuturor celorlalte surse ale consolării”. Cu toții ne facem vinovați de faptul că tratăm rugăciune ca pe un ultim efort. Când spui lucruri precum: „Nimic nu funcționează! Poate ar trebui să mă rog…”, îți dai seama ce spune asta despre tine? Că nu înțelegi sau nu crezi în puterea rugăciunii! Duci poveri pe care nu ar trebui să le duci, și viața ta este mai grea decât ar trebui să fie, pentru că nu înțelegi cât de puternică este rugăciunea. Dacă ai înțelege, te-ai ruga pentru orice – nu ca un ultim efort, ci ca primă reacție! Biblia spune: „Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage.” Când ai o problemă, roagă-te! Când simți că vrei să renunți: roagă-te! Când nu știi ce să faci: roagă-te! Domnul Isus, care se ruga în zori de zi și noaptea târziu, a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24) Așa că, roagă-te!