„Daniel s-a hotărât” (Daniel 1:8)

     Biblia spune: „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului”. Daniel a rezolvat problema înainte să se ivească provocarea. Și Iosif a luat o hotărâre în privința valorilor sale; astfel a putut să-i spună nu soției lui Potifar. Cei trei tineri evrei știau deja ce vor face, cu sau fără cuptorul aprins: „Dumnezeul nostru … poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate … Şi chiar de nu ne va scoate … nu vom sluji dumnezeilor tăi” (Daniel 3:17-18). Ce crezi tu despre Dumnezeu? Dacă ești de părere că te-ar putea dezamăgi, nu I te vei dedica niciodată în întregime. Angajamentele cresc! Nu te poți dedica în lucruri mari dacă nu te-ai dedicat mai întâi în lucruri mici. Cei trei tineri evrei au spus mai întâi nu față de bucatele împăratului; mai târziu, ei au putut spune nu față de închinarea la idoli. Nu ai această credință dintr-odată. Majoritatea dintre noi putem privi în urmă la trecerea anilor și putem identifica un moment în care viețile noastre s-au schimbat semnificativ. Datorită hotărârii din noi, am făcut o alegere care ne-a afectat începând din acea clipă. Dar înainte de a putea lua o hotărâre reală față de ceva anume, trebuie să depășești trei probleme: 1) Problema siguranţei. Oamenii nesiguri se tem să-și asume riscuri. Ei au un plan B în caz că Dumnezeu nu intervine pentru ei; ei se bazează pe propria lor persoană mai mult decât pe Dumnezeu. 2) Problema biruinţei. Când ai avut parte de izbândă, dorești s-o păstrezi. Dorești ca lumea să aibă în continuare o părere bună despre tine, așa că începi să trăiești în defensivă. 3) Problema mulțumirii. Biserica din Laodicea care era căldicică a spus: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Așa că întreabă-te: „Mă complac, sau sunt dedicat?”