„Avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos… ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7)

     Biblia spune: „mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:10). Uneori este mai ușor să dezvolți prietenii adevărate cu cei din afara cercului imediat al familiei noastre. Dar mai există un tip de „rudenie de sânge” menționat în Biblie: frați și surori strânși laolaltă prin sângele lui Isus (1 Ioan 1:7). E genul de relație care nu te lasă să mergi și să-ți faci de cap cum dorești (Coloseni 3:15). Ea ne cere să „facem munca grea de a ne înțelege unii cu alții, tratându-ne unii pe alții cu cinste” (Iacov 3:18 – o altă traducere a Bibliei – n.tr). Este nevoie de o dedicare pe termen lung şi nu este înțeleasă de „generația egocentristă” care, atunci când drumul devine anevoios, acceptă cu uşurinţă ruperea relaţiei. Un pastor arată că lumea nu înțelege conceptul creștin de frate și soră: „lumea spune să-ți găsești prieteni printre cei ce gândesc la fel, au venituri la fel, care votează ca tine și au aceleaşi pasiuni ca şi tine. Aceste prietenii funcționează până când ajungi la fundul sacului, până când te confrunți cu o problemă ce te presează sau cu o pierdere tragică sau cu o boală gravă și brusc îți dai seama că nimănui nu-i pasă prea mult de tine. De ce? Deoarece nu au investit nimic în viața nimănui, iar acum când vrei să faci o retragere, nu există bani în banca prieteniei”. Dragostea jertfitoare este temelia adevăratei prietenii. Pavel scrie despre Timotei:  „n-am pe nimeni, care   să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. Ştiţi râvna lui încercată” (Filipeni 2:20-22).