„Ferice de cei ce plâng” (Matei 5:4)

     Domnul Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați”. Durerea este prețul pe care îl plătim pentru dragoste. Un autor scrie: „Când durerea ne lovește din plin, ne întrebăm <<de ce mi s-a întâmplat asta?>> Ca să-mi amintesc c-aşa e viaţa, ca să-mi întăresc credinţa şi să am răbdare? E greu să răspunzi „Amin” când totul pare întunecat. Cel mai important lucru pentru noi în acel moment este să ne ușurăm durerea. Dar când trecem prin necazuri și nu încercăm să le evităm, le primim diferit. Devenim dispuși să învăţăm din ele. Asemenea lui Iosif, vedem cum Dumnezeu le folosește pentru un scop mai mare. În ultimă instanță, plânsul înseamnă să înfrunți lucrul care te rănește în prezența singurului care te poate vindeca”. Biblia spune: „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Dimineața ta va veni; Dumnezeu a promis lucrul acesta! Durerea ți se va șterge cu timpul. Faptul că ești dispus să-ți accepţi durerea în loc să încerci să scapi de ea  îți garantează lucrul acesta. Nu că o vei uita, ci îți vei aduce aminte de ea în mod diferit; cu mai multă mulțumire și mai puțină suferință. Această fericire răspunde la două întrebări: 1) Ce se întâmplă cu cei ce mor în Domnul? „Să nu vi se tulbure inima… În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. … Eu Mă duc să vă pregătesc un loc … ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3). 2) Cum rămâne cu aceia dintre noi care încă trăim? „Dumnezeul oricărei mângâieri … ne mângâie … pentru ca … să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4).