„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

     Se spune că doi oameni discutau aprins din cauza religiei. În cele din urmă unul dintre ei a strigat: „OK, tu slujește-L pe Dumnezeu cum vrei tu, eu Îl slujesc cum vrea El!” Când facem din părerea noastră o clauză a iubirii unii față de alții, ajungem să ne înstrăinăm unii de alții. O mare parte din lucrurile pentru care ne luptăm nu contează. Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35). Nu e suficient să iubești pacea, trebuie să devii un împăciuitor. Când în biserica Noului Testament a izbucnit o ceartă cu privire la consumarea anumitor mâncăruri, Pavel a intervenit: „Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. …  Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu” (Romani 14:13-22). Așadar, fii un împăciuitor!