„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării” (Matei 14:24)

     Domnul Isus îi însoțise pe ucenicii Săi într-o altă furtună și a liniștit-o. Dar acum, El era pe un munte și se ruga, iar ei erau singuri, „învăluiți de valuri”. De ce? Pentru că uneori învățătorul trebuie să se dea cu un pas înapoi pentru a vedea cât de mult au învățat elevii săi. Asta se întâmplă și în viața ta în acest moment? Marea Galileii avea  cam douăzeci de km. lungime și doisprezece km. lățime. Dar când vântul începe să bată de pe Înălțimile Golan, apele se pot învârti ca într-un blender timp de două trei zile și pot scufunda o barcă de pescuit ca cea în care se aflau ucenicii. Să remarcăm cuvintele „învăluiți de valuri”. La fel ești și tu astăzi? În mijlocul unui divorț, învăluit de vinovăție. În mijlocul unei ipoteci pe casă, sâcâit de creditori? În mijlocul unei boli, învăluit de durere și de un pronostic și mai dureros? „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (v. 25-27). Iată niște cuvinte pe care merită să ți le notezi undeva și să ți le amintești deseori: „Îndrăzniți, Eu sunt”! (v. 27). Nu poți ajunge undeva şi Domnul Isus să nu te poată găsi. Uită-te peste umăr; El este Cel ce te urmărește. Privește în furtună; El este Cel ce vine spre tine. Astăzi, deschide-ți ochii și recunoaște-L.