IMPORTANȚA DE A FI SINGUR CU DUMNEZEU

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte.” (Matei 14:23)

     Domnul Isus a fost deopotrivă Om și Dumnezeu. Deoarece tindem să ne gândim la El ca la Fiul lui Dumnezeu mai mult decât ca la Fiul omului, trecem cu vederea ceea ce putem învăța din experiența Sa umană. Când Isus a hrănit în mod miraculos cinci mii de oameni, s-au manifestat puterea și prerogativele Sale divine (vezi Matei 14:13-21). Cu toate acestea, după eveniment, vedem umanitatea Sa în moduri cu care ar trebui să ne putem identifica. După ce a dat drumul mulțimii și i-a trimis pe ucenici, Isus S-a retras într-un loc izolat de pe munte pentru a fi singur cu Dumnezeu. După o astfel de minune, majoritatea dintre noi ar fi sărbătorit. Iar celor din jurul nostru le-ar fi fost greu să înțeleagă de ce i-a trimis departe pe ucenici. Dar Domnul Isus a înțeles că puterea Sa nu venea de la mulțime, ci de la Tatăl Său, așa că a pus deoparte timp pentru a fi singur cu El. Relația pe care Isus a avut-o cu Tatăl Său este o imagine a relației pe care și tu o poți avea cu Dumnezeu. Trei lucruri o descriu: 1) Intimitatea: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20); 2) Dependența: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19). 3) Ascultarea. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Așadar, tu ce lucruri trebuie să dai la o parte pentru a avea o astfel de relație cu Domnul?