„Şi aşa eraţi unii din voi…” (1 Corinteni 6:11).

     După ce a enumerat câteva dintre cele mai rele păcate pe care ni le putem imagina, apostolul Pavel le-a spus corintenilor: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11). Așadar, înainte de a judeca pe cineva, adu-ți aminte de unde te-a scos Dumnezeu! Mulți dintre noi credem că o predică „bună” este cea care îl lovește pe aproapele nostru exact în frunte! În Sfânta Scriptură, cuvântul original tradus „restaurare” sau „ridicare” are două sensuri. Unul înseamnă „a îndepărta o tumoare”. Tumoarea te poate ucide și trebuie scoasă afară. Apostolul Pavel scrie: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei… şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:1-2). Negreșit, faptul că ești părtaș la rușinea și umilința cuiva poate fi o povară. Cu toate acestea, „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10) Dacă ai tendința de a-i condamna pe alții – ceva ce mai toți am făcut din când în când – pune-ți această întrebare: dacă oamenii nu găsesc har la oamenii care predică harul, unde să-l găsească atunci? Celălalt sens al cuvântului „restaurare” înseamnă „a pune la loc un os rupt”. Citim în Biblie (Romani 12:5): „Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” De fapt, familia spirituală este mai importantă decât familia biologică, pentru că ea durează pe veci. Când ridici un mădular căzut, ajuți la alinarea durerii pe care o simte și îl ajuți să redevină un mădular vital și funcțional al trupului lui Hristos. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ridică-i pe cei căzuți!

„Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi…” (Galateni 6:1)

     Uneori, când cădem, ne putem ridica singuri; alteori avem nevoie de cineva care să ne ridice… dar, din nefericire, nu toți creștinii sunt dispuși să ajute. Unii au impresia că prin faptul că arată bunătate față de cineva, păcatul lor este trecut cu vederea. Însă apostolul Pavel a desființat acest argument când a scris: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32). De ce trebuie să-i ridicăm pe alții? 1) Pentru că Dumnezeu ne spune s-o facem! „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1). Mândria este cea care ne face să îndreptăm un deget acuzator, în loc să întindem o mână de ajutor, celor căzuți. Ne face să credem că suntem mai buni decât ceilalți; că nu e cu putință ca și noi să cădem la fel ca ei. Ai fi surprins să vezi ce ai face în anumite circumstanțe! Apostolul Pavel scrie: „Astfel, dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12). 2) Pentru că Domnul Isus este exemplul nostru! Isus nu a avut timp pentru fariseii care își ascundeau păcatele în spatele unei măști religioase. Dar El nu a condamnat niciodată pe cineva care a fost prins în păcat, în ispită și eșec. În clipa în care s-au întors la El, El i-a ridicat bucuros. Cineva a spus că biserica este singura armată care își împușcă răniții. Oamenii ne privesc ca să vadă dacă harul pe care-l predicăm este la fel cu cel pe care-l arătăm unii față de alții. Să nu-i dezamăgim!

„Fiii ei… o numesc fericită, bărbatul ei… îi aduce laude…” (Proverbele 31:28).

     Când vorbim despre mame, acest anunț de la afișierul unei biserici spune totul: „Dacă evoluția este adevărată, cum se face că mamele au în continuare tot două mâini?” Serios vorbind, mamelor, astăzi ne oprim să vă arătăm respect și să vă spunem cât de mult vă apreciem. Probabil că uneori vă întrebați dacă ceea ce faceți contează cu adevărat. Munca voastră nu se termină niciodată, sunteți mereu obosite și nu vă așteaptă nicio răsplată financiară pe măsură. Trăim într-o epocă care vrea să diminueze rolul slujirii și să înalțe luxul… uneori este greu să apreciem investiția voastră. Dar, ascultați: Dumnezeu spune că sunteți foarte prețuite de El și că pruncii voștri sunt cele mai prețioase daruri din partea Sa (vezi Psalmul 127:3). În cartea „Mesajul”, Eugene Peterson parafrazează cuvintele înțeleptului Solomon din Prov. 31, descriind mama ca pe o persoană care „simte valoarea muncii, întâmpină ziua de mâine cu un zâmbet, are de spus ceva ce merită auzit și mereu o spune cu blândețe. Copiii ei o respectă și o binecuvântează; soțul ei li se alătură prin cuvinte de laudă” (Proverbele 31:24-28). Apoi Peterson încheie capitolul 31 cu aceste cuvinte: „Multe femei au făcut lucruri minunate, dar tu le-ai depășit pe toate” (vers. 31). Deci, mamelor, deși rolul vostru nu este definit de fluturașul de salariu sau de o promovare, voi aveți o importanță vitală pentru familia voastră și pentru sănătatea fizică, emoțională și spirituală a copiilor voștri. Nimeni nu vă poate lua locul! Samuel a fost unul dintre cei mai mari profeți ai lui Israel, dar cine a fost forța care l-a impulsionat în viață? Mama sa, Ana! Când s-a născut Samuel, ea a spus: „vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” (1 Samuel 1:28). Mamelor, voi contați mai mult decât vă dați seama! Dumnezeu modelează liderii de mâine prin mâinile voastre. Să vă binecuvânteze Dumnezeu, Tatăl Domnul nostru Isus Hristos!

„Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” (Apocalipsa 21:5)

     Ioan a scris (Apocalipsa 21:2-5): „…am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Când a murit un ateu și prietenii săi s-au aliniat lângă sicriul lui, unul dintre ei a remarcat: „Ce trist – este așa de frumos îmbrăcat, și n-are unde să se ducă!” Nu la fel este pentru cei credincioși! În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ai siguranța unui locaș în cer și a unei cetățenii în „noul Ierusalim.” Ioan continuă: „Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie din aur, ca să măsoare cetatea” (Apocalipsa 21:15). Cetatea este un cub perfect cu latura de aproximativ 875 km (vers. 16) – adică de vreo 20 de ori mai mare decât Regatul Unit al Marii Britanii, de 10 ori mai mare decât Franța, și mai mare decât India. Și acesta este doar parterul! Pentru că și înălțimea este cât laturile, deci e loc pentru vreo 5-600.000 de etaje – spațiu mai mult decât suficient pentru miliarde de oameni. Așadar, se ridică întrebarea: vei fi acolo? Când vei muri, vei merge în rai? Acest lucru depinde doar de tine – de cât de în serios iei credința în Dumnezeu și relația cu Hristos!

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios… ca să ne ierte păcatele…” (1 Ioan 1:9).

     Pățania lui David cu Bat-Șeba a inspirat multe cărți și filme despre poftă, adulter, sarcină extraconjugală sau premaritală, crimă sau minciună. În povestirea biblică, totul părea în regulă, David fiind acasă, liber… cu excepția unui detaliu important: „Fapta lui David n-a plăcut Domnului.” (2 Samuel 11:27). În Biblie citim că Dumnezeu îl numise pe David „om după inima Lui” (1 Samuel 13:14). Ce s-a întâmplat apoi? Tot în Biblie suntem avertizați că „păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23). Așa că, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-i spună lui David: „Eu te-am uns împărat peste Israel… Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului?” (2 Samuel 12:7, 9). Apoi Dumnezeu a dat sentința: „niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit… în faţa întregului Israel…” (2 Samuel 12:10-12). Începând cu acea zi, tragedia și necazul s-au abătut asupra familiei lui David. Pe multe planuri, „calea celor stricaţi este pietroasă”. (Proverbele 13:15). Și lucrul cel mai rău care ți se întâmplă este faptul că Dumnezeu îți ia pacea ca să-ți recunoști păcatul. A fost nevoie de o sarcină nedorită, de uciderea unui om nevinovat, de moartea unui copil, de insistențele unui profet și de convingerea Duhului Sfânt ca inima lui David să se înmoaie și el să recunoască: „Am păcătuit împotriva Domnului!” (2 Samuel 12:13). Și când a recunoscut și s-a căit, Dumnezeu a tratat păcatul lui David la fel cum îl tratează și pe al nostru: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Câtă vreme cauți scuze, și încerci să te aperi și să-ți justifici păcatul, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine. Dar când îl mărturisești, El te va ierta! Nu e extraordinar?! Așa că, nu mai sta pe gânduri, dacă ai ceva de mărturisit!

„Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)

     În 1643, Parlamentul englez a abolit sistemul episcopal de guvernământ din cadrul Bisericii anglicane. A fost convocată o adunare formată din 121 de clerici și 30 de laici la Westminster Abbey pentru a reforma Biserica anglicană. Documentele care au rezultat în urma acelei adunări care a durat 6 ani sunt printre cele mai de răsunet din istoria Bisericii. Prima întrebare din Catehismul scurt de la Westminster este: „Care este scopul primordial al omului?” Răspuns: „Să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pe vecie.” Implicațiile acestei întrebări și a răspunsului ei sunt profunde în simplitatea lor. Și dacă ești înțelept, vei face din ele scopul vieții tale. Glorifică-L pe Dumnezeu. Fii supus lui Dumnezeu. Bucură-te de Dumnezeu. Când știi că viața ta Îl glorifică pe Dumnezeu, te bucuri de prezența Sa; însă când știi că viața ta nu-L glorifică pe Dumnezeu, ai tendința de a-L evita. Și este un lucru rău, întrucât fără prezența lui Dumnezeu în viața ta, ce șanse de reușită crezi că ai? Nu prea mari! Când te gândești la anul care a trecut, îți vin în minte lucruri pe care le regreți pentru că știi că Dumnezeu nu a fost glorificat prin ele? Ei bine, Dumnezeu îți oferă un nou an pentru a face lucrurile altfel. Și dacă de Anul Nou ai luat hotărâri, stabilește ca bază pentru fiecare dintre ele următorul verset: „Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” Dacă urmezi acest principiu, vei rămâne pe calea cea bună și vei avea pacea și bucuria de a ști că viața ta este pe placul Domnului. Orice împrejurări ar putea apărea, le vei înfrunta cu pace și încredere, știind că Dumnezeu este cu tine. Așadar, anul acesta glorifică-L pe Dumnezeu și bucură-te de El!

„Urechile tale vor auzi… glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!…” (Isaia 30:21)

     O scriitoare, împreună cu soțul și prietenii săi, se aflau pe vârful unui munte și discutau în ce direcție să meargă. Unul dintre ei a zis: „Încolo e sudul!” Altul l-a contrazis: „Nu, e estul!” Fiecare și-a dat cu părerea, până când, în cele din urmă, unul dintre ei a scos o busolă și a zis: „Putem stabili lucrul acesta foarte rapid.” În câteva secunde, busola le-a indicat că trebuiau s-o ia spre vest! Singura sursă de încredere a avut ultimul cuvânt și nimeni nu avea de gând s-o contrazică. În decursul unei zile, multe voci se iau la întrecere pentru a-ți câștiga atenția – iar unele dintre ele, deși par a fi ale unor experți, se pot înșela amarnic. În concluzie, tu trebuie să știi ce glas să asculți, căci dacă privești doar la circumstanțe, vei deveni dezorientat. Un telefon neașteptat, o relație zbuciumată, un loc de muncă pierdut sau un copil bolnav pot face oricând ca nordul să pară sud, și estul să pară a fi vest. Când se întâmplă asta, e ușor să-ți pierzi cumpătul, să tragi concluzii pripite și să ajungi pe o cale greșită. Biblia ne spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) Există o singură sursă adevărată de înțelepciune și de adevăr, și apostolul Petru a recunoscut lucrul acesta când a întrebat: „Doamne… la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!” (Ioan 6:68). Nu trebuie să știi dinainte toate detaliile; nu așa lucrează Dumnezeu. De multe ori, El nu ne arată imaginea de ansamblu – pentru că am fi copleșiți și am crede că e imposibil. El dorește să dezvolte în noi o încredere nezdruncinată în caracterul și în bunătatea Sa, și acceptarea faptului că noi trebuie să depindem de puterea Sa, dacă vrem ca planul și voia Lui să se împlinească!

„Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Psalmul 3:2)

     Indiferent cât de tare ai păcătuit, sau cât de des ai păcătuit, Dumnezeu nu te va lăsa de izbeliște, dacă te pocăiești. Așa că, nu renunța nici tu la tine! Nimic din ce-ai făcut nu iese din „aria de acoperire” a harului Său. Poate ceilalți te vor abandona, însă nu și Dumnezeu! Împăratul David a cunoscut o cădere umană, morală și spirituală puternică. Oare cât de jos poate să decadă o persoană ? Să-l privim pe David: se făcuse vinovat de adulter, înșelătorie și crimă – toate acestea fiind păcate capitale. Însă Dumnezeu l-a iertat și l-a restaurat. El a scris despre acest lucru; în Psalmul 3 (versetele de la 2 la 7), el spune: „Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt. Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii de popoare, care mă împresoară de toate părţile. Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule!” Iar în Psalmul 40 (de la versetul 1 la 3), el scrie: „El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” Și Dumnezeul care a transformat nelegiuirea lui David într-o mărturie, poate să facă la fel și pentru tine, atunci când te întorci la El și primești iertarea, mila și harul Său!

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:18)

     Dumnezeu te iubește prea mult ca să te lase în vreo urmă de îndoială cu privire la dragostea Sa. Biblia ne spune că „dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Dacă Dumnezeu ne-ar iubi cu o dragoste imperfectă, am avea motive de îngrijorare. Dragostea omenească este imperfectă; ea ține evidența păcatelor și nelegiuirilor noastre – și-o consultă adesea. Dumnezeu nu are o astfel de listă! Dragostea Sa izgonește frica noastră, pentru că îndepărtează vina noastră. Apostolul Ioan adaugă: „ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră…” (1 Ioan 3:20). Când simți că nu ești iertat, pune-ți la îndoială sentimentele, dar nu-L pune la îndoială pe Dumnezeu! Întoarce-te la Cuvântul Său, care devansează autocritica și îndoiala. Nimic nu întărește mai mult încrederea decât o înțelegere clară a harului lui Dumnezeu, și nimic nu întărește mai mult teama decât necunoașterea harului. Adevărul este că dacă nu ai acceptat harul lui Dumnezeu, ești condamnat să trăiești în teamă. Nicio pastilă, nicio discuție motivatoare, niciun psihiatru și nicio posesiune materială nu-ți poate liniști inima. Astfel de lucruri îți pot reduce la tăcere teama, dar nu o pot eradica. Numai harul lui Dumnezeu o poate face! Ai primit iertarea lui Hristos? Dacă nu, pleacă-te pe genunchi și roagă-te s-o primești chiar acum! Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Locul mărturisirii păcatelor este și locul curățării și al restaurării încrederii în Dumnezeu. Rugăciunea ta poate fi la fel de simplă ca aceasta: „Doamne, recunosc că m-am abătut de la calea Ta și de la Tine. Te rog, iartă-mă! Îmi pun viața în mâna Ta și încrederea în harul Tău. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.” Acum, dacă ai primit iertarea, mila și harul lui Dumnezeu – trăiește pe baza lor!

„Pe când se duceau, au fost curăţiţi.” (Luca 17:14)

     Luca povestește o împrejurare când „Zece leproşi… şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”… Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare… Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?…  Apoi i-a zis: „…credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 17:12-19). Această povestire ne oferă cel puțin trei lecții: 1) Uneori răspunsul vine rapid; alteori el se lasă așteptat și vine pas cu pas. Am citit: „Pe când se duceau, au fost curăţaţi”. N-ai de unde să știi care dintre pași îți va aduce răspunsul, așa că trebuie să-ți continui umblarea prin credință. Legea mozaică prevedea că înainte ca un lepros să poată fi reprimit în societate, preotul trebuia să-l declare „curat”. Să ne gândim puțin: Domnul Isus a văzut schimbarea în acești oameni înainte să aibă loc; asta deoarece El are puterea să facă lucrurile să se întâmple! 2) Nu te da bătut când ceilalți te resping! Ca proscriși ai societății, acești leproși se așteptau ca Domnul Isus să-i trateze și El ca atare. Dar atunci când te apropii de Dumnezeu, El Se va apropia de tine (vezi Iacov 4:8)! Te lupți cumva cu o problemă care i-a făcut pe ceilalți să te ocolească sau să te dea la o parte? Domnul Isus nu va face niciodată așa ceva! El a spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37). 3) Nu uita niciodată să-I mulțumești lui Dumnezeu și să-L lauzi. Numai unul din cei zece leproși au trecut testul mulțumirii. Tu, l-ai fi trecut?! Când îți vei da seama cât de mult înseamnă mulțumirea ta pentru Domnul, nu vei mai lăsa să treacă nicio zi fără să-L lauzi și să I te închini!