„El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27)

     Cineva care se pricepe mai bine decât tine la rugăciune deja lucrează în locul tău: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26-27). Să remarcăm faptul că Duhul Sfânt „mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” Uneori este dificil să fim „deplin prezenți în rugăciune.” Știm cât e de greu să vorbești cu o persoană dacă mintea ei este la mii de kilometri depărtare. Care este soluția? Încearcă să-ți notezi ceea ce se întâmplă în timp ce te rogi. Două dintre cele mai obișnuite piedici în calea rugăciunii sunt: a) mintea – distrasă cu ușurință de alte gânduri; b) oboseala. Când autorul John Ortberg a împărtășit aceste două frustrări unui prieten, acesta i-a sugerat lui John să iasă din casă singur și pur și simplu să-L invite pe Domnul Isus să meargă cu el. Ortberg scrie: „În următoarea zi, m-am dus la ocean, m-am descălțat, am început să alerg și L-am invitat pe Domnul Isus să vină cu mine. Am descoperit cel mai ciudat lucru. Când mă gândeam că trebuie să vorbesc cu El, mi se părea că este un lucru dificil care necesita efort. Acum, când tot ceea ce trebuia să fac era doar să-L invit, nu mă puteam abține să nu mă gândesc la El. Mintea mea a continuat să reflecteze la faptul că El este cu mine. M-am trezit că vreau să Îi arăt pelicanii și valurile. Mintea mea era asaltată de oameni și îngrijorări, iar eu m-am pomenit că Îi povestesc despre ei. Totul s-a schimbat!” Așadar, invită-L pe Domnul Isus să vină cu tine astăzi și împărtășește-I fiecare lucru pe care îl faci.

„Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii…” (Matei 6:5)

     Domnul Isus le-a spus fariseilor că transformaseră rugăciunea într-o „reprezentație teatrală” și că Dumnezeu nu era impresionat de lucrul acesta (într-o versiunea a Bibliei în limba engleză, versetul din Matei este în felul următor: „Când veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, nu transformați rugăciunea într-o reprezentație teatrală.” – n.tr.). Autorul John Ortberg a scos în evidență cinci lucruri despre farisei: „1) Rugăciunile lor au devenit un exercițiu superficial, în loc să fie unul de zidire a unei relații profunde. 2) Rugăciunile erau ritualuri, în loc să fie expresii autentice ale unei inimi pline de dragoste. 3) Rugăciunile erau lungi și conțineau cuvinte multe, menite să-i impresioneze pe ceilalți. 4) Rugăciunile erau presărate cu clișee lipsite de semnificație. 5) Rugăciunile erau un motiv de mândrie, în loc să fie ocazia de a-și exprima umila dependență de Dumnezeu.” Îți poți imagina cum ar fi ca propriul tău copil să te abordeze cu o sumedenie de expresii religioase despre tine și ceea ce ai tu? Cum te-ai simți? Când vorbim de rugăciune, Domnul Isus a zis: „…când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ți uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiți aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:6-8). Te poți ruga oriunde, oricând: în mașină, în baie, stând culcat în pat, în timp ce faci sport sau la serviciu… Tot ceea ce-ți cere Dumnezeu este să fii spontan, personal și sincer. Cu alte cuvinte, să te rogi din inimă!

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

     Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30). Cât dispreț!… și încă din partea celor care ar fi trebuit să fie primii care să arate dragoste și compasiune! Domnul Isus i-a iubit pe oameni! Iată cum S-a comportat cu femeia samariteancă de la fântâna din Sihar: mai întâi, El a încălcat legea. Evreii nu se amestecau cu neamurile și cu siguranță nu se întovărășeau cu asemenea persoane. (Ea trecuse prin cinci divorțuri!) Domnul Isus mersese kilometri buni pentru a Se întâlni cu femeia aceasta. El a intrat în lumea ei, pentru a o duce în a Sa! A stat de vorbă cu ea nu ca să profite de ea sau ca să devină ca ea, ci pentru a-i da Vestea Bună, pentru a o răscumpăra și pentru a o restaura. De aceea El este numit „prietenul… păcătoșilor” (Matei 11:19). S-ar putea spune același lucru despre tine? În al doilea rând, El a făcut primul pas. Domnul Isus a discutat despre ceea ce o interesa pe ea: apa. Trebuie să începi din locul sau momentul unde se află fiecare, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Trebuie să folosești cuvinte pe care ei le înțeleg. Și să treci peste teama de respingere. Poate îți vei știrbi reputația dacă vor spune „nu”, dar gândește-te la ceea ce vor pierde dacă nu vor avea niciodată șansa de a spune „da” Evangheliei! În al treilea rând, i-a împărtășit vestea. I-a oferit apa vie în locul unei religii moarte! Cum poți spune că iubești pe cineva și nu-i împărtășești cel mai extraordinar lucru pe care l-ai găsit vreodată – mântuirea? Orice persoană cu care te întâlnești, fie este blocată în trecut, fie se teme de viitor, fie are nevoie de un prieten adevărat. Odată ce afli care este ușa în spatele căreia se găsesc, intră cu dragoste și sensibilitate. Ei sunt însetați după „apa vie”. Împărtășește-le-o!

„Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)

     În cartea semnată Catherine Marshall „A Closer Walk” (O umblare mai aproape – n.tr.), soțul autoarei, Leonard LeSourd descrie începuturile căsniciei lor: „Catherine a avut de făcut schimbări uriașe. Și-a vândut casa visurilor din Washington pentru a se muta în Chappaqua, ca eu să-mi pot continua naveta la locul de muncă de la Guideposts (în New York). Copiii: Linda, de zece ani; Chester, de șase ani și Jeffrey, de trei ani, au trecut prin vreo doi ani tulburători, fiind nevoiți să se adapteze la o serie de menajere. Aveau sentimente amestecate cu privire la mutarea într-o casă nouă și mai ales cu privire la „noua bonă pe care avea s-o aducă tati acasă.” Peter, care avea nouăsprezece ani, trecea printr-o perioadă de rebeliune, ca student la Yale. Catherine și cu mine aveam atâtea lucruri pentru care să ne rugăm încât ne trezeam cu o oră mai devreme în fiecare dimineață pentru a citi Biblia și pentru a căuta răspunsuri împreună. Jurnalul ei stătea deschis lângă noi în acele momente de rugăciune dinaintea răsăritului, și notam nevoile noastre în schimbare, dar și credincioșia Lui neclintită.” Pe măsură ce presiunile vieții cresc, trebuie să te rogi mai mult, nu mai puțin! Domnul Isus Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Uneori Se ruga toată noaptea. Alteori Se retrăgea din mulțimea de oameni pentru a Se ruga. De ce? Pentru că puterea, pacea, bucuria și eficiența au legătură directă cu timpul pe care îl petreci în rugăciune. Atunci, de ce nu ne rugăm zilnic? Din același motiv pentru care lumea merge la sala de sport în ianuarie, iar din februarie renunță. Rugăciunea necesită disciplină și numai tu o poți pune în practică. Dar ea aduce mari răsplătiri! Compozitoarea de imnuri Fanny Crosby a scris: „O, ce oră de-ncântare, Lângă tronul Tău găsesc, Când în tainica-nchinare, Cu Tine, Doamne, eu vorbesc, Precum cu-un prieten pământesc.” Așa că, fă-ți timp pentru rugăciune!

„Îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 13:43)

     În zilele dinaintea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul britanic a comandat mai multe postere. Ideea era ca sloganuri încurajatoare să fie distribuite pe întreg teritoriul țării. S-au folosit litere mari de tipar cu un font anume, și s-a ales un format simplu, în două culori. Singura grafică era coroana regelui George al VI-lea. Primul poster a fost lansat în septembrie 1939: CURAJUL VOSTRU, BUCURIA VOASTRĂ, HOTĂRÂREA VOASTRĂ NE VOR ADUCE VICTORIA. La scurt timp după aceea, a fost distribuit al doilea poster: LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL. APĂRAȚI-O CU TOATĂ PUTEREA VOASTRĂ. Aceste două postere au apărut pe peroanele gărilor, în baruri, magazine și restaurante. A fost creat și un al treilea poster, care nu a fost însă oferit populației niciodată. S-au tipărit peste 2,5 milioane de exemplare, dar cu toate acestea nu au fost văzute decât după aproape șaizeci de ani, când proprietarul unei librării din nord-estul Angliei a descoperit câteva în niște cutii, printre cărțile vechi cumpărate la o licitație. Pe poster scria: PĂSTRAȚI-VĂ CALMUL ȘI MERGEȚI MAI DEPARTE. Avea imprimată aceeași coroană și era în același stil ca și celelalte două postere. Nu au fost niciodată distribuite, dar au fost păstrate ca rezervă pentru o criză extremă, cum ar fi fost invazia germană. Proprietarul librăriei a pus în ramă un asemenea poster și l-a atârnat pe perete. A devenit atât de popular, încât librăria a început să producă imagini identice cu modelul original și să-l imprime pe cești de cafea, felicitări și postere. E același mesaj pe care apostolul Pavel și Barnaba l-au dus primilor creștini din Antiohia: „stăruiți în harul lui Dumnezeu.” Deci, ești în har – păstrează-ți calmul și mergi mai departe!

„M-am deprins să fiu mulţumit…” (Filipeni 4:11)

     Când ținta noastră este creșterea personală și realizările în viață, înseamnă că avem scopuri lăudabile. Când râvnim însă la ceea ce posedă cineva sau când ne dorim să fim ca altcineva, intrăm pe un teritoriu care ne este interzis de Scriptură. Mulțumirea nu înseamnă că trebuie să ne complacem sau să devenim mediocri și să nu ne atingem potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în noi. Absolut deloc! Noi trebuie să ne străduim să ne dezvoltăm, și în același timp să ne păstrăm total dependenți de Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 3:5). Autosuficiența înseamnă încredere în tine însuți fără a avea nevoie de încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Mulțumire, pe de altă parte, înseamnă să știi cu certitudine și convingere fermă că Dumnezeu poate să-ți împlinească toate nevoile (vezi Filipeni 4:19). Când înțelegem acest adevăr, nu mai râvnim funcția nimănui, avuția, bunurile și posesiunile nimănui. De ce? Pentru că avem siguranța că tot ce deținem în prezent și tot ce suntem acum este mai mult decât suficient în mâinile lui Dumnezeu. Tot ceea ce trebuie să facem pentru a împlini voia Sa putem face – nu prin puterea noastră, ci prin tăria și puterea lui Hristos care locuiește în cel mai profund loc al ființei noastre. Invidia apare în mod natural și firesc, dar mulțumirea trebuie învățată. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). Lăsați acest cuvânt să vă însuflețească, măcar azi!

„Primiţi bine pe cel slab în credinţă” (Romani 14:1)

     În timpul secolului întâi, oameni din diferite culturi, limbi, religii și obiceiuri, erau atrași de orașe precum Roma. Prin urmare, misiunea Bisericii primare de a „face ucenici din toate neamurile” a dus la conflicte și confuzie. De exemplu, unii credincioși continuau să respecte ziua a șaptea de Sabat, în timp ce alții fie nu mâncau deloc carne, fie  nu mâncau anumite feluri de carne… Acesta este motivul pentru care Apostolul Pavel a scris: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.” Să remarcăm faptul că Pavel nu ne-a spus doar să-i tolerăm sau să-i suportăm, ci să-i „primim bine”, să le urăm bun venit, să-i acceptăm, să-i recunoaștem și să avem îngăduință față de cei care nu ne sunt copii fidele. Chiar dacă problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt diferite de cele ale Bisericii primare, e ușor să cazi în latura dezbinării și a spiritului de judecată. Dar nu uita: „fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci… să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire” (Romani 14:12-13). Când apar diferențe legitime privitoare la chestiuni fundamentale, și când nu există cale de negociere, comportă-te asemenea lui Hristos: fără să apelezi la certuri ori la critică, și fără să-i desconsideri pe oameni. Scopul lui Satan este să ne facă să despicăm firul în patru, timp în care Împărăția lui Dumnezeu are de suferit. În schimb, „iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Învață să-ți respecți aproapele nu pentru ceea ce este, ci pentru Persoana căreia Îi aparține! Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simțăminte unii faţă de alţii… pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu…” (Romani 15:5-6).

„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36)

     Uneori le spunem celor care s-au întors de curând la Dumnezeu să-și curățească purtarea, fără să le spunem însă și cum s-o facă! Domnul Isus a zis: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” O versiune a Bibliei în limba engleză (Amplified Bible) o spune astfel: „Atunci sunteți cu adevărat și neîndoielnic liberi.” Cheia victoriei în viață nu constă în exercitarea unei voințe mai puternice, ci în încrederea în puterea lui Dumnezeu clipă de clipă. Apostolul Pavel scrie: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (Galateni 5:16). Schimbarea de durată vine din interior spre exterior. Cea mai mare luptă a noastră va fi întotdeauna la nivelul gândurilor și impulsurilor. Dacă Satan reușește să ne distragă atenția de la Cuvântul lui Dumnezeu și să ne atragă pe tărâmul poftelor, el nu se lasă până nu ne duce la păcat și la eșec! Trebuie să înțelegem un lucru: Cuvântul lui Dumnezeu este limbajul Duhului Sfânt. Asta înseamnă că atunci când îl citim și medităm la principiile lui, îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne vorbească, și astfel ne putem ține firea pământească în frâu. Dar când ne alimentăm cu gânduri păcătoase, intrăm în sfera de acțiune a vrăjmașului și îl lăsăm să ne controleze. Așadar, întoarce-te la Cuvântul lui Dumnezeu astăzi. El este „sabia Duhului” – singura armă suficient de ascuțită pentru a te elibera de legăturile păcatului. Apostolul Petru spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4). Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă tot ceea ce avem nevoie!

„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6)

     Când Mark Matousek le-a spus oamenilor că o boală mortală i-a salvat viața, ei n-au înțeles. Omul nu era bucuros că se îmbolnăvise, ci că în absența bolii nu ar fi descoperit și nu ar fi explorat tăria de a-și confrunta și de a-și învinge câteva dintre cele mai profunde frici ale sale. El scrie: „Necazul poate fi „sângele din mușchi” și acel lucru care ne face să înaintăm. Criza ne duce la limită și ne obligă să continuăm să avansăm. Când oamenii o văd ca pe o binecuvântare, ei descriu de fapt un paradox. Criza ne poate readuce la viață, la acea viață pe care nu am trăit-o niciodată!” Adevărul este că Dumnezeu Și-a asumat creșterea ta spirituală. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Și pe parcurs, vei fi pus la încercare, uneori până la limită. Un autor a scris (citez până la final): „Încercările spirituale ne testează credința și dedicarea. Îți aduci aminte de Avraam și de Isaac? Nimic nu ne face mai mândri decât să ne vedem copiii că au succes. (Și Dumnezeu avea planuri mari pentru Isaac!) Oare ce s-a putut întâmpla? Multe! Ne-am pus în locul lui Avraam și ne-am agățat de promisiunile lui Dumnezeu și cu toate acestea, boala persistă, problemele financiare ne invadează, prietenii ne trădează și moartea bate la ușă. Avraam a răspuns prin încredere și devotament. Nu i-a fost ușor; noi cunoaștem deznodământul, dar el nu l-a cunoscut. Cu toate acestea, el a fost gata să asculte de Domnul când i-a cerut viața fiului său. Dumnezeu nu a dorit nicio clipă moartea lui Isaac! El dorește ca inimile noastre să Îi aparțină Lui în întregime și să-I fim dedicați pe deplin. Când încercările par să nu aibă niciun sens, El ne promite că le va pune stăvilar, că ne va însoți și că va aduce binele în viața noastră.”

 „Marta era împărţită cu multă slujire” (Luca 10:40)

     Unul dintre cuvintele nou-intrate în vocabularul curent și mult folosite în special de către generația tânără este multi-tasking (îndeplinirea simultană a mai multor sarcini – n.tr.). Folosit corect, te poate face să fii mai productiv. Folosit greșit (de pildă când încerci să trimiți un SMS cuiva în timp ce conduci), te poate ucide. Nu te poți bucura de ziua de azi, sau de darurile pe care le conține, dacă nu ai o atitudine echilibrată față de muncă. Într-o zi, Domnul Isus s-a dus în vizită la două surori, Maria și Marta. Ce contrast! Marta „era împărţită cu multă slujire”, în timp ce Maria stătea la picioarele Domnului Isus și sorbea fiecare cuvânt pe care Îl rostea. Era hotărâtă să nu rateze nicio clipă prețioasă. Domnul Isus a spus că Maria a făcut o alegere mai bună decât sora sa. Bineînțeles că asta nu înseamnă că i-a sugerat Martei să nu mai muncească, ci doar să nu mai fie frustrată și să nu mai aibă o atitudine negativă în timp ce muncea. Domnul Isus dorește să-ți dai toate silințele, dar El dorește și să fii suficient de înțelept ca să înțelegi că (și când) trebuie să te oprești din toate activitățile, ca să nu ratezi minunea prezenței Sale. Biblia spune: „Păzeşte-ţi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu” (Eclesiastul 5:1). Cu alte cuvinte, pregătește-te să acorzi toată atenția lucrurilor în care ești implicat în acest moment. Apoi, termină-le înainte de a începe altceva. Acest fel de concentrare necesită disciplină, dar merită, întrucât atunci când ești capabil să te concentrezi, te poți bucura de momentul prezent. Poate părea ușor să scapi de obiceiul nerecomandat al multi-taskingului, dar să știți că e destul de dificil. Așadar, fii hotărât să-ți formezi obiceiuri noi și echilibrate în această privință. Iar când vei face astfel, vei observa cum calitatea vieții tale se va îmbunătăți.