_{„Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:13)}

     _{Poți să lucrezi cot la cot cu o persoană care are o relație extraconjugală, și să te rogi pentru ea, fără să te molipsești! Nu uita: și tu ai fost păcătos înainte de a fi răscumpărat prin harul lui Dumnezeu, așa că, dă dovadă de smerenie și nu cădea în capcana neprihănirii prin tine însuți, sau a duhului de judecată! După cum spune Merv Rosell: „Când iartă Dumnezeu, El trimite greșeala în uitare veșnică!”, așa că, dă dovadă de har când întâlnești pe cineva a cărui viață te face să te simți stânjenit. Află tot ce poți despre acea persoană și fă ca interacțiunile pe care le aveți să alunge orice urmă de idei preconcepute și de prejudecată. Consideră acea persoană ca fiind o ființă rănită, dar iubită de Dumnezeu – un om care are nevoie de aceeași iertare pe care ai primit-o și tu! Când îi iubești pe cei ce nu sunt vrednici de iubit, faci exact ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Doar pentru că cineva e „diferit” nu înseamnă că trebuie să-l dai la o parte sau să-l consideri inferior. Nu-ți place să fii judecat sau înjosit din cauza culorii, culturii sau înfățișării tale, așa că nu-i judeca nici tu pe alții! Deoarece Biblia ne spune limpede să nu ne luăm după alții în ceea ce privește practicile păcătoase, am putea fi tentați să credem că suntem mai buni decât ei. Acesta e păcatul mândriei! Uneori avem impresia că dacă îi iubim și îi acceptăm pe unii, le tolerăm păcatul. Nu, adevărata dragoste se manifestă atunci când ne păstrăm respectul și îi acceptăm pe ceilalți așa cum a făcut-o Domnul Isus. Fie că a fost vorba de diferențe rasiale (samaritenii), de stiluri de viață diferite (femeia de la fântâna din Sihar care divorțase de cinci ori) sau de diferențe de clasă (gen Nicodim), Domnul Isus i-a iubit și i-a acceptat pe oameni așa cum au fost, și le-a insuflat un standard mai înalt. Fă și tu la fel!}

_{„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor…” (Romani 6:12)}

     _{Când cineva spune: „Nu mă pot abține, așa sunt eu!”, persoana aceea are dreptate… însă numai parțial! Cercetătorii au identificat peste o sută de gemeni identici care au fost separați la naștere. Ei au fost crescuți în culturi diferite, în religii diferite și în locuri diferite. Prin compararea asemănărilor și deosebirilor dintre ei, s-a descoperit clar că aproximativ 70% din personalitatea lor era moștenită. ADN-urile lor determinau în ei calități precum creativitatea, înțelepciunea, bunătatea izvorâtă din dragoste, vigoarea, longevitatea, inteligența, chiar și bucuria de a trăi. Să-i urmărim pe gemenii Jim care au fost separați până la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Amândoi s-au căsătorit cu femei pe nume Linda, au avut câini cărora le-au dat numele Toy, au suferit de migrene, au fost fumători înrăiți, le plăcea berea, aveau mașină Chevy și erau ajutori de șerif. Personalitățile și atitudinile lor erau de fapt copii la indigo. Ce înseamnă toate acestea? Suntem noi niște marionete care joacă un rol prestabilit, fără liber arbitru, fără posibilitatea alegerilor personale? Absolut deloc! Spre deosebire de animale, suntem capabili de a gândi rațional și de a acționa independent. Noi nu trebuie să reacționăm la toate pornirile noastre carnale, de exemplu, conform moștenirii noastre genetice. Ereditatea ne poate purta într-o anumită direcție, însă impulsurile noastre pot fi ținute în frâu. Aici intervine „nașterea din nou”! Dumnezeu ne dă o nouă natură, dar și puterea de a o învinge pe cea veche. Pavel se referă la acest lucru, când scria: „Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi…” (Romani 6:12-13). Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi: dăruiește-te Lui!}

_{„Cât avem prilej, să facem bine la toţi…” (Galateni 6:10)}

     _{Când cineva te rănește, ai trei opțiuni: 1) Să-l lovești și tu; 2) Să-l eviți pentru totdeauna; 3) Să te rogi pentru acea persoană și să cauți modalități de a o binecuvânta (vezi Matei 5:44-45). Pavel spune: „Cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Suntem atât de orbiți de modul în care ceilalți se poartă cu noi, încât ne preocupăm puțin sau deloc de modul în care ne purtăm noi cu ei. Ne e teamă ca ceilalți să nu profite de noi, mai ales dacă experiența noastră din trecut, legată de o persoană anume, a fost dureroasă. Nu numai că teama și groaza ne fac exagerat de sensibili la tot ceea ce spune și face acea persoană, ci îi putem interpreta motivele și le putem vedea într-o lumină negativă. Fără îndoială că e greu să nu te îngrijorezi când ceilalți se poartă urât cu tine, mai ales dacă există antecedente în acest sens. De aceea este important să nu te gândești deloc la așa ceva (vezi Filipeni 3:13 și Isaia 43:18). Înseamnă oare aceasta că  persoana în cauză nu va da socoteală pentru modul în care s-a purtat cu tine? Nu. Biblia spune: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:12-13) Lasă situația în mâna lui Dumnezeu și refuză s-o mai controlezi. Apoi, cât avem prilej, să facem bine! Cu alte cuvinte, ocupă-ți mintea cu modalități prin care poți fi folositor. Când faci asta, nu vei avea timp de pierdut cu văicăreli personale. În plus, Dumnezeu va avea ocazia să lucreze – în viața lor, dar și-n a ta!}

_{„Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.” (Iov 23:11)}

     _{Multe strădanii din viața noastră dau greș dintr-un singur motiv: țintă ratată. Ne lăsăm distrași. Ralph Waldo Emerson a spus: „Concentrarea este secretul puterii în politică, în război, în comerț; pe scurt, în gestionarea oricărei activități umane.” Care este lucrul asupra căruia trebuie să-ți concentrezi atenția? Misiunea ta! Iar când faci o greșeală, nu o îndepărta. Nu încerca s-o aperi. Nu irosi bani mulți din cauza ei. După ce ai făcut o greșeală, recunoaște-o! Dacă trebuie, cere-ți iertare – de la Dumnezeu și de la persoana pe care ai rănit-o. Iar când poți, încearcă să aduci despăgubiri. Odată ce ai făcut aceste lucruri, concentrează-ți din nou atenția pe misiunea ta… și mergi mai departe! Uită-te țintă la ceea ce dorești să faci. Niciodată nu vei întâlni pe cineva care s-a concentrat asupra zilei de ieri și a avut o zi de mâine mai bună. John Foster Dulles, Secretar de Stat sub președintele Eisenhower, remarca: „Măsura succesului nu este dată de o problemă greu de rezolvat, ci dacă e aceeași problemă cu care te-ai confruntat și anul trecut.” O problemă rezolvată este o rampă de lansare spre succesul de mâine, spre lucruri mai mari și mai bune. Cheia este concentrarea asupra lucrurilor pe care le înveți, nu asupra celor pe care le pierzi. Când faci lucrul acesta, deschizi ușa spre noi posibilități. Norman Vincent Peale a spus: „Gândirea pozitivă reprezintă ceea ce gândești despre o problemă. Entuziasmul reprezintă ceea ce simți despre o problemă. Cele două laolaltă determină ce faci cu problema.” Și asta e ceea ce contează cu adevărat!}

_{„M-a acoperit cu umbra mâinii Lui…” (Isaia 49:2)}

     _{Când ești chemat să-L slujești pe Dumnezeu într-o anumită lucrare, nu este ceva neobișnuit să treci printr-o perioadă de anonimat și să te simți invizibil. Isaia a fost chemat de Dumnezeu „din pântece” (Isaia 49:1) Însă a trecut printr-o perioadă de „umbră” în timp ce Dumnezeu îi desăvârșea lucrarea. Când o viziune ia mult timp până când dă roade, și când te-ai sacrificat și ai lucrat fără să fii recunoscut și fără să vezi rezultatele, e foarte ușor să tragi concluzia că-ți irosești viața. Isaia a fost și el om. S-a simțit descurajat și a spus: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea” (v. 4). Numai fiindcă ai o astfel de impresie nu înseamnă că așa stau lucrurile cu adevărat! „El… răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6), iar tu nu faci excepție. A fost nevoie de treizeci de ani ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea publică. Moise, David, Ioan Botezătorul și Pavel au îndurat ani întregi de anonimat înainte să fie aduși în prim-plan. În Împărăția lui Dumnezeu nu există faimă peste noapte sau succes pe tavă. Autoarea creștină Beth Jones spune: „Cel ce dorește să fie folosit de Dumnezeu va avea parte de o perioadă invizibilă în pustia deșertului. În acest interval, Dumnezeu îl lustruiește, îl modelează și îl pregătește pentru a fi potrivit pentru arcul Său… pentru ca la vremea potrivită să fie „o săgeată ascuțită” pe care s-o poată lansa într-o slujire folositoare.” Acei ani invizibili sunt ani de slujire, de studiu, de credincioșie în lucrarea altcuiva și de lucru în spatele scenei. Biblia spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră.” (Evrei 6:10). Ai răbdare! La vremea potrivită, El va scoate la lumină roada pe care a pus-o înlăuntrul tău!}

_{„Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)}

     _{Lucrul de cea mai mare însemnătate pe care îl poți face, în fiecare zi, este să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când înțelegi asta, toate lucrurile vor începe să se așeze la locul lor. Vei gândi și te vei comporta diferit, așa că vei obține rezultate diferite. Mai ții minte vechiul serial TV Beverly Hillbillies? Partea interesantă a serialului era faptul că Jed și familia sa fuseseră eliberați de trecutul lor – o viață trăită în sărăcie în Ozarks. Însă chiar și după ce s-au mutat în Beverly Hills, California, ei au continuat să ducă o viață „de provinciali”. Casa lor se schimbase, însă nu și obiceiurile! Tot așa s-a întâmplat și cu iudeii. Ei aveau o mentalitate de sclavi. Deși au fost eliberați și Dumnezeu S-a îngrijit de nevoile lor, în clipa în care s-a ivit o problemă, au dorit să se întoarcă în Egipt. Ei nu puteau întrezări ziua de mâine, fiindcă purtau încă poverile zilei de ieri! Citește cu atenție aceste cuvinte: „Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu!” (Evrei 4:1). Poate întrebi: „Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt garantate?” Ba da… câtă vreme faci ceea ce spune El! Dumnezeu a promis că te va binecuvânta în domeniul financiar – dacă dăruiești zeciuială și dacă arunci sămânța cu generozitate. El a promis că îți va netezi cărările – dacă Îl recunoști în toate căile tale. El a promis că te iartă – dacă ierți la rândul tău. Nu faci decât să dovedești voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută și desăvârșită” atunci când îți înnoiești mintea neîncetat! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: lasă-ți mintea transformată, înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu!}

_{„Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)}

     _{Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm că este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut. Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală de când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile; Corrie ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr nazist al morții. Misionara Elisabeth Elliot a găsit pacea lucrând cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „Numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență! Autorul Creath Davis sublinia următoarele: „Renunțarea este predarea în fața sorții. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu. Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeul care umple acel univers cu scop și destin! Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate!” Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează resurse pentru o mai mare creativitate. Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit!” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?” Renunțarea spune: „Ce pierdere!” Acceptarea spune: „În ce mod constructiv vei folosi acest dezastru, Doamne?” Renunțarea spune: „Sunt singur…” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne!”}

_{„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)}

     _{Să-L urmezi pe Domnul Isus indiferent ce s-ar întâmpla, înseamnă să treci prin furtuni. Când ai căzut în apă și începi să te afunzi, înveți despre Domnul lucruri pe care nu le-ai fi învățat niciodată în alte condiții. La început, te întrebi: „Cum de-am ajuns într-o așa încurcătură?” Apoi începi să vezi mâna Sa la lucru și ajungi să spui: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” Ucenicii au ajuns în cele din urmă în punctul în care își doreau să-L urmeze pe Domnul Isus – fără niciun dubiu! Acesta este planul lui Dumnezeu și pentru tine. „Nu te teme!” nu este o chemare la naivitate sau la ignoranță. Dumnezeu nu ne cere să uităm încercările pe care ni le aduce viața. Câtă vreme Petru s-a uitat țintă la Domnul Isus, valurile nu l-au clătinat. Așadar, uită-te la Dumnezeu, încrede-te în Cuvântul Său și adu-ți aminte de bunătatea Lui! Biblia spune: „Cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele…” (Evrei 2:1) Fă tot ceea ce trebuie pentru a privi țintă la Domnul. C.S. Lewis a scris: „Stările sufletești se vor schimba, oricare ar fi orientările adoptate de minte. O știu din experiență. Acum că am devenit creștin, trec prin stări în care totul mi se pare improbabil: când, însă, am fost ateu, am trecut prin stări în care creștinismul mi se părea extrem de probabil… de aceea credința e o virtute atât de necesară: dacă nu-ți strunești stările sufletești, nu poți fi nici creștin sănătos, nici ateu sănătos, ci o creatură aflată în derivă, mânată de niște convingeri care se schimbă ca vremea și ca starea digestiei. Prin urmare, trebuie să ne exersăm obiceiul credinței”. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu te teme!}

_{„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (Psalmul 107:8)}

     _{După ce ai trecut de greutăți și probleme, poate ai tendința de a te încrede mai puțin în Dumnezeu și de a începe să reduci riscurile. Când ai trecut prin furtuni repetate, siguranța portului începe să-ți pară atrăgătoare. E bine să te odihnești și să te reculegi, dar nu te mulțumi cu siguranța, și să pierzi ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Biblia spune: „Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (v. 23-31). Unde putem vedea minunile lui Dumnezeu? În furtunile vieții! Domnul Isus a lăsat vreo 125 de porunci, pe care le găsim în Scriptură. Douăzeci și una din ele încep cu „Nu vă temeți” sau „Îmbărbătați-vă”! A doua și cea mai importantă poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, apare numai de opt ori. Asta înseamnă că afirmația rostită cel mai des de Domnul Isus a fost aceasta: „Nu vă temeți”! De ce? Pentru că dorește să te încrezi mai mult în El!}

_{„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)}

     _{Să observăm împreună modul în care au reacționat ucenicii când au trecut prin furtuna de pe Marea Galileii, și să vedem dacă recunoști aceleași trăsături și la tine: 1) Teama ne face să ne îndoim de grija pe care ne-o poartă Dumnezeu. Ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Nu-Ţi pasă că pierim?” (v. 38). Ei nu L-au întrebat despre puterea Sa: „Poți să liniștești furtuna?” Sau despre cunoștințele Sale: „Ești la curent cu furtuna?” Sau despre competențele Sale: „Ai experiență în furtuni?” Ci au dat glas îndoielilor pe care le aveau cu privire la caracterul Său: „Nu-Ţi pasă…?” Dacă nu ești atent, teama îți va eroda încrederea în dragostea lui Dumnezeu și te va face să uiți de credincioșia Lui. 2) Teama ne provoacă să apelăm la control. Domnul Isus dormea, așa că ucenicii L-au trezit și i-au zis: „Fă ceva repede!” Teama apare în urma percepției că am pierdut controlul. Când ne este frică, ne agățăm de orice componentă a vieții pe care o putem controla: locul de muncă, dieta noastră, curățenia din casă… sau, în multe cazuri – oamenii. Cu cât ne simțim mai nesiguri, cu atât mai mult tindem să controlăm. 3) Teama ne zăpăcește și ne blochează mintea. Biblia spune despre Domnul Isus că: „a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Impresionant, nu-i așa? Însă teama ne duce la amnezie spirituală; ea ne face să uităm ce a făcut Domnul Isus și câtă bunătate a arătat El față de noi. Care a fost reacția Domnului Isus? „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Credința nu elimină teama, ci o reduce la tăcere, îi ia puterea și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, situația începe să se schimbe în bine.}