_{„M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului” (Deuteronom 9:25)}

     _{Actul de a se ruga este crucial pentru credincios! Dar e importantă și maniera… Găsește modul de rugăciune care ți se potrivește. În Scriptură, oamenii se roagă ridicați în picioare, pe genunchi, așezați pe scaun sau culcați pe pământ, cu mâinile și cu fața ridicate spre cer sau cu capul aplecat. Găsește metoda care funcționează cel mai bine pentru tine și folosește-o. Unii se roagă mai bine dacă se mișcă. Dacă te numeri printre ei, du-te la plimbare, condu mașina sau aleargă. Ești liber să-ți folosești corpul și să adopți o poziție care să te ajute să-ți întorci gândurile și inima spre Dumnezeu. Când îți recunoști păcatele, poate ți se va părea util să stai cu capul plecat și să te așezi pe genunchi; lucrul acesta te va ajuta să-ți aduci aminte și să trăiești smerenia acelei clipe. Când te închini, poate dorești să-ți îndrepți fața către cer. Când ceri călăuzire, poate ți se va părea potrivit să-ți ridici mâinile spre cer, semn că exprimi din toată inima: „Doamne, facă-se voia Ta!” Când te rogi pentru cineva, poate vei dori să privești persoana în ochi în timp ce vorbești cu Dumnezeu și spui: „Tată, îți sunt atât de recunoscător pentru această persoană… Tu știi care sunt nevoile ei. Te rog să iei aminte la dorințele inimii ei!” Când Îl lauzi pe Dumnezeu, pune-ți un CD cu muzică de închinare și cântă și tu. Sunt desigur doar idei… Important este să te apropii de Dumnezeu cu bucuria, entuziasmul și simplitatea cu care aleargă un copil în brațele unui părinte iubitor. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel temperamentul tău nu seamănă cu al altcuiva. Așa că, apropie-te de Dumnezeu într-un mod natural, spontan și care te face să te simți în largul tău. Și roagă-te așa încât să fie primită rugăciunea ta!}

_{„Ezechia a luat scrisoarea… şi a citit-o… înaintea Domnului” (Isaia 37:14)}

     _{Ezechia, unul dintre regii importanți ai lui Israel, a primit odată o scrisoare de amenințare de la un rege mult mai puternic – Sanherib, suveranul Asiriei. Acesta a solicitat predare necondiționată și i-a spus lui Ezechia să nu se încreadă în Dumnezeu. Scrisoarea era clară, avertizându-i că dacă vor opune rezistență vor trebui „să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul” înainte de a muri (2 Împărați 18:27). Așa că, Ezechia s-a dus la Templu cu scrisoarea și „a întins-o înaintea Domnului”. Apoi s-a rugat: „Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte” (Isaia 37:16-17). Ezechia a spus de fapt: „Doamne, citește te rog această scrisoare și apoi fă ceva!” Și Dumnezeu a făcut! Firește, ceea ce a făcut El a fost spectaculos: „Îngerul Domnului a ieşit, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte” (Isaia 37:36). Așadar, ce hârtie ai dori să întinzi înaintea Domnului? Un extras de cont care te copleșește? Sentința unui divorț? Un diagnostic medical? Un email plin de mânie? Orice hârtie care îți provoacă stres poate fi o invitație la rugăciune și un motiv care poate fi prezentat înaintea Domnului. Dacă pentru tine este important, este important și pentru El. Poate spui: „Nu am mai făcut așa ceva până acum”. Încearcă! Lasă situația în mâna Lui, încrede-te în El și privește cum rezolvă El lucrurile pentru tine.}

_{„El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27)}

     _{Cineva, care Se pricepe mai bine decât tine la rugăciune, Se roagă deja pentru tine. „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26-27). Să remarcăm faptul că Duhul Sfânt „mijlocește pentru noi după voia lui Dumnezeu”. Uneori ni se pare dificil să fim „prezenți în totalitate” în timpul rugăciunii. Toți știm cum e să stai cu o persoană când mintea ei zboară la milioane de kilometri depărtare. Care este răspunsul? Încearcă să-ți notezi ce se întâmplă în timp ce te rogi. Două dintre cele mai obișnuite obstacole în calea rugăciunii profunde sunt acestea: a) Distragerea. Mintea ta este ușor deturnată de alte gânduri; b) Oboseala. Când autorul John Ortberg i-a împărtășit unui prieten aceste două frustrări, acesta i-a sugerat lui John să iasă din casă și să-L invite pur și simplu pe Domnul Isus să meargă cu el. Ortberg scrie: „În ziua următoare m-am dus la ocean, m-am descălțat, am început să alerg și L-am invitat pe Domnul Isus să mi Se alăture. Am descoperit cel mai ciudat lucru. Ca să comunic cu Isus necesita efort. Dar Îl invitasem cu mine și nu mă puteam abține să nu mă gândesc la El. Mintea mea cugeta la faptul că Isus era cu mine. M-am trezit că vorbesc cu El despre pelicani și valuri. Îmi veneau în minte oameni și preocupări, și mă trezeam că-I spun lui Isus despre toate acestea. Din acel moment totul s-a schimbat!” Așadar, invită-L pe Domnul Isus să vină cu tine astăzi, și împărtășește cu El fiecare lucrușor pe care îl faci sau îl ai pe suflet!}

_{„Oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.” (Matei 5:39)}

     _{Există două modalități de a reacționa la critica negativă. Dacă există adevăr în ea, accept-o cu recunoștință și smerenie, și schimbă-te! Dacă nu, fă ceea ce ne-a învățat Domnul Isus: „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: „Oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5:38-39). Uneori, critica din partea unei persoane nu are de fapt nimic de-a face cu tine; acea persoană se simte pur și simplu înșelată de viață. Decât să-și ia în propriile mâini visele și dorințele inimii, astfel de persoane încearcă să distrugă visele altora în încercarea de a-i trage în jos, la nivelul lor de disperare. Deși este tentant să dorești să plătești cu aceeași monedă și să le dai în vileag defectele și eșecurile, nu aceasta e pilda pe care ne-a lăsat-o Domnul Isus. Și nici nu ești chemat să faci pe moralistul. „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:17-18). Ce înseamnă deci să întorci celălalt obraz? Înseamnă să nu-i lași pe cei care te critică să-ți intre în suflet. Ascultă-i, mulțumește-le și primește-le critica – cu scepticism, dacă nu-i adevărată… Economisește-ți timpul și energia pentru cei în care ai încredere, pentru cei care te iubesc îndeajuns de mult încât să-ți spună adevărul chiar și când doare. Cineva spunea: „Nu-i datorezi nimic unui critic!” Domnul Isus a spus: „Rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc…” (Matei 5:44).}

_{„Îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:3)}

     _{David a proclamat: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:1-3). Astăzi, motoarele mașinilor sunt computerizate. O luminiță aprinsă pe bord te va înștiința că ceva s-a stricat și că a sosit timpul să faci o verificare tehnică. La fel este și cu sufletul tău! Trebuie să fii atent la semnale! Nu aștepta până treci printr-un colaps spiritual, moral, emoțional sau relațional, ca să te oprești și să fii cu băgare de seamă! Când setea sufletului tău nu este potolită și nevoile sale nu sunt împlinite, el va căuta alinare pe altă cale, care deseori te va răni… Trebuie să știi, să deosebești acel timp… Majoritatea dintre noi nu ne luăm pauze ca „să ne înviorăm sufletul”. Suntem prinși în mrejele sentimentului de vinovăție, ca și cum dacă ne-am opri, am da oarecum dovadă de iresponsabilitate. Sau ne este frică să nu pierdem teren pentru că ne-am luat un minut pentru noi înșine. Unul din lucrurile care se realizează cel mai greu în viață nu este succesul, ci simțul echilibrului. Așadar, când îți stabilești un scop și pornești spre împlinirea lui, nu uita de sufletul tău! Chiar și Dumnezeu S-a odihnit (Geneza 2:2). Dacă El a făcut-o, sigur și tu ai nevoie să te oprești ca să te odihnești! Puterea care-ți vine din odihnă constă în faptul că te lasă să te bucuri de călătoria vieții, nu doar de destinație. Firește, dacă nu înțelegi de vorbă bună, s-ar putea să fii nevoit! Dacă nu vrei să iei o pauză din activitate, poți să ajungi în spital din necesitate. Când Dumnezeu te duce „să paști în pășuni verzi”, bucură-te de ele, lucrul acesta se întâmplă ca să te împrospăteze și să te învioreze. Așa că, ai grijă de sufletul tău!}

_{„Adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău…” (Deuteronom 8:18)}

     _{În ziua de 3 martie 1863, chinuit de ravagiile Războiului Civil, Abraham Lincoln a decretat o zi de post național spunând următoarele cuvinte: „Având în vedere că este de datoria națiunilor, cât și a membrilor lor să-și recunoască dependența de puterea atotstăpânitoare a lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și fărădelegile, cu sinceră părere de rău și totuși cu siguranța nădejdii că pocăința autentică va duce la milă și iertare; și să recunoască adevărul sublim enunțat în Sfânta Scriptură și dovedit de întreaga istorie că numai acele națiuni care au ca Domn pe Dumnezeu sunt binecuvântate… Noi am primit cele mai alese bunătăți ale cerului; am viețuit mulți ani în pace și prosperitate; am crescut numeric, în bunăstare și putere cum nicio altă națiune nu a crescut vreodată. Dar l-am uitat pe Dumnezeu! Am uitat că mâna Sa plină de bunătate ne-a păstrat în pace, ne-a înmulțit, ne-a îmbogățit și ne-a întărit… Ne-am închipuit, în fățărnicia inimilor noastre, că toate aceste binecuvântări au fost zămislite de o înțelepciune și o virtute superioară ce ne aparține. Îmbătați de succesul necontenit, am devenit prea egoiști pentru a mai simți necesitatea harului răscumpărător care ne păstrează, prea mândri pentru a ne ruga Dumnezeului care ne-a creat! Se cuvine, deci, să ne smerim în fața Puterii ofensate, să mărturisim păcatele națiunii și să ne rugăm pentru milă și iertare!” Dumnezeu a avertizat Israelul: „Când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai… adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul” (Deuteronom 8:13, 18). Astăzi, să ne aducem și noi aminte de Domnul, Dumnezeul nostru! Și, de ce nu? Să avem în vedere și-un post de pocăință!}

_{„Să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă” (Exodul 25:2)}

     _{Poporul lui Dumnezeu avea deja tot ce era necesar pentru construirea cortului. Așa că, Moise s-a dus la Dumnezeu ca să-i ceară un plan, și la popor ca să facă rost de resurse… Și la fel stau lucrurile și astăzi! Îi sfătuim pe pastori să nu-și facă propriile planuri, sau să preia un plan de la altcineva, și apoi să-I ceară lui Dumnezeu să-Și dea acordul! Cereți lui Dumnezeu un plan, pentru că acesta e singurul pe care El îl va binecuvânta! Și-apoi, nu vă simțiți inconfortabil să apelați la oameni cerându-le să dăruiască. Poate sunteți reticenți cu privire la discuțiile despre finanțe pentru că unii din biserică se plâng și spun: „Pastorul nu vorbește decât despre bani…” Firește, dacă au dreptate, trebuie să-ți găsești echilibrul… (Cere-I-l tot lui Dumnezeu!) Dar în general vorbind, oamenii au nevoie de învățătură clară privind dărnicia, și s-o vadă ca pe un privilegiu și ca pe o prețioasă ocazie de a intra în parteneriat cu Dumnezeu. Biblia echivalează mereu și mereu dărnicia cu semănatul: când semeni, te aștepți să strângi roadele. Legea dărniciei e ca legea gravitației: nu se va perima niciodată! Dumnezeu spune: „Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul” (Geneza 8:22). Să vedem cum stau deci lucrurile: prima dată aruncăm sămânța, apoi urmează o perioadă de așteptare, și în cele din urmă culegem roadele. Banii pot fi un subiect sensibil; ei pot fi utili, dar și pot da naștere la împotriviri și la neînțelegeri. Dumnezeu, însă, a promis că atunci când semeni mult, seceri mult (2 Corinteni 9:6)… și Dumnezeu spune adevărul! Tu trebuie doar să afli dacă asta e adevărat sau nu, și valabil, și pentru tine. Singura modalitate pentru aceasta este să încerci și să descoperi de unul singur!}

_{„Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace” (Iov 22:21)}

     _{Când te afli în pustie (și nu mă refer la Sahara, ci la o perioadă chinuitoare și stearpă a vieții), care crezi că este lucrul de care ai cea mai mare nevoie? De Dumnezeu! De aceea i-a spus El lui Moise să construiască cortul pe care Dumnezeu l-a folosit ca pe o unealtă pentru a-Și învăța poporul următoarele lucruri: 1) Că Dumnezeu dorește să Se întâlnească cu noi în mod regulat. Cuvântul „tabernacol” înseamnă „Cortul întâlnirii”. Dumnezeu dorește ca tu să petreci timp cu El. El dorește să ajungi să-L cunoști. Fiindcă atunci te vei îngrijora mai puțin și te vei încrede în El mai mult! Biblia îți vrea binele când te sfătuiește: „Împrieteneşte-te, deci, cu Dumnezeu, şi vei avea pace”. E important să asculți Cuvântul lui Dumnezeu explicat, să te întâlnești cu ceilalți credincioși și să fii încurajat de mărturiile lor… La un moment dat însă, va trebui să nu te mai mulțumești cu informații de mâna a doua și „să te apropii în mod personal” de Dumnezeu. Apostolul Iacov scrie: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi” (Iacov 4:8). 2) Că Dumnezeu dorește să fie în centrul vieților noastre. Când Israelul își stabilea tabăra în fiecare seară, cele douăsprezece seminții își întindeau corturile în formație, înconjurând Cortul întâlnirii, care adăpostea prezența lui Dumnezeu. Fiecare bărbat, femeie, băiat și fată putea sta la ușa cortului său și să conștientizeze că Dumnezeu era în mijlocul lor. Putea fi oare un mesaj mai clar ca acesta? Când cele mai profunde sentimente și dorințe ale tale Îl au în centru pe Hristos, viața ta se va afla pe un drum ascendent. „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Formula pentru a izbândi în pustie este aceasta: așază-L pe Hristos în centrul vieții tale și adâncește-te în Cuvântul Lui!}

_{„Niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.” (Psalmul 105:37)}

     _{Să remarcăm un alt lucru de care s-a bucurat poporul Israel în pustie (și de care-avem și noi nevoi prin deșerturile vieții): Sănătate divină. Gândește-te la toate problemele de sănătate care se vor fi ivit între cei două milioane de oameni, traversând deșertul nesfârșit, fără doctori sau vreun spital prin apropiere. Cu toate acestea, de la cel mai tânăr și până la cel mai bătrân, Dumnezeu „a scos pe poporul Său… şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui”. Asta pentru că au trăit cu un regim alimentar asigurat de Însuși Dumnezeu! Necazurile lor au început odată cu văicărelile și cu dorințele de a se întoarce la bucatele pe care le mâncau în Egipt, robi fiind… Iată o lecție de mare însemnătate pentru cei care trăiesc cu mâncare de la fast food și care poate provoca afecțiuni grave, precum boli cardiace, cancer și diabet. Imaginează-ți că torni în rezervorul mașinii două kilograme de zahăr și apoi te plângi că mașina nu merge cum trebuie! Când în familia ta apar probleme de sănătate sau când situația economică te obligă să consumi alimente nu foarte sănătoase, Dumnezeu înțelege și poți merge la El cu încredere, convins că „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi” (Iacov 5:15). Dar când alegerea pe care o ai de făcut este între practicarea înțelepciunii pentru a avea o stare de sănătate bună, și practicarea credinței pentru a fi vindecat, alegerea este clară. Când Israelul a intrat în Țara promisă, Dumnezeu le-a zis: „Să slujiţi Domnului… şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău… Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin…” (Exodul 23:25-26). Apoi le-a dat legi după care să trăiască cu privire la mâncare, și care i-a deosebit de popoarele înconjurătoare. Întrebare finală: Oare câți dintre noi mai cerem binecuvântarea bucatelor de către Dumnezeu, prin rugăciune, atunci când se așază la masă? Gândește-te la asta, nu doar la ora mesei!}

_{„A făcut să-ţi țâșnească apă din stânca cea mai tare” (Deuteronom 8:15)}

     _{Ce alt lucru îți mai trebuie în pustie? Apă! Fără mâncare poți trăi cam patruzeci de zile, dar fără apă vei muri mult mai repede. La fel este și pe tărâmul spiritual; poți trece prin viață ducând lipsă de multe, dar nu vei supraviețui fără Dumnezeu! În pustie, Dumnezeu i-a dat poporului o lecție pe care dorea ca ei să și-o amintească după ce vor ajunge în Țara promisă: „Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos… din casa robiei; care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi țâșnească apă din stânca cea mai tare, şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi…” (v. 12-16). Să remarcăm cuvintele „să-ți facă bine”. În ciuda situației prin care treci astăzi, Dumnezeu ți-a pregătit mari binecuvântări. Însă pentru a le face față cum se cuvine, trebuie să înveți lecția smereniei, să ai o inimă plină de mulțumire, și să nu uiți niciodată că numai El este izvorul tuturor lucrurilor bune pe care le vei avea vreodată. Apoi Dumnezeu a adăugat (v. 19) acest P.S.: „Dacă veți uita… veți pieri”. Iată cu câtă seriozitate dorește El să te asigure că depinzi de El în fiecare zi}