_{„I-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78:53)}

     _{Te poți găsi în pustie, și să fii acolo din voia lui Dumnezeu? Da! „A pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie… i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică…” (v. 52-53). În pustie ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu așa cum nu L-ai cunoscut niciodată până atunci. Așadar, după călăuzire, de ce-a mai avut nevoie Israel (și-avem și noi nevoie), pentru a supraviețui în pustie? De hrană! Cineva a calculat că ar fi fost necesare aproximativ douăzeci și șase de vagoane de alimente zilnic, pentru a hrăni atât de mulți iudei. Or, nu-ncape îndoială că pe atunci nu existau trenuri și nici căi ferate! Însă ei au avut ceva cu mult mai bun – pe Dumnezeu! Timp de patruzeci de ani El le-a trimis mană, „hrana perfectă”, la ușa corturilor lor. Cantitatea era în funcție de nevoia fiecărei familii în parte – și Dumnezeu Și-a arătat credincioșia față de ei în fiecare zi. Așadar, dacă situația economică te face să simți teamă și să te întrebi dacă Dumnezeu poate să-ți poarte de grijă – iată cuvântul pentru tine astăzi! El poate să te hrănească! Poate nu-ți va da tot ceea ce-ți dorești, dar sigur îți dă tot ceea ce e necesar! Dumnezeul căruia Îi slujim nu este în criză, El nu cunoaște recesiunea! David a clarificat asta (Psalmul 37:25): „Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea”. Un misionar a spus-o altfel: „Unde mă trimite, acolo mă duc; ce-mi dă să mănânc, aceea înghit!” Gândește-te: timp de patruzeci de ani un popor întreg traversând deșertul nu a dus niciodată lipsă de hrană! Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău! Așa că, astăzi pune-ți încrederea în El și nu te mai îngrijora!}

_{„I-a povăţuit ca pe o turmă în pustie” (Psalmul 78:52)}

     _{Charles E. Fuller, unul dintre primii învățători ai Bibliei pe unde radio, își începea emisiunea zilnică mereu cu același imn: „Domnul cunoaște drumul prin pustie/eu nu trebuie decât să-l urmez”. Pentru a duce poporul din Egipt în Canaan, Dumnezeu l-a condus prin pustie – și, spiritual vorbind, și tu va trebui să treci pe acolo! Poți avea o experiență a pustiului oriunde: la căpătâiul unui sicriu, în salonul bolnavilor de cancer, pe culoarele tribunalului, la rând la șomaj sau zbătându-te să nu-ți pierzi casa… Pustia, însă, deșertul poate fi și un loc al minunilor. Așadar, în următoarele câteva zile, vom arunca o privire asupra lucrurilor de care ai nevoie ca să supraviețuiești în pustie. 1. Călăuzire! Fără ea, ajungi să te învârți în cerc. Să remarcăm cum a condus Dumnezeu poporul Israel. „Mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor… iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii” (Exodul 13:21-22). Dumnezeu i-a poruncit lui Moise: „Când stâlpul se mișcă, și voi să vă mișcați. Când stâlpul se oprește, și voi să vă opriți!” Dar ce faci noaptea, când e întuneric beznă? Nu există lumânări sau lămpi cu petrol, și riști să-ți împarți patul cu un scorpion, sau să calci pe un șarpe în drum spre toaletă! Dumnezeu i-a protejat! Pustia nu este un teritoriu străin pentru El. Psalmistul a spus: „Cuvântul tău e o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). În fiecare întâmplare, stare sau împrejurare neprevăzută cu care te confrunți, Biblia te va călăuzi, te va ocroti și te va ține în siguranță. Deci, nu te mai îngrijora, și începe s-o citești în fiecare zi! Din ea capeți călăuzire!}

_{„Vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!” (Psalmul 62:8)}

     _{Ana își dorea un fiu mai mult decât orice altceva în viață. Cu trecerea anilor, s-a luptat cu deznădejdea și cu disperarea. „Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!” (1 Samuel 1:10). Cu toate acestea, ea a făcut două lucruri care au dat roade – ele vor da roade și în cazul tău! 1) În loc să se îndepărteze de Dumnezeu, Ana s-a întors spre El. În loc să se roage mai puțin, ea s-a rugat mai mult. Știa că dacă soțul ei nu-i poate dărui un copil, Dumnezeu poate. Nu era mulțumită, probabil, de calendarul lui Dumnezeu; dar nu a pus niciodată la îndoială bunătatea Lui. Din nefericire, unul din lucrurile pe care suntem tentați să le facem când trecem prin necaz este să evităm prezența lui Dumnezeu. E un lucru greșit, căci El este Cel de care avem nevoie cel mai mult! Da, e greu să te rogi când inima îți este îndurerată. Dar dacă nu te rogi cu o inimă frântă și cu un simț profund al lipsei, înseamnă că nu ți-ai vărsat cu adevărat inima înaintea lui Dumnezeu sau că nu ai învățat ce spune efectiv Biblia când se referă la rugăciune. 2) Ana nu s-a gândit numai la dorința ei, ea s-a gândit și la ceea ce dorea Dumnezeu. „Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, dacă nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui!” (v. 11). La scurt timp după aceea, i-a fost dăruit Samuel. Când ești dispus să-i faci o promisiune lui Dumnezeu (o juruință de fapt), înseamnă că ești serios cu rugăciunea. Atunci Dumnezeu va lua în serios rugăciunea ta! Așadar, „varsă-ți inima înaintea Lui” chiar acum!}

_{„Sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:14)}

     _{Evoluționismul susține că acolo unde există o nevoie, natura va contribui și-o va suplini… Chiar așa să fie? În Teologia naturală, Dr. William Paley scrie: „Pentru a avea ochii umezi și curați – ceea ce-i absolut necesar pentru buna lor funcționare – se efectuează în mod constant o spălare de către o glandă care are acest rol; apa aceasta sărată care este în exces se scurge în nas printr-un orificiu din os, mare cât un vârf de ac. Când lichidul a pătruns în nas, el se răspândește în interiorul nărilor și este evaporat prin intermediul curentului de aer cald pe care îl întâlnește în permanență în timpul respirației. E de la sine înțeles că ochiul are nevoie de umezeală; dar această „necesitate” a ochiului ar putea ea face glanda care produce lacrimile, sau ar putea crea orificiul din os prin care ele se scurg? Să ne spună evoluționiștii cine a întocmit orificiul și a așezat un canal prin care se dispersează lacrimile?” Când dă de întuneric, abilitatea ochiului de a vedea crește de o sută de mii de ori. Cea mai performantă cameră creată vreodată nici măcar nu se poate compara! Și în plus de asta, ochiul va detecta obiectul pe care dorește să-l vadă și îl va încadra automat, mărindu-se sau micșorându-se. Ambii ochi, care se mișcă în tandem, trebuie să adopte unghiuri diferite pentru a se concentra asupra obiectului pe care doresc să-l vadă. Evoluționismul ne spune că ochiul s-a pregătit să se creeze pe sine însuși, a prevăzut dinainte un plan pentru propria-i protecție și și-a făcut o arcadă osoasă a sprâncenelor care a dat naștere nasului, pe care să ne așezăm ochelarii de care mulți dintre noi avem nevoie. Apoi a făurit un oblon pentru a se proteja de obiecte străine. Nu credeți că e nevoie de mai multă credință pentru a crede în evoluție decât în Dumnezeul Creator?! Tu ce părere ai?}

_{„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele…” (Efeseni 5:25)}

     _{După mulți ani de căsnicie, John s-a hotărât să divorțeze de soția sa. Motivele pe care i le-a dat consilierului său au fost acestea: „Nu este atrăgătoare, nu este interesantă, este supraponderală, nu știe să gătească și să întrețină casa”. Atunci consilierul i-a dat următoarea sugestie: „De azi înainte, vreau să mergi acasă și să-ți tratezi soția ca pe o regină. Începe să faci tot ce-ți stă în putință ca să-i fii pe plac. Ascult-o cu interes când îți vorbește despre problemele ei. Ajut-o la treburile gospodărești și invit-o la restaurant în week-end. Vreau să crezi și să faci totul ca și cum ar fi o regină. Apoi, după două luni în care te-ai purtat minunat, fă-ți bagajele și pleacă. Asta ar trebui să-i atragă atenția!” John a fost de acord cu această idee nemaipomenită și s-a hotărât să facă tot posibilul pentru a o pune în practică. A petrecut cu soția momente romantice, i-a citit poezii în fiecare seară, a făcut curat și a gătit. După două luni, consilierul l-a sunat și l-a întrebat: „John, mai vrei să divorțezi? Nu ești nerăbdător să fii iarăși burlac?” John i-a răspuns: „Glumești? Sunt căsătorit cu o regină! N-am fost niciodată mai fericit! Nu-mi voi părăsi soția nici într-un milion de ani! Nu este zi să nu descopăr la ea lucruri noi și extraordinare. Să divorțez? Nici prin gând nu-mi trece!” Biblia spune: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). Când John și-a schimbat strategia și a început să semene sămânța dragostei, a cules o căsnicie cum nici nu visa că e posibil! Nu crezi că aceeași strategie ar putea funcționa și pentru tine? Ce ai de pierdut? Fă o încercare și vezi ce se întâmplă! Cred că fiecare cuplu are nevoie de dragoste.}

_{„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5:29)}

     _{Mult prea adesea faptele ne sunt dictate de nevoia disperată de a fi pe placul altora. Ne pasă atât de mult de ceea ce cred ei, încât la fiecare pas pe care îl facem privim peste umăr ca să vedem dacă zâmbesc sau își încruntă sprâncenele. Înțelege un lucru: dacă ești mereu în căutarea aprobării din partea oamenilor, nu vei mai ține propria direcție, și în cele din urmă te vei confrunta cu lucruri și probleme uriașe sau te vei distruge singur. Biblia ne dă exemplul apostolilor care credeau și afirmau: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Ce crezi că se va întâmpla dacă îți expui punctul de vedere și îl susții? Realitatea este că cei care nu-ți respectă drepturile și nu pun preț pe dorințele tale nu sunt demni de timpul sau de efortul tău. Nici nu merită să porți cu ei discuții prelungite; spune-le simplu: ”La revedere!” (Nu vorbim aici desigur de căsnicie sau de copii!). Când teritoriul a devenit prea mic pentru ca turmele lui Avraam și ale lui Lot să pască laolaltă, a izbucnit cearta. Avraam îl iubea pe nepotul său Lot, dar și-a dat seama că nu mai poate trăi într-o asemenea situație. Așa că a zis: „Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga” (Geneza 13:9). Cum se încheie această relatare? Lot și-a ales cel mai bun teren pentru pășune, aproape de Sodoma… și drept urmare, toată agoniseala sa a pierit în foc! Avraam însă, care se gândea întotdeauna cum să fie pe placul Domnului, a ajuns nu numai să fie binecuvântat el însuși, ci a devenit o binecuvântare pentru popoarele lumii. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Dumnezeu vrea să te elibereze de dorința de a fi pe placul oamenilor!}

_{„Chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi.” (1 Corinteni 4:15)}

     _{Taților, asigurați-vă că faceți și aceste trei lucruri pentru copiii voștri: 1) Avertizați-i cu privire la pericolele sentimentului de îndreptățire. Da, ei au nevoie de părinți care să le dea dovadă de dragoste necondiționată. Unii dintre noi, însă, au impresia că pruncii nu greșesc niciodată – nici chiar când greșesc! Drept consecință, aceștia cresc având așteptări nerealiste și o părere distorsionată în ceea ce privește modul în care funcționează viața. Toți primim în viață un „formular al participantului” în care sunt notate atât victoriile, cât și înfrângerile noastre. Conștientizează-i pe copiii tăi că toți greșim. Dacă nu sunt conștienți de lucrul acesta, ajung să fie dezamăgiți de ei înșiși și să aibă probleme serioase. Copiii învață din eșecuri cum să se confrunte cu dezamăgirea; ele îi pregătesc pentru viața de mai târziu, când lucrurile nu vor fi așa cum își doresc ei. 2) Învățați-i adevărul despre moarte – a voastră și a lor. Biblia spune: „oamenilor le este rânduit să moară” (Evrei 9:27). Spuneți-le că moartea este un destin universal și nu o formă a pedepsei divine. Spuneți-le că viața, oricât de lungă ar fi, e un dar de care trebuie să profităm, iar raiul este o reuniune de familie care nu trebuie ratată! Moartea unui prieten sau a unei persoane dragi poate fi o ocazie de a le diminua teama și de a-i echipa pentru a face față pierderii, durerii și recuperării. 3) Arătați-le de ce v-ați căsătorit cu mama lor. Relația părinților este poate ce îi formează cel mai mult în viață; o relație care le va influența tinerețea, alegerea unui partener de viață și fericirea lor viitoare. Când vor vedea că o iubiți pe mama lor, că o tratați ca pe o regină și că îi arătați prețuire și cinste, copiii vă vor admira, vă vor aprecia – și vor dori să fie ca voi!}

_{„ca să întoarcă inimile părinţilor la copii…” (Luca 1:17)}

     _{Cercetările arată consecințele „deficitului de tătici”. Prea mulți copii trăiesc astăzi fără implicarea tatălui. Prin urmare, copiii ajung să ia decizii greșite în viață atât în privința relațiilor, cât și a căsătoriei. Așadar, cum poate un tată să-și echipeze copilul pentru viață în lumea reală? 1) Cunoaște-i gândirea. Încearcă să cunoști ce-l face să tresalte. Întreabă-l ce materii preferă la școală și care-i dau bătăi de cap. Află ce prieteni are; cu cine își petrece timpul în pauză și după ore. Încearcă să asculți și să înveți. Din când în când, scoate-l în oraș la micul dejun sau la un hamburger; se va simți regește când va fi doar el cu tatăl său! 2) Învață-l să aibă coloană vertebrală. Una dintre tragediile cu care se confruntă tinerii este rata tot mai mare a sinuciderilor. Iar una dintre cauze își are originea chiar în batjocura de pe terenul de joacă. Învață-l pe copilul tău să se apere singur. Învață-l ce înseamnă respectul și cum să se protejeze. Învață-l să vorbească cuviincios în clasă, atunci când nu înțelege lecția, sau să afirme cu îndrăzneală ceea ce crede. Învață-l să fie încrezător în sine când se confruntă cu un comportament nedrept, deoarece copiii care devin „saci de box” sunt predispuși atacurilor și persecuțiilor 3) Fii o pildă pentru el. Oricât de performant ești în „a ține predici”, dacă nu „faci ce spui”, copilul va auzi un singur lucru: „taca-taca-taca”… Îi poți spune că e important să fii sănătos și activ, dar dacă stai mereu tolănit pe canapea ingurgitând chipsuri cu ochii pironiți în televizor, copilul nu va fi convins. Fii un exemplu, făcând sport, urmând un stil de viață sănătos, având activități și interese nobile… și vei vedea că i se va părea „super” să fie ca tata!}

_{„Dragostea… nădăjduiește totul…” (1 Corinteni 13:7)}

     _{Foarte puține monumente au fost ridicate în cinstea celor sceptici. Asta pentru că în loc să-i ridice pe oameni, scepticii îi descurajează. Eliab, fratele cel mai mare al lui David, a fost un astfel de om. Iată istoria lui: Când nimeni din armata lui Saul, nici măcar Eliab, care era general, nu a dorit să-l înfrunte pe Goliat, David s-a oferit voluntar să meargă și să se lupte cu ”acest filistean netăiat împrejur” (1 Samuel 17:36). În vremurile biblice, tăierea împrejur era un semn al legământului cu Dumnezeu, prin care El le oferea iudeilor protecție și purtare de grijă. David știa că acest bătăuș nu avea un astfel de „contract” cu Dumnezeu; numai iudeii puteau pretinde un asemenea beneficiu. Prin urmare, David a fost adânc înrădăcinat în acest legământ și a îmbrățișat promisiunea lui Dumnezeu. Dar nu acesta a fost și cazul lui Eliab. El „s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta” (v. 28). E interesant faptul că numele lui Eliab înseamnă „Dumnezeu este Tatăl meu”, așa că Eliab este reprezentativ nu numai pentru cinicii seculari, ci și pentru cei creștini. Da, există și în biserică așa ceva! Nu e nevoie decât de un sceptic sau cinic, și în scurtă vreme toți cei ce au o credință mai slabă sau care nu au credință deloc încep să i se alieze și să perpetueze negativismul. Ai grijă: cinismul poate face ravagii în orice relație și în orice mediu! De aceea avertizează Biblia: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…” (Psalmul 1:1). Gândește-te de două ori deci înainte de a te duce la un asemenea sfat! Iar dacă te oprești, sau rămâi acolo prea mult, e posibil să nu mai poți pleca!}

_{„Omul chibzuit vede răul şi se ascunde” (Proverbe 27:12)}

     _{Half Dome este un pisc de granit care se înalță deasupra văii Parcului Național Yosemite. Ultima parte a urcușului se face ținându-te de cabluri fixate în stâncă; ele au fost puse acolo pe post de balustradă pentru a te proteja și a te ajuta să ajungi în vârf. Mary Hunt scrie: „Ascensiunea finală pe suprafața de granit abruptă este de departe cea mai provocatoare. De îndată ce vezi frânghiile simți un sentiment de groază cum nu ai mai cunoscut niciodată, dar nu ai de ales, decât să-ți termini ascensiunea. În acele clipe ești recunoscător că există balustrada de care ai nevoie ca să te tragi până în vârf. Secretul puterii de a continua, atunci când simți că vrei să renunți, este să instalezi „frânghii” în viața ta înainte de-a avea nevoie de ele, astfel încât, când te confrunți cu situații dificile, ajutorul necesar pentru a reuși să fie acolo, gata să te protejeze de propriile temeri și atitudini care îți dăunează!”. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris (Proverbe 27:12): „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi”. Mai devreme sau mai târziu, te vei confrunta cu un munte pe care nu-l poți cuceri singur. Însă dacă acele „frânghii” de care ai nevoie sunt la locul lor, îl vei cuceri! Care sunt ele? 1) Cuvântul lui Dumnezeu. Ieremia a zis: „Cuvintele Tale au fost… veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Citește Cuvântul lui Dumnezeu, și Cuvântul lui Dumnezeu te va întări! Astfel, când vin necazurile, vei putea să le ții piept. Cuvântul „te va însoţi în mersul tău, te va păzi în pat, şi îţi va vorbi la deşteptare” (Proverbe 6:22). 2) O viață de rugăciune solidă. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Timpul petrecut cu Dumnezeu te schimbă; te face mai asemănător cu Domnul Isus și te întărește pentru ceea ce va urma!}