_{„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har” (2 Corinteni 9:8)}

     _{„Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă” (scria apostolul Pavel filipenilor, 4:19). A cui bogăție? A lui Dumnezeu! Capacitatea Lui de a te binecuvânta nu se limitează la piața locurilor de muncă, la bursa de valori sau la piața imobiliară. Timp de patruzeci de ani, El Și-a hrănit poporul în pustie cu mană din cer. A trimis corbi la Ilie să-i ducă… nu orice: carne! – în timpul foametei. A hrănit cinci mii de oameni cu prânzul unui băiețel. Același Pavel mai scrie: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele.” (2 Corinteni 9:8,11). Lipsa își are rădăcina în teamă, și prin ea dăm dovadă de neîncredere în extraordinara putere a lui Dumnezeu de a veni în întâmpinarea nevoilor noastre potrivit resurselor Sale nelimitate! La baza ei stă o convingere falsă conform căreia dacă cineva are un lucru, tu nu mai poți avea acel lucru pentru că există doar un singur exemplar, și cu fiecare bucată pe care o dobândește cineva înseamnă că ție ți-a rămas mai puțin! Ajungi să crezi că binecuvântările celorlalți vin pe spinarea ta. Această atitudine afirmă: „Tu câștigi, iar eu pierd”. Nu așa se trăiește o viață din belșug! Începe de astăzi să-ți schimbi gândirea. Reamintește-ți că nu ești în competiție cu nimeni și pentru nimic din nici un domeniu al vieții tale. Agață-te de cuvintele Domnului Isus (Ioan 10:10): „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug”. Roagă-te: „Tată, ajută-mă să înlătur toate acele gânduri despre lipsă. Arată-mi cum să-i ajut pe alții să-și atingă scopurile, dându-le din timpul meu, din darurile mele, și din câștigul meu. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”}

_{„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16)}

        _{David a scris (Psalmul 32:1): „Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit…” Oricât ne-am strădui, nu am putea niciodată să ne plătim datoria păcatului. Slavă Domnului că nici nu trebuie, pentru că Dumnezeu „atât de mult a iubit… lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Cu ani în urmă, o comunitate a decis să-l invite să predice pe unul dintre pastorii pensionați. Avea nouăzeci și doi de ani și unii se întrebau de ce l-a invitat biserica să vorbească. După o primire caldă și o prezentare pe măsură, el s-a ridicat de pe scaun și a pășit cu demnitate și mult efort spre amvon. Sprijinindu-se de microfon ca să se liniștească și fără nici un fel de notițe, el a început să vorbească: „Când am primit invitația, am fost rugat să vorbesc despre cea mai însemnată lecție pe care am învățat-o în cei peste cincizeci de ani de slujire în predicare. M-am gândit multe zile la asta, și am găsit un singur lucru care a adus cea mai mare schimbare în viața mea și care m-a sprijinit în încercări. Singurul lucru pe care mă pot baza când sunt paralizat de lacrimi, de durere, de suferință, de teamă și de părere de rău, singurul lucru care îmi aduce alinare este acesta: Domnul Isus mă iubește! Știu lucrul acesta, pentru că Biblia mi-l spune.” Și a început să murmure versurile cântării: „Isus, știu, mă iubește/Biblia-mi spune mie/Cei mici Lui Îi aparțin/copilașii la El vin…/El mă iubește!/Da, mă iubește!/Mă iubește, da!/Biblia-mi spune așa.” Ai fi putut auzi un ac căzând, în timp ce bătrânelul se târa înapoi spre scaunul lui. A fost ceva ce oamenii aceia n-au uitat niciodată. Nici tu nu ar trebui să uiți lucrul acesta niciodată – Domnul Isus te iubește necondiționat!}

_{„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite” (Evrei 11:1)}

     _{Când te afli în toiul unei crize, ceea ce crezi cu adevărat se manifestă în vorbele tale, în atitudinile și faptele tale. Când a murit Lazăr, iar sora lui Marta a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” (Ioan 11:21), ea vorbea despre credință la timpul trecut. Când Domnul Isus a spus: „Fratele tău va învia” (v. 23) și ea a răspuns: „Știu… că va învia la înviere” (v. 24) aceasta a fost o credință cu privire la viitor. Însă când a spus: „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu” (v. 22), Marta a dat dovadă de o credință vie și neclintită a prezentului. În calitate de credincioși, Biblia ne spune să nu „ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd” (2 Corinteni 4:18). Credința neclintită își are temelia în „lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Apostolul Pavel ne amintește că: „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Prea des sentimentele noastre se bazează pe ceea ce vedem, în loc să ne bazăm pe ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Dar așa cum afirmă autorul John Walker: „Când credem că realitatea se limitează la ceea ce vedem, cădem în cursa ideii că singurul adevăr este ceea ce vedem. Devenim prizonieri ai propriilor noastre percepții; încetăm să mai umblăm prin credință. Pentru cei care umblă prin credință, aparențele nu sunt niciodată realitatea absolută. Realitatea se extinde dincolo de ceea ce vedem… lucrurile pe care nu le vedem sunt veșnice (timpul și împrejurările nu le micșorează și nu le schimbă, 2 Corinteni 4:18). Chiar dacă lucrurile sunt în aparență rele, Dumnezeu lucrează spre bine (Romani 8:28). El știe cum se sfârșește povestea, așa că, ațintește-ți privirea asupra nevăzutului, nu asupra lucrurilor pe care le vezi!”}

_{„Voi intra… şi, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16)}

     _{Estera era o tânără evreică măritată cu un rege păgân; ea a îndrăznit să încalce tradiția și a pășit în sala tronului, unde se afla soțul ei… a riscat totul, dar și-a salvat neamul de la pieire! O tânără a salvat un popor pentru că a fost dispusă să-și riște viața. Te simți inadecvat astăzi? Te gândești că: „Altcineva ar trebui să facă lucrul acesta, nu eu!”? Atunci citește aceste cuvinte scrise de preotul Edward Everett Hale: „Eu sunt doar un oarecare, dar totuși sunt cineva. Nu pot face totul, dar totuși pot face ceva: și pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac acel ceva pe care îl pot face!” De câți oameni a fost nevoie pentru a-l confrunta pe Faraon și pentru a conduce exodul din Egipt? De unul singur – Moise! De câți oameni a fost nevoie pentru salvarea omului aflat pe moarte pe drumul Ierihonului? De unul singur – bunul samaritean! Un apreciat expert în probleme de conducere scria: „Dumnezeu a pus în tine un vis. E al tău și al nimănui altcuiva. Prin el ți se declară unicitatea. El îți susține potențialul. Numai tu îi poți da naștere. Numai tu îl poți trăi. A nu-l descoperi, a nu-ți asuma responsabilitatea pentru el și a nu trăi în conformitate cu el, înseamnă să afectezi negativ atât propria persoană, cât și pe cei care ar beneficia de pe urma visului tău”. Poetul John Greenleaf Whittier a scris: „Dintre toate cuvintele triste de pe buze sau din condei, nu există altele mai triste ca acestea: ar fi putut să fie”. Deci: la apusul vieții, vei privi în urmă și vei vedea că ți-ai irosit întreaga viață luptându-te să împlinești așteptările altora? Sau vei fi mulțumit că ai trăit-o la maximum, străduindu-te să-ți împlinești visul dat de Dumnezeu? Gândește-te la asta acum, cât mai ai timp să schimbi direcția!}

_{„Îmi pusesem nădejdea în Domnul…” (Psalmul 40:1)}

     _{David se confesează cu bucurie aici: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii… mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut…” (sunt primele trei versete din Psalmul 40). Să aștepți înseamnă să crezi că Dumnezeu știe ce face, chiar și atunci când nu-ți face cunoscute toate detaliile. Poate ești necăsătorit și cauți o persoană cu care să-ți împarți viața. Poate ești pe punctul de a intra într-o relație, dar știi că nu ar fi pe placul lui Dumnezeu. Nu e persoana potrivită deoarece nu împărtășiți aceleași valori, aceleași idealuri sau aceeași dedicare față de Hristos. Poate ești ispitit să ai relații intime chiar dacă nu ești căsătorit. Lumea obișnuiește să-ți arate o mostră înainte să cumperi produsul, și tu știi că nu asta e și metoda lui Dumnezeu! Cu toate acestea, ești tentat să te gândești: „M-am săturat să tot aștept. Mă voi duce să experimentez plăcerea care mă așteaptă, și o să mă gândesc la consecințe mai târziu”. Samson a făcut așa… și a ajuns să-și piardă vederea, puterea, reputația, libertatea și viața! Rezistă, pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu! Roagă-te: „Doamne, nu doresc să mă implic în nici o relație care știu că Te-ar dezonora, care m-ar răni și care ar aduce suferință în viețile altora. Tu ai spus că gândurile pe care le ai cu privire la mine sunt bune. Deci, chiar dacă uneori am impresia că nimeni nu înțelege cât este de greu, mă voi încrede în Tine, și voi continua să aștept cu răbdare!”}

_{„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima…” (Psalmul 27:14)}

     _{Când ne uităm la viața noastră și la evenimentele mai puțin plăcute din ea, ne dăm seama că: 1) Dumnezeu avea ceva mai bun pentru noi. 2) Nu am fost suficient de maturi în acel moment pentru a face față lucrului pe care I l-am cerut. Noi credem că suntem pregătiți, însă Dumnezeu știe când suntem într-adevăr. De peste patruzeci de ori în Biblie ni se poruncește să „nădăjduim în Domnul”. Să înveți să aștepți este cel mai bun test al maturității! Dr. M. Scott Peck scria: „Amânarea recompensei este un proces prin care tratăm durerea în așa fel încât să ne întărim nădejdea prin primirea, experimentarea și depășirea suferinței. E singura modalitate decentă de a trăi.” Așteptarea ne obligă să acceptăm că nu suntem în control. Ea ne smerește în domeniile în care trebuie să ne smerim. Să ne gândim la un trapezist: Pentru o fracțiune de secundă, care probabil pare o eternitate, el este suspendat în gol. Nu se poate întoarce și nici nu simte mâna celui care îl va prinde. El trebuie să aștepte cu o încredere absolută. Poate te găsești într-un asemenea moment chiar acum. Ai renunțat la ceea ce te-a chemat Dumnezeu să renunți… dar încă nu-I simți mâna care te prinde! Moise a așteptat optzeci de ani ca să facă o lucrare care a durat patruzeci de ani – două treimi din viață și-a petrecut-o pregătindu-se! Domnul Isus a petrecut treizeci de ani pregătindu-se pentru o lucrare care avea să dureze trei ani și jumătate. Din perspectiva lui Dumnezeu, viața ta nu se măsoară prin lungimea ei, ci prin eficiența și impactul pe care îl are pentru Împărăția Sa. Așa că, așteaptă și păstrează-ți o atitudine bună în tot acest timp. Dumnezeu nu te va dezamăgi!}

_{„Nu vă plângeţi…” (Iacov 5:9)}

     _{Orice lucru pe care îl faci în mod repetat devine obicei. De aceea Iacov spune: „Nu vă plângeţi…” John Gordon scria: „Abstinența de la văicăreală nu numai că-i va face fericiți pe cei din jurul tău, dar îți va da și ție bucurie, pace, izbândă și relații pozitive!” Așa că, în loc să te văicărești atunci când lucrurile merg prost, mai bine fă următoarele lucruri: 1) Practică mulțumirea! Când aduci mulțumire măcar pentru trei lucruri în fiecare zi, primești energie și te simți mai fericit! E cu neputință să fii mulțumitor și negativist în același timp. 2) Încurajează-i pe ceilalți! În loc să te plângi de greșelile pe care le fac oamenii, îndreaptă-ți atenția spre lucrurile bune pe care le fac. „Să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi” (1 Tesaloniceni 5:14). Nu este greșit să critici slăbiciunile altora câtă vreme contrabalansezi cu de trei ori mai multă laudă! 3) Concentrează-te asupra reușitelor tale! Ține un jurnal al realizărilor; în fiecare seară, înainte de culcare, scrie ceva semnificativ despre ziua care a trecut:  poate fi o conversație ziditoare, sau o realizare de care ești mândru… E adevărată vechea zicală: „Nimic nu are atâta succes precum succesul!” Când îți îndrepți atenția spre succes, pregătești cadrul pentru ca și alții să-ți urmeze exemplul. 4) Învață să renunți! În loc să fii preocupat de lucrurile pe care nu le poți schimba, concentrează-te asupra lucrurilor pe care le poți influența. Când te vei opri din încercarea de-a controla totul și-ți vei pune viața în mâna Domnului, lucrurile se vor îndrepta. 5) Folosește puterea rugăciunii! Pavel spune: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri” (Efeseni 6:18). Rugăciunea 1. reduce stresul, 2. îți dă putere, și 3. promovează sănătatea. Așadar, când te afli sub presiune, în loc să te plângi, activează puterea lui Dumnezeu și reîncarcă-ți bateriile!}

_{„ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3)}

     _{Când grupul în care Se afla Domnul Isus a întâlnit cu un orb, ucenicii Lui au început numaidecât să discute despre motivul pentru care omul se afla în acea stare. Ei l-au întrebat pe Mântuitorul: „Cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Să remarcăm împreună cîteva lucruri: 1) Ucenicii erau nerăbdători să pună problema omului pe seama păcatului său. Diavolul va încerca să te convingă că nu te califici pentru harul lui Dumnezeu, din cauza păcatului tău – dar nu e așa! Dumnezeu nu-ți analizează trecutul pentru a-ți determina viitorul. 2) Când Domnul Isus l-a vindecat, vecinii săi au fost mai interesați de dezbatere decât de sărbătorire – și nu s-au schimbat prea multe de atunci! Ei au început să întrebe (Ioan 9:8-9): „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu…” 3) Vindecarea orbului i-a făcut să pice „examenul religiozității”, întrucât fariseii au spus: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul” (v. 16). 4) Nici măcar părinții bărbatului nu au fost liberi să-L laude pe Dumnezeu, pentru că deja se spunea (v. 22): „Dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.” Așadar, pentru vecini orbul vindecat a rămas un neajutorat, pentru liderii bisericii a devenit subiectul unei polemici, pentru părinții săi a ajuns un stigmat social… așa că „l-au dat afară” (v. 34). Dar s-a încheiat aici povestirea? Slavă lui Dumnezeu – nu! „Isus… când l-a găsit, i-a zis: ”…Eu am venit… ca cei ce nu văd, să vadă…” (v. 35, 39). Așa că, în loc să-ți împărtășești problema ta oamenilor și să asculți părerile lor, te sfătuiesc să o spui Domnului în rugăciune. Când o împărtășești cu ceilalți, cel mai bun lucru pe care îl poți obține este simpatia, dar când o spui lui Isus, vei găsi soluția!}

_{„Eu… te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmul 32:8)}

     _{Maica Tereza nu a pornit la drum în căutarea faimei; faima a găsit-o pe ea. Venerabila slujitoare nu a făcut decât să meargă în India, a văzut o nevoie pe care nimeni altcineva nu o împlinea, a auzit chemarea lui Dumnezeu, și-a lăsat inima să ardă și a slujit mulțimi de oameni ce trăiau în mahalalele cele mai neglijate și mai uitate de lume din Calcutta… (Simplu, nu?!) Unul dintre cele mai celebre mottouri ale vieții sale a fost: „Viața care nu e trăită pentru alții nu e deloc viață”. Să recunoaștem: mare parte din lucrurile pe care le facem în fiecare zi nu par să conteze, până nu sunt evaluate ca parte integrantă a unui tablou mai mare. Când iei detaliile unei zile obișnuite și le pui în „cazanul” viziunii venite de la Dumnezeu, și amesteci, dintr-o dată ies la lumină scopul, valoarea… adrenalina și bucuria pe care le simți atunci când știi că îți împlinești menirea! E ca diferența dintre a umple niște saci cu pământ și construirea unui dig pentru a salva un oraș. Nu e nimic nemaipomenit să umpli saci cu pământ, dar e cu totul altceva să știi că digul făcut din ei salvează un oraș de la ravagiile unei inundații! Construirea unui dig conferă semnificație muncii neplăcute de a tot pune cu lopata pământ în saci! La fel este și cu viziunea. De multe ori, rutina zilnică a vieții seamănă cu munca de a lua pământ cu lopata. Dacă luăm însă aceeași rutină și o privim prin lentilele unui scop dat de Dumnezeu, totul apare deodată foarte diferit! Viziunea face ca lumea ta să fie în centrul atenției. Ea face ca din haos să răsară ordine și scop. Ea te ajută să vezi totul într-o lumină nouă. Vestea cea bună este că Dumnezeu e Dătătorul viziunilor – așa că, Lui cere-I să-ți dăruiască… o viziune care să-L onoreze pe El!}

_{„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:6)}

     _{Când în viața ta ai o viziune, ai parte de următoarele patru lucruri: 1) De pasiune. Ea te face să te trezești dimineața și să sari cu bucurie din pat pentru că există ceva ce îți place să faci; ceva în care crezi și la care te pricepi; ceva mai mare decât tine; ceva la care aștepți cu nerăbdare să ajungi… 2) De motivație. Richard B. Edler scria: „Viața fără pericole te duce, în general, spre regrete ulterioare. Tuturor ne-au fost date talente și vise. Uneori, cele două nu se potrivesc. Dar de cele mai multe ori renunțăm la amândouă înainte să ne dăm seama măcar. Mai târziu, ne trezim că privim în urmă cu nostalgie la acele vremuri în care ar fi trebuit să alergăm după visele și talentele adevărate, în virtutea a ceea ce valorează ele. Nu te lăsa constrâns de gândul că visele sau talentele nu sunt chibzuite. Ele nu au fost menite să fie nechibzuite, ele au fost menite să-ți aducă bucurie și împlinire în viață”. 3) De îndrumare. Viziunea îți simplifică procesul de luare a deciziilor. Tot ceea ce te apropie de viziunea ta primește undă verde; tot restul trebuie abordat cu precauție. Viziunea scoate la suprafață ceea ce are însemnătate și îndepărtează tot ceea ce-ți stă de-a curmezișul. Fără viziune, lucrurile bune te vor împiedica să realizezi lucruri mărețe. Oamenii care nu au o viziune clară se mișcă încotro bate vântul. Ei au tendința de a pluti în derivă de la un lucru la altul, de la o situație sau persoană la alta… Prin urmare, ei fac alegeri care le fură visele. 4) De scop. A avea viziune e ca și cum ai arunca o privire rapidă asupra lucrurilor care vor urma. Viziunea spune: „Dacă nu vii, ceva important nu se va întâmpla. Viața ta contează. Fără tine, ceea ce ar putea fi – nu va fi!”}