„Mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)

     Pavel nu se referă aici la un spin dintr-o tufă de trandafiri, ci la un țăruș cu vârful ascuțit pe care-l bați în pământ. Cuvântul „a pălmui” înseamnă „a administra lovitură după lovitură”. Toate acestea fac din următoarea afirmație una și mai surprinzătoare: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El  mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” … De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos” (v. 7-10). Pavel a răspuns situațiilor sale „spinoase” făcând șase lucruri: 1) A recunoscut că are nevoie de puterea lui Dumnezeu. 2) A cerut, a cerșit chiar, ajutorul lui Dumnezeu. 3) A acceptat răspunsul lui Dumnezeu când El i-a spus „nu”. 4) A primit răspunsul ca pe „un dar”. 5) A trecut încrezător la fapte și a continuat să-și facă lucrarea. 6) A recunoscut că problema nu făcea altceva decât să-i dea voie lui Dumnezeu să lucreze prin el. Când impulsul lui Pavel a fost redirecționat de către Dumnezeu, el a scris: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Voința lui Pavel a fost dusă la cruce și acolo, răstignită. După aceea el a acționat potrivit voii lui Dumnezeu și nu a mai pus la îndoială calea pe care trebuia să meargă sau prețul care trebuia plătit. Acesta e locul în care dorește Dumnezeu să te aducă și pe tine!

 

„Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc” (Iov 23:3)

     Necazurile lui Iov au durat aproape un an. În această perioadă, și-a pierdut copiii, banii și sănătatea. În acel moment, s-a rugat: „Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc”. Observăm că Iov nu s-a rugat: „Oh, dacă aș ști cum să-mi recuperez copiii, banii și sănătatea”. El nu a dat atenție nici unuia dintre aceste lucruri. Și-a dat seama că atunci când te afli pe calea lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri se rezolvă de la sine. Iată un adevăr pe care îl înveți când pierzi ceva ce îți este drag: când nu ți-a mai rămas nimic în afară de Dumnezeu, descoperi că Dumnezeu îți este îndeajuns! Mare parte din cartea Iov descrie discuția lui cu Dumnezeu și lamentarea lui Iov referitoare la soarta vieții lui. Faci și tu la fel? Dacă răspunsul tău este da, nu te îngrijora. Dumnezeu poate rezolva problema. Câtă vreme privirea îți este îndreptată spre Dumnezeu, El te poate mustra, te poate învăța, te poate ajuta și te poate face să dobândești o credință tot mai puternică. Iov nu era la curent cu ce se întâmplase în culise. El nu știa că avusese loc o discuție între Dumnezeu și Satana, în care Satana a spus: „atinge-te de tot ce are, şi … Te va blestema” (Iov 1:11). Dar Dumnezeu era de altă părere, așa că l-a lăsat pe Satana să-l atace pe Iov o vreme. Când totul s-a sfârșit, Dumnezeu nu și-a schimbat părerea despre Iov, iar Iov și-a păstrat la rândul său părerea despre Dumnezeu. Singurul care își schimbase părerea era Satana! Dacă te întrebi cum se termină această istorisire, iată: „Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi” (Iov 42:12). Dacă astăzi treci prin necazuri, răspunsul tău este – Dumnezeu. Încrede-te mai departe în El și El te va ajuta să treci prin ele și să fii învingător!

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12:1)

     Imaginează-ți că se lucrează la un vapor mare pe un doc uscat. Sub linia de plutire se află toate „mizeriile” pe care acesta le-a strâns în timpul călătoriilor sale. Nimeni nu le vede, dar un căpitan experimentat le poate simți, întrucât vasului său îi lipsește „energia” pe care o avea odinioară. Prin urmare, companiile se plâng că durează prea mult timp să le livreze clienților marfa, iar proprietarii vasului sunt nemulțumiți căci le este afectat profitul pe piața concurenței. Efortul necesar pentru a îndepărta „mizeriile” înseamnă rupere de oase și cere timp, dar nu există o altă cale. În cele din urmă, după luni întregi de muncă asiduă, docul uscat este inundat de apă, porțile se deschid și marele vas se îndreaptă spre larg, reîntorcându-se la profitul de dinainte. Scriindu-le credincioșilor din Corint, Pavel spune: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă” (2 Corinteni 13:5). Să fim cinstiți; e mai ușor să-ți cercetezi aproapele decât să te cercetezi pe tine însuți sau să vorbești de ceea ce ai realizat cândva decât despre ceea ce realizezi acum. Te lași pe tânjală? Îți pierzi elanul spiritual? Te găsești pe coloana cu profituri sau pe cea cu pierderi? Vei găsi răspunsul sub linia de plutire, acolo unde numai Dumnezeu și cu tine puteți vedea. Neglijența, spiritul critic, compromisul, bârfa, conformarea cu lumea și răceala inimii – acestea sunt „mizeriile” care se adună și care te fac s-o lași mai moale (Efeseni 4:25-31). Acestea sunt păcatele subtile cu care trebuie să te confrunți pentru a fi ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii și să te bucuri de binecuvântările pe care   le-a pregătit pentru tine.

 

„Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30)

     Când semaforul se face verde, pornește! Dacă lucrezi în vânzări, este crucial să știi când să închei o afacere. Începătorii își pierd deseori vânzările prin faptul că își laudă marfa exagerat de mult. Ei își prezintă produsul și demonstrează că împlinește nevoile clientului. Prețul este corect și clientul e gata să cumpere, dar novicele continuă să-l „vândă” până când cumpărătorul devine neîncrezător față de înflăcărarea lui și vânzarea nu mai are loc. E un lucru esențial să știi când să „te oprești”. Ținta exactă e importantă, dar trebuie să știi când să apeși pe trăgaci. Fii încrezător în etapele pe care le-ai parcurs și mergi mai departe; altfel, vei rămâne înțepenit în cercul presupozițiilor. Într-un moment anume al căutării tale după voia lui Dumnezeu, vei fi obligat să faci acel următor pas decisiv și deseori intimidant. Toate studiile tale, toate rugăciunile, discuțiile, cercetările, verificările și reverificările tale sunt zadarnice dacă nu treci la fapte. Nici toată credința din lume nu-ți va fi îndeajuns dacă încetezi să mai faci ceva (Iacov 2:17-18). Iată un test de ultim moment: 1) Ți-ai supus propria voință lui Dumnezeu? 2) Slujești cu devotament în locul în care  te-a trimis Dumnezeu? 3) Ești dispus să faci ceea ce-ți descoperă El? 4) Ai primit călăuzirea Duhului și ai crezut în ea? 5) Te încrezi în puterea Lui pentru a împlini poruncile Lui? Cum te-ai descurcat la test? L-ai trecut? Înseamnă că a sosit timpul să mergi mai departe! Nu aștepta până ce simți că-ți dispare frica. Fă primul pas, așa șovăielnic cum e. Dacă pășești cu îndrăzneală, frica își va pierde puterea de a te controla sau de a te ține pe loc. Dacă lumina semaforului se face verde, înseamnă că resursele lui Dumnezeu îți sunt la îndemână pentru misiunea ta. Acum e vremea să mergi înainte!

„Pacea lui Hristos … să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15)

     Sincronizarea are o mare însemnătate când cauți să afli voia lui Dumnezeu. Așteaptă până când El îți deschide ușa, căci „Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7). Nerăbdarea, comportamentul ce nu are nici o legătură cu Dumnezeu sau „nebunia celor ce pătrund pe tărâmuri unde îngerii se tem să meargă” te vor face să dai de necaz. Dumnezeu nu-ți cere părerea, El îți cere ascultare. Semaforul roșu face parte din strategia Lui. O ușă închisă e la fel de importantă precum o ușă deschisă, atunci când Dumnezeu deține controlul vieții tale. El a închis ușile lui Pavel în Asia și Bitinia, după care i-a deschis ușa în Macedonia (Faptele Apostolilor 16:6-10). Fii atent la șoapta Duhului!. Duhul Sfânt joacă un rol vital; numai El cunoaște planul lui Dumnezeu și exclude presupunerile din munca de cercetare. Domnul Isus a spus: „Când va veni … Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El … vă va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:13). Dezvoltă o înaltă sensibilitate față de îndemnurile Duhului Sfânt ținând seama de părerea Lui chiar și în probleme mărunte. Nu uita, nu e nevoie să fii o autoritate în teologie; deja te califici deplin! Biblia spune: „toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). El va da o pace profundă sufletului tău de îndată ce te va pune pe cale. „Pacea lui Hristos … să stăpânească (să fie mereu asemenea unui arbitru) în inimile voastre (hotărând și dând răspunsul la toate întrebările ce se ridică în mințile voastre)” (Coloseni 3:15). Lasă ca pacea lui Dumnezeu din inima ta „să decidă” pe tot parcursul drumului. În felul acesta nu te vei abate de pe cale.

„Aceasta este voia lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 5:18)

     Roagă-te să afli care este voia lui Dumnezeu. Străduiește-te din răsputeri să-ți duci viața într-o atitudine de rugăciune. „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu” (v. 16-18). Bucuria, rugăciunea continuă și mulțumirea te aduc exact în locul în care voia lui Dumnezeu se vede în mod practic. Dacă te rogi numai când ai nevoie disperată de răspunsuri, receptorii tăi vor fi ruginiți și simțămintele tale vor fi cu siguranță confuze. Comunicarea regulată cu Dumnezeu îți ascute simțurile și-ți rafinează abilitatea de a deosebi vocea Lui de toate celelalte. „Învaţă-mă să fac voia Ta, … Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Căută-L pe Dumnezeu și El îți va netezi cărarea. Caută sfatul altora referitor la confirmarea răspunsului și nu neapărat pentru a primi călăuzire. Pavel a spus: „când Dumnezeu … m-a chemat … n-am întrebat pe nici un om” (Galateni 1:15-16). Îmbrățișează sfatul altora numai când e în concordanță cu Sfânta Scriptură și cu îndrumarea primită de la Duhul Sfânt. Prietenii pot fi un izvor al confirmării, însă nu neapărat al revelației. Nici măcar propriile tale experiențe sau impresii nu sunt suficiente pentru a deosebi voia lui Dumnezeu dacă ele nu respectă Cuvântul Său. Petru a făcut asta la Schimbarea la față a lui Hristos. „Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel Sfânt. Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos” (2 Petru 1:18-19). Cei convertiți de Pavel în Berea au primit învățăturile lui cu înflăcărare, dar cu toate acestea i-au confruntat spusele prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 17:11). Aceasta e întotdeauna calea cea bună de urmat.

 

„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6)

     Alege să ai o gândire duhovnicească, nu una firească. Poftele trupești se găsesc la temelia vechiului eu și ele continuă să trăiască în noi chiar și după ce devenim creștini. Centrul lor de greutate este întotdeauna departe de Dumnezeu, fiind atrase spre o viață egoistă. Biblia spune: „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună” (v. 7). Firea pământească ne face să fim suspicioși, sceptici, încurajând propria noastră persoană și devenind orbi față de voia lui Dumnezeu. Să ai o gândire duhovnicească înseamnă să ai la baza alegerilor tale Cuvântul lui Dumnezeu și să-ți pleci urechea la îndemnurile Duhului. Vestea cea bună este aceasta: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi” (v. 9). Trebuie să eviți să te lași pradă firii pământești. Tu alegi cine să te călăuzească, Duhul sau firea pământească! Lui Petru, mânat de gânduri duhovnicești, i s-a descoperit natura divină a Domnului Isus. „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „… fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:16-17). La scurt timp după aceea, Domnul Isus le-a destăinuit ucenicilor Săi modul în care avea să moară. Petru, plin de-avânt și de bune intenții dar îndemnat greșit de firea pământească, a refuzat să accepte această moarte. „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (v. 22). Gândirea firească este o ușă deschisă pentru Satana. Așa că Isus i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (v. 23). Deci, păstrează-ți mintea trează din punct de vedere spiritual și fii pregătit să faci voia lui Dumnezeu.

 

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:6)

     Nimic în lumea asta nu contează mai mult decât recunoașterea voii lui Dumnezeu și umblarea în ascultare de ea. Când nu cunoști voia Lui, lucrul acesta poate fi o adevărată sursă de nesiguranță. Dar când știi că umbli în voia Lui, te vei putea ridica deasupra furtunilor în care te aruncă viața. Întrebarea care se pune este următoarea: dorește Dumnezeu să cunoaștem voia Lui? Dacă nu dorește, de ce să ne mai obosim s-o căutăm? Să lăsăm Cuvântul Său să ne lămurească această problemă odată și pentru totdeauna: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”. Nu e nici o neclaritate aici! „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Dumnezeu te va îndruma chiar și în cele mai mici probleme. Așadar, de ce ai nevoie pentru a discerne voia Lui? Să ne gândim la câteva principii Biblice practice: nu e loc pentru două voințe. Dacă dorești voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să fii gata să renunți la propria ta voință. Domnul Isus a spus: „judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Voințele apar și dispar, așa că ai de luat hotărâri pe care să le respecți, dacă dorești să umbli în ascultare de Dumnezeu (Matei 26:39). Începe-ți căutarea renunțând la voia ta; apoi cu toată mintea și inima ta, concentrează-ți atenția asupra lui Dumnezeu și a Cuvântului Său care dă lumină. Odată ce vei accepta că El este Stăpânul, iar tu ucenicul, e mult mai ușor să spui: „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmul 40:8).

 

„Învățătorule … la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!” (Luca 5:5)

     Ucenicii se simțeau copleșiți de sentimentul eșecului: „toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic” (v. 5). Îi și vedem curățându-și năvoadele – cel din urmă lucru pe care îl fac pescarii înainte de a-și strânge lucrurile și de a se îndrepta spre casă. Dar tocmai atunci a apărut și Domnul Isus! El așteaptă până ajungi la capătul puterilor, apoi intervine. De ce? Deoarece câtă vreme ai impresia că poți rezolva problema de unul singur, nu vei apela la El. Simți cumva astăzi că eșecul te copleșește? Poate spui: „Doamne, m-am străduit, dar uite cum arată viața și căsnicia mea, finanțele mele, cariera și lucrarea mea. Am fost tratat greșit și ignorat. Poate părerea lor despre mine este corectă; poate nu trebuie să fiu binecuvântat”. Nu, Domnul Isus poate răsturna situația în care te găsești dacă apelezi la El și spui ceea ce a spus și Petru: „Învățătorule … la cuvântul Tău, voi …”. Ascultarea, chiar și atunci când pare că nu are sens, e cea care te duce la binecuvântare. Să vedem ce se întâmplă pe urmă: „au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile” (v. 6). La celălalt capăt al drumului supunerii față de Dumnezeu te așteaptă o binecuvântare atât de mare încât ea va atinge și viețile celor din jurul tău. Un singur cuvânt a schimbat tot – „Învățătorule”. Aceasta e o expresie a închinării. E un semn al recunoașterii faptului că El ține frâiele situațiilor cu care te confrunți. Este Stăpân peste slăbiciune. Stăpân peste teamă. Stăpân peste lipsuri. Prinde curaj și spune: „Învățătorule, ia frâiele în mâinile Tale. Mai mult de atât, ia în stăpânire viața mea”. Domnul Isus avea și are în vedere lucruri mărețe pentru ucenicii Săi. După această minune, citim: „au lăsat totul, şi au mers după El” (v. 11).

„Nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:5)

     Una dintre cele mai mari descoperiri în psihologia modernă este legea reversibilității. Ea spune așa: când te simți într-un anumit fel, te comporți ca atare. Și când nu ai chef să faci ceva, dar faci acel lucru oricum, aceeași dinamică creează sentimentul corespunzător faptelor tale. Dallas Willard a spus-o astfel: „Poți trăi la polul opus profesiei tale, dar nu poți trăi la polul opus credinței tale. Invariabil, ceea ce crezi este revelat de ceea ce faci”. Întrucât teama este o reacție dobândită, ea poate fi dezvățată. Există două tipuri de curaj. Primul tip cheamă la faptă. Președintele Andrew Jackson a spus: „Ia-ți timp să te gândești, dar când vine vremea pentru fapte, nu te mai gândi și acționează. Un singur om curajos face cât majoritatea”. Al doilea tip cheamă la răbdare: tenacitatea de a persevera după ce ai dat tot ce ai tu mai bun și înainte de a vedea rezultatele. Deseori diferența dintre un erou și un laș constă în aceea că eroul rezistă cinci minute în plus! Când fugi de situații de natură să te intimideze, teama se multiplică până când, în cele din urmă, îți controlează viața. Dar când abordezi problemele cu fruntea sus, bazându-te „nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”, încrederea ta crește, până ajungi în punctul în care nu mai ești controlat de teamă. William Cowper a scris: „Dumnezeu face ca minunile Lui să ia chip în mod tainic. El Își lasă urmele în mare și călătorește pe furtună. Voi, sfinților temători, însuflețiți-vă de un proaspăt curaj; norii de care atât de mult vă temeți sunt plini de milă și din ei binecuvântări vor curge peste ale voastre ființe”.