„Vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25)

     Domnul Isus a spus: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (v. 25). Domnul nu te condamnă pentru că ai o preocupare legitimă pentru responsabilitățile tale. Nu, El condamnă faptul de a avea o gândire care Îl scoate din ecuație sau de a apela la El ca la o ultimă resursă. Teama distrugătoare Îl exclude pe Dumnezeu din viitor, se confruntă cu nesiguranţa fără a avea credință şi adună încercările de astăzi și de mâine, uitând să includă promisiunile lui Dumnezeu și credincioșia Lui. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (în engl. „nu vă îngrijorați dacă aveți sau nu destul” – n.tr). Să remarcăm cuvintele „dacă aveți destul”. Pentru asta ne îngrijorăm noi,      nu-i așa? Neajunsuri, boală, șomaj, crize economice. Confruntați cu necesitatea de a hrăni cinci mii de oameni, ucenicii au avut aceeași îngrijorare. Filip a făcut un inventar: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele” (Ioan 6:7). Cum crezi că    S-a simțit Domnul Isus în acea clipă? El a fost soluția problemelor lor, dar ei nu au apelat la Isus până nu au fost puși cu fața la zid și nu au mai avut nici un răspuns. În mâinile lor, cinci pâini și doi pești păreau ca nimic. Totuși, în mâinile Lui a fost mai mult decât suficient pentru a hrăni mulțimea și a le rezolva problema. Pe măsură ce pâinea se înmulțea, cu siguranță au ajuns în punctul în care şi-au zis: „Doamne, de ce oare m-am îndoit vreo clipă de Tine?” Lasă ca problemele tale să te conducă în brațele Domnului Isus. Și când ajungi acolo, rămâi acolo!

„Nu vă îngrijoraţi de nimic” (Filipeni 4:6)

     Identifică sursa îngrijorărilor tale. Ai crescut într-o familie în care domnea frica, simțindu-te mereu nesigur, neputând niciodată să te ridici la standardele cerute și neauzind niciodată cuvinte de apreciere și de aprobare? Îi asculți oare pe acei oameni care-ţi prezintă numai ce e rău sau cât de tare se va înrăutăți situația? Care este sursa fricii tale? Ce anume îți alimentează îngrijorările? Până nu-ți poți exprima temerile, nu le poți alunga. Când îți exprimi îngrijorările în cuvinte, le dezbraci. Ele par slabe și prostești, stând așa, dezgolite. În romanul său ,,Life of Pi (Viața lui Pi – n.tr.),’’ personajul principal al lui Yann Martel, Pi, se trezește plutind pe mare într-o barcă de salvare întovărășit de un tigru bengalez de 200 kg. În timp ce se află în barca de salvare, Pi începe să-și analizeze frica, atât frica de mare, cât și frica de tigru. El oferă următorul sfat: „Trebuie să lupți cu toate puterile tale pentru a-ți exprima teama. Trebuie să lupți din toate puterile pentru a face ca lumina cuvintelor să lumineze asupra ei. Căci dacă nu o faci, dacă teama ta devine un întuneric fără cuvinte pe care-l eviți, poate chiar ești în stare să-l uiți, te deschizi spre alte atacuri ale fricii deoarece nu te-ai luptat niciodată cu adevărat cu vrăjmașul care te-a învins”. Așa că ridică cortina și expune-ți temerile, pe fiecare dintre ele scoate-le la lumina zilei. Temerile financiare, temerile legate de relații, de profesie, de siguranță – numește-le pe fiecare în rugăciune. Scoate-le afară și fă-le să stea înainte lui Dumnezeu. Cum poți face asta? „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (v. 6-7).

 

„Scrie proorocia … ca să se poată citi uşor” (Habacuc 2:2)

     Dr. John Maxwell scrie: „Dacă ai o idee generală despre viziunea ta, tentația ar putea fi de a începe să-ți creezi o strategie. Nu fă asta încă … începe prin a face o descriere detaliată a viziunii tale în scris. Lasă-ți imaginația să zburde. Scrie cât poți de multe elemente sau piese ale viziunii tale. Nu te opri până nu ai mai mult decât crezi că ai nevoie. Apoi cuantifică tot ce poți. Fă să fie măsurabilă. Nu te îngrijora cu privire la modul în care poți ajunge în acest punct. Fii îndrăzneț! Fii curajos! Următorul pas este să îți prezinți viziunea în scris în mod succint … nu te aștepta să poți îndeplini întregul proces la o singură așezare la masa de scris. Pentru majoritatea oamenilor, lucrul acesta nu este posibil. Dacă te poți separa de mediul tău obișnuit sau să ieşi din rutina ta obișnuită vreo două zile, poate vei fi în stare să duci munca aproape până la capăt. Altfel, ia-ți o zi liberă să visezi și apoi întoarce-te la acest proces timp de câteva ore în săptămânile următoare. Nu uita scopul: de-aţi face viziunea cât de limpede și de specific poți. Apoi   așeaz-o în fața ochilor tăi ca să o poți vedea în fiecare zi”. Viziunea venită de la Dumnezeu va fi mereu mai mare decât tine. Lui Iosua, Ierihonul i-a părut mare. Lui David, Goliat i-a părut mare. Dar nici o viziune nu este mai mare decât Dumnezeu! Nu fi nerăbdător: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă … aşteapt-o” (v. 3). Și nu te lăsa descurajat din cauza împrejurărilor. „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!” (Psalmul 27:13). Încrede-te în Dumnezeu și-ți vei vedea viziunea împlinindu-se.

„Benaia … s-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă” (2 Samuel 23:20)

     Benaia era unul dintre „vitejii” împăratului David. Din CV-ul lui citim: „Benaia, … om viteaz şi vestit prin faptele lui mari … s-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă”. Aşa ceva se numește „curaj supranatural”. Cel mai mare curaj este să-l dovedeşti în fața fricii. Cineva a spus: „Curajul este teama care și-a spus rugăciunile”. Când știi că Dumnezeu ți-a vorbit în mod limpede, în acea clipă ești umplut de credință. Coloana ta vertebrală se întărește. Dar apoi, când mergi prin credință, te întâlnești cu leii fricii. „Dar dacă asta nu va funcționa? Dacă greșesc? Ce vor spune oamenii?” Brusc ești atacat de „ce se întâmplă dacă”. Mark Twain a spus: „Curajul este rezistența la frică, stăpânirea fricii și nu absența fricii”. Trebuie să te decizi dacă devii un om care luptă – sau un om care se îngrijorează. Nu există cale de mijloc. Când te confrunți cu o criză de sănătate, cu o criză familială sau cu o criză financiară, fie alegi să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu și să lupți, fie să cedezi în fața fricii. Pe pământ nu vom înțelege niciodată deplin de ce oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele. Dar noi știm că Dumnezeu este bun – în orice vreme! Deci când ți se întâmplă lucruri rele, fie cedezi în fața fricii și o lași să-ți distrugă pacea și starea de bine, fie vei deveni un luptător înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu și te vei ridica împotriva lor. Când teama amenință să-ți acapareze mintea, stai în picioare împreună cu psalmistul și spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3).

 

„S-a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim” (1 Cronici 14:11)

     Biblia spune: „Filistenii au venit, şi s-au răspândit în valea Refaimiţilor. David a întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Să mă sui împotriva Filistenilor, şi îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul i-a zis: „Suie-te, şi-i voi da în mâinile tale.” S-au suit la Baal-Peraţim, unde David i-a bătut. Apoi a zis: „Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei prin mâna mea, ca pe nişte ape care se scurg. De aceea s-a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim” (v. 9-11). Pentru a avea parte de o descoperire în viața ta, trebuie să faci ce a făcut David: 1) El și-a adus aminte că Domnul l-a făcut  împărat (1 Cronici 14:2). Trebuie să-ți aduci aminte cine  te-a creat și al cui Duh locuiește în tine. Dumnezeu l-a chemat pe David și El te-a chemat și pe tine. Când știi asta, nu te vei lăsa doborât de dușman și nu-l vei lăsa să-și manifeste autoritatea. 2) El L-a întrebat pe Domnul: (1 Cronici 14:10). Ai discutat problema ta cu Dumnezeu? Dumnezeu nu răspunde la nevoia ta, El răspunde la ascultarea ta. Când Îl asculți, vei izbândi. 3) El i-a atribuit meritele lui Dumnezeu: „Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei” (v. 11). Uneori Dumnezeu va face ceva pentru tine, alteori va face ceva prin tine. De aceea trebuie să-L asculți înainte de a acționa. Tu nu poți face partea lui Dumnezeu și El nu o va face pe-a ta. Nu e doar o chestiune de „a face ceva”, ci de a face ceea ce-ți spune Dumnezeu! Când vei face așa, vei avea parte de descoperire.

 

„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)

     Oricât ai încerca, nu poți împlini visul altcuiva. Oprește-te și gândește-te la propriul tău trecut. În ce fel au fost influențate de alții planurile, scopurile și dorințele tale? Este posibil ca visele tale să fie rezultatul a ceea ce cred părinții tăi că ești? Cine cred ceilalți că ești? Cine ai vrea să fii? Sunt oare visele tale rezultatul a ceea ce ești tu cu adevărat și a ceea ce dorește Dumnezeu să fii? Vei trăi viața pentru care te-a creat Dumnezeu numai după ce dai răspunsul la toate acestea. Când un vis este potrivit pentru tine și tu ești potrivit pentru acel vis, cele două elemente nu pot fi separate unul de altul. T.S. Eliot a spus: „Orice ai crede, asigură-te că tu crezi asta; orice dorești, asigură-te că e ceea ce tu dorești”. Pavel i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea”. În mod evident, anumiți oameni din biserica primară credeau că Timotei era prea tânăr și neexperimentat ca să fie lider. Dar Pavel credea altceva; la fel și Dumnezeu. Cecil G. Osborne scrie: „Copilul nu are o imagine clară despre sine. El se vede pe sine numai în oglinda evaluării pe care o fac părinții lui despre el. Un copil căruia i se spune în mod repetat că este rău sau leneș, sau că nu e bun de nimic sau că este prost, timid sau mototol, va avea tendința de a se comporta conform acestei imagini pe care părintele sau o altă persoană cu autoritate i-au atribuit-o”.  Lasă-L pe Dumnezeu și doar pe El să-ți spună cine ești și ce trebuie să faci. Înțelege părerea Lui, căci la sfârșit, este singura care contează!

„Domnul nu se uită la ce se uită omul” (1 Samuel 16:7)

        Tatăl lui David nu s-a gândit că fiul lui cel mic se califică să fie următorul împărat al lui Israel. Așadar, când a venit Samuel să caute un succesor pentru împăratul Saul, el i l-a prezentat pe fiul cel mai mare, Eliab, care era general în armată. Samuel a fost impresionat. „Samuel, văzând pe Eliab, şi-a zis: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” Şi Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (v. 6-7). Când vine vorba de chemarea vieții tale, numai o părere contează – a lui Dumnezeu! Pentru a-și împlini destinul, David a trebuit să depășească părerea familiei lui despre el. Un autor scrie: „De fiecare dată când vezi pe cineva că-și schimbă cariera la mijlocul vieții, poți fi aproape sigur că acea persoană a trăit visul altcuiva și s-a rătăcit pe cale”. Câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură Joseph Brodsky a remarcat: „Sarcina omului constă mai întâi de toate în a fi stăpânul propriei sale vieți și nu al unei vieți impuse sau prescrise din afară, oricât de nobilă ar părea ea. Pentru fiecare dintre noi s-a emis o singură viață și știm prea bine cum se termină totul. Ar fi regretabil să irosim această șansă unică pe înfățișarea altcuiva, pe experiența altcuiva”. Nu e prea târziu să devii ceea ce dorește Dumnezeu să fii și să faci ce dorește El să faci. Dacă ai trăit visul altcuiva, cere-I lui Dumnezeu un vis al tău și El ți-l va da.

„Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)

     Pentru a-ți forma o părere negativă bazându-te pe înfățișare îți trebuie mai puțin de douăzeci de secunde. După cum Thelma Wells spune: „E simplu să iubești când nimeni nu se uită, când nimeni nu spune nimic, când nu dai mâna cu nimeni sau când nimeni nu gândește ca tine. Cu toate acestea, Ioan spune: „cine nu iubeşte pe fratele său … cum poate să iubească pe Dumnezeu…?” (1 Ioan 4:20). Nu-L poți iubi pe Dumnezeu dacă nutrești sentimente negative față de ceilalți. Noi suntem mai mult decât trup – suntem ființe spirituale – și darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, caracterul, valorile, intelectul, pasiunile noastre și nu înălțimea, greutatea, manierele, culoarea părului și vârsta noastră sunt cele care constituie fundamentul a ceea ce suntem. Când înțelegem că Dumnezeu ne iubește chiar dacă nu-I plac anumite atitudini și fapte de-ale noastre, devine mai ușor să-i iubim pe ceilalți. Când înțelegem că sentimentele noastre negative față de alții stau în calea dragostei noastre pentru Dumnezeu, devine mai ușor să iubești. Și când suntem în comuniune cu Creatorul nostru, cerându-i să ne dea ochii Lui și inima Lui, devine mai ușor să iubești. Domnul Isus a spus: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Luca 6:31). Poate niciodată nu va fi ușor să iubești anumite persoane, dar când iei dificila hotărâre de a le iubi oricum, răsplata merită întotdeauna. Biblia spune: „dragostea nu va pieri niciodată” și când refuzi să iubești, pierzi ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru tine. Un învățător biblic spune: „Nu lăsa  să-ți scape nimic din ce are Dumnezeu. El este dragoste și când manifești dragoste, Îl manifești pe Dumnezeu, iar El devine responsabil pentru rezultat. Dă dovadă de dragoste în fiecare clipă, în orice situație, în orice rugăciune și în orice gând. Ea te va întări și îți va alunga teama. E singura soluție care funcționează întotdeauna”.

„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5)

     Colleen Alden scrie: „Sunt necăsătorită. Tovărășia după care sufăr… nu o am. Acest sentiment mă face să-L caut pe Dumnezeu. De ce sunt singură când tânjesc să iubesc și să fiu iubită? Deși nu are nici un rost să mă folosesc de capacitatea noastră limitată de înțelegere pentru a critica planurile lui Dumnezeu, e util să înțeleg o părticică din ceea ce creează El în mine: Curajul: să mă întorc acasă în fiecare seară la cineva care crede în mine ar putea face mai ușoară confruntarea cu părțile înfricoșătoare ale vieții. Singurătatea mă obligă să mă sprijin pe Dumnezeu … să mă confrunt cu viitorul nesigur fără teamă. Psalmul 27:1 spune: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” El este apărătorul meu, cel ce-mi poartă de grijă și Mântuitorul meu, fie că am soț, fie că nu. Credința: Pavel spune: „Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Cred eu că El știe mai bine chiar și când sufăr și nu înțeleg? Când am gustat singurătatea, trecând peste ceea ce credem că îndurăm… să strigăm către Domnul Isus. El … „este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmul 34:18). El știe cum e să tânjești după un lucru … El a tânjit după afecțiunea celor dragi ai Săi timp de secole. Autenticitatea: Din când în când câte un bărbat îmi trezește interesul. Apoi se întâmplă ceva ciudat. Cu cât devin mai interesată, cu atât mai mult devin altcineva. Vechile temeri se instalează. Sunt destul de drăguță? Destul de slabă? Destul de fermecătoare și de comunicativă? Dumnezeu m-a făcut așa cum sunt și anii pe care i-am petrecut singură m-au ajutat să o cunosc pe această femeie … prefer să fiu singură decât să fiu cu cineva care dorește să fiu altcineva”.

„Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

     Dacă vreodată ai împachetat totul și te-ai mutat într-o altă casă, poate îți aduci aminte că ai spus: „E ultima oară când mă mut!” Acum știi cum s-a simțit Iosua când a trebuit să mute aproape două milioane de oameni într-o nouă țară. Și călătoria s-a derulat pe jos. Așa că Dumnezeu i-a spus lui Iosua două lucruri: 1) „Întăreşte-te … şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:7). De ce? Deoarece dușmanii urmau să-l atace și propriul lui popor urma să-i facă nesfârșite probleme. Unde să găsești curaj? În aceste cuvinte: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” Cuvântul „sprijinitor” înseamnă că ești ținut în siguranța brațelor puternice ale lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nimic nu te poate ajunge care să nu treacă mai întâi prin El. Victor Hugo a scris: „Fii curajos pentru marile dureri ale vieții și fii răbdător pentru cele mărunte. Și după ce ți-ai îndeplinit cu sârguință sarcinile zilnice, du-te la culcare în pace. Dumnezeu nu doarme”. 2) „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Iosua 1:5). Cine în afară de Dumnezeu poate face o asemenea promisiune și s-o respecte? Și-a respectat El cuvântul față de ei? Da! „Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea. Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinţilor lor; nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, nici una n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit” (Iosua 21:43-45). Și Dumnezeul lor – este Dumnezeul tău!