„Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus” (Iosua 1:3)

     Îți poți imagina cum s-a simțit Iosua când a ajuns în papucii lui Moise? El a avut nevoie de asigurare, așa că Dumnezeu i-a spus: 1) „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau”. Cu alte cuvinte, pășește prin credință și cere. Lucrul este al tău dacă ești dispus să mergi spre el și să-l iei în stăpânire. Va fi ușor? Vor ajunge acolo peste noapte? Nu, dar încrederea lor venea din cuvintele: „cum am spus”. Cântarea spune așa: „Stând pe promisiunile veșnice, când primejdia, frica s-apropie;  prin Cuvântul Domnului voi învinge, stând pe promisiunile Lui 2) „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi” (v. 5). Vei avea parte de critici? Da! Vei fi atacat? Da! În Țara promisă îi așteptau 31 de împărați, șapte popoare și uriași cât ,,stâlpii de telegraf’’. Dar fiecare luptă pe care o duci este doar o ocazie ca Dumnezeu să-Și arate puterea în locul tău. 3) „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (v. 5). Dacă te temi de viitor, adu-ți aminte de credincioșia lui Dumnezeu față de tine din trecut. La sfârșitul vieții sale, Iosua a spus: „Astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi, deci, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit” (Iosua 23:14). Și Dumnezeul care l-a ajutat pe Iosua să izbândească, te va ajuta și pe tine.

„Scoală-te, treci Iordanul acesta … şi intraţi în ţara pe care o dau” (Iosua 1:2)

     Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise. Ţinutul vostru se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara Hetiţilor, şi până la marea cea mare, spre apusul soarelui. Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da” (v. 2-6). Te afli astăzi la răspântia schimbării, contemplând noua etapă sau noua îndatorire și fiindu-ți teamă? Dacă este așa, să remarcăm două lucruri în această relatare: 1) Când i-a venit vremea să fie conducător, Iosua a fost pregătit. Până atunci, el i-a slujit cu credincioșie lui Moise și și-a găsit împlinirea în faptul că ocupa locul al doilea. El nu a făcut presiuni și nu s-a jucat de-a politica; ci doar s-a pregătit. Și când a fost gata, Dumnezeu l-a promovat. 2) A ajuns mai departe decât mentorul lui. Conducerea lui Moise s-a încheiat acolo unde începea Țara Promisă. Sub conducerea lui Iosua, Israelul a intrat în țară și a devenit un mare popor. Fiecare zi pe care a petrecut-o în pustie l-a echipat pentru acest moment. Dumnezeu nu irosește niciodată experiența. Toate lucrurile prin care ai trecut, inclusiv cele pe care nu le-ai înțeles, sunt pregătirea pentru ceea ce Dumnezeu are în vedere cu tine.

 

„Mângâiați-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii” (1 Tesaloniceni 5:11)

     Micca Monda Campbell scrie: „Ți-ai comparat vreodată partenerul(a) în secret cu un alt bărbat sau cu o altă femeie sau ți-ai dorit să fie mai grijuliu(e), mai spiritual(ă), sau să se îmbrace mai frumos? Dacă da, vreau să te asigur că iarba nu este mai verde în ograda altuia. Nici celălalt nu-și spală şosetele singur și nici acea femeie nu-i masează picioarele soțului în timp ce-i dă să mănânce struguri! Partenerii noștri sunt oameni de care ne-am îndrăgostit și deseori ei doar au nevoie de un mic imbold. În loc să faci comparații și să te plângi, mai bine încurajează-ți partenerul în domeniile în care are cea mai mare nevoie. Am auzit despre un milionar arătos care s-a căsătorit cu o femeie obișnuită ca înfățișare. A fost știrea care a împânzit orașul. „De ce s-a căsătorit cu ea? Nu se ridică la standardul lui. Căsnicia nu va dura!” După ce s-au întors dintr-o lună de miere prelungită, părea că milionarul era cu o altă femeie… una care strălucea de încredere și seninătate. „O astfel de femeie merită el”, a declarat gura lumii. Apoi lumea a observat ceva interesant: era aceeași femeie – complet transformată! Noul ei soț a dus-o departe, a încurajat-o și i-a ridicat stima de sine până când ea a început să vadă în ea însăși ceea ce el văzuse dintotdeauna. Așa că în loc să te plimbi pe iarba vecinului, fertilizează-ți propria iarbă, căutând ce e mai bun în partenerul tău. Rostește cuvinte de încurajare, recunoaște efortul lui de a deveni mai bun, devino suporterul lui. Biblia spune: „Dragostea … este plină de bunătate: …  acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul” (1 Corinteni 13:4&7). În loc să faci comparații, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să-ți vezi partenerul așa cum l-ai văzut odată”.

„Fiţi înţelepţi … şi vegheaţi” (1 Petru 4:7)

     Trecerea de la copilărie la starea de om mare este un proces ce necesită multă înțelepciune și dragoste. Adolescentul se va simți uneori ca un copil și se va purta ca atare, iar alteori ca un adult. Datoria ta este să înțelegi că oricare ar fi statutul lui, el va deveni bărbat sau femeie și va rămâne adult! Navigarea prin luptele copil-adult crește nivelul de stres al adolescentului, uneori făcându-l să-și piardă controlul. Pentru a-l ajuta să devină un adult matur: 1) Fii rațional, nu reactiv. Rolul tău te cheamă „să fii înțelept și să veghezi”. Fii om mare; nu-ți poți ajuta copilul să devină adult dacă tu nu ești. 2) Fii părintele lui, nu colegul lui. El are nevoie de cineva care să aibă controlul, care să-l păstorească spre maturitate. Dacă abdici din rolul tău pentru că îți este frică de mânia, de respingerea și de nefericirea copilului tău, îl abandonezi propriilor lui căi neclare. Tu ești liniștea pe care Dumnezeu o aduce în furtuna vieții lui – farul lui călăuzitor. Pe termen scurt, el poate consideră valorile tale, regulile și stilul tău de viață și etica ta ca fiind demodate. Nu te aștepta la altceva; aceasta face parte din cursa rolului de părinte. Rămâi pe această frecvență. Uită de dorința ta de a deveni „cool” (cuvânt englezesc preluat și în argoul limbii române, aici însemnând grozav – n.tr.) coborându-ți standardele; aceasta este o alternativă necâștigătoare la a fi un bun părinte. El te va provoca fie că ești „cool” sau nu. (Nimic nu este mai puțin „cool” pentru un adolescent decât un părinte care încearcă să fie „cool”!) Fii tu însuți; păstrează standardele biblice; adolescentul are nevoie de o persoană cu caracter. Da, acum se ceartă cu tine, dar dacă rămâi hotărât, iubitor și constant, el îți va călca pe urme.

 

„Când eram copil … când m-am făcut om mare” (1 Corinteni 13:11)

     Te întrebi uneori dacă copilul tău adolescent va ajunge vreodată la maturitate? Bine ai venit în cea mai grea perioadă din calitatea de părinte! Adolescentul poate trece de la optimism la pesimism, de la entuziasm la plictiseală, de la încredere la îndoială, de la fericire la disperare, de la sociabilitate la singurătate, de la liniște la nelinişte, de la cooperare la împotrivire – cât ai clipi! Și când îl întrebi: „Ce s-a întâmplat?” el îți spune: „Nimic” sau „Nu știu”. Și adevărul este că ei chiar nu știu! Bombardat de schimbările biochimice, copilul navighează între lumea copilăriei și cea a oamenilor mari, având nevoie de înțelegerea și de răbdarea ta. Pentru ei, odiseea adolescenței poate părea înspăimântătoare, jenantă și derutantă. Copiii știu rolurile și regulile din lumea lor, adulți din a lor. Ne așteptăm la copii să se comporte ca niște copii, iar adulții ca niște adulți. Dar adolescenți au trăsături din ambele lumi și cu toate acestea, nu aparțin nici uneia. Când sunt pe modul copil, li se interzice să fie copilăroși. „Nu mai crești odată?” întrebăm noi. Când sunt pe modul adult, li se neagă privilegiile adulților. „Normal că nu poți … ești doar un copil!” Lumea adulților și lumea copiilor sunt locuri relativ deosebite, stabile și previzibile. Dar nu este la fel pe tărâmul încețoșat al adolescenților. Ei alternează între două lumi, niciodată siguri dacă sunt în car sau în căruță, adulți sau copii. Așa că ei gravitează înspre membrii anturajului care le împărtășesc experiențele, dar care nu le înțeleg. De ce anume au ei nevoie? De părinți care îi înțeleg și care îi asigură: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc” și tu vei face la fel”.

„Mai bine doi decât unul … Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul”  (Eclesiastul 4:9-10)

     Amy Simpson spune: „Când copiii noștri aveau patru și șase ani, am descoperit că sunt însărcinată. După două săptămâni am pierdut sarcina, fapt care ne-a dus într-o degringoladă emoțională. În timp ce eu mă recuperam, soțul meu s-a ținut foarte bine, dar de îndată ce mi-am revenit fizic, pierderea l-a lovit. S-a închis în el, nu a mai dorit să-și viziteze familia, voia să stea doar în casă [în timp ce eu doream să uit, să merg mai departe și să fiu înconjurată de oameni]. Când un cuplu se confruntă cu o situație care îi afectează în mod diferit, cum faci ca lucrurile să meargă din nou? 1) Spune-i partenerului tău de ce ai nevoie. Uneori emoțiile sunt atât de copleșitoare, încât nu mai știi de ce ai nevoie. Ai nevoie de timp? Vrei să discuți? Vrei să fii înconjurat de oameni sau vrei să fii singur? Ascultă sentimentele partenerului tău. Poate amândoi aveți nevoi foarte diferite. 2) Confruntă-te cu problema esențială. Soțul meu nu a mai dorit să-și viziteze familia … și pe măsură ce discutam am descoperit că adevărata problemă era că el nu credea că-l vor sprijini prea mult – plus că nu avea energia necesară pentru o călătorie de 1000 de kilometri! 3) Fii dispus să faci compromisuri! Eu doream să fac ceva distractiv, chiar dacă nu cu familia lui. Am reușit să împlinim ambele nevoi, întâlnindu-ne cu membrii familiilor din apropierea casei noastre. 4) Caută ajutor. Uneori nu ai cum să ajungi la  compromisuri. Unul dintre soți dorește să vorbească, iar celălalt nu suportă nici o aluzie la subiect. Găsește un consilier sau un prieten creștin care poate umple temporar prăpastia. E mare lucru să ai pe cineva care să se roage cu tine și pentru tine. Dar protejează intimitatea căsniciei tale și nu lăsa ca nimeni și nimic să intervină între tine și partenerul tău”.

 

„Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronom 8:18)

     Dumnezeu nu oprește „nici un bine celor ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Dar e important  să-L recunoști pe El ca sursa tuturor binecuvântărilor tale. Și la acest capitol cu toții greșim! S-o recunoaștem, mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bun. De fapt, dependența ta de Dumnezeu scade pe măsură ce dependența ta de lucruri crește.  În Vechiul Testament, când dădeai cu împrumut unui sărac, nu aveai voie să-i percepi dobândă (Exod 22:25); datoriile restante erau anulate tot la șapte ani (Deuteronom 15:1-2); sclavii erau eliberați și li se ofereau mijloacele cu care să-și reia viața (Deuteronom 15:12-14); pământul confiscat era răscumpărat de familie (Levitic 25:25); iar posesiunile vândute sau pierdute și care nu erau răscumpărate erau returnate proprietarului original (Levitic 25:14-17). De ce? Deoarece Dumnezeu a dorit ca poporul Lui să depindă de  El, nu de posesiuni. Așa că i-a avertizat: „când vei vedea … crescându-ţi tot ce ai …  Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mânii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronom 8:13-18). Principiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat. Andy Stanley precizează că o listă cu indicații referitor la ce să faci sau să nu faci este ca și cum ai avea un om care ți-ar indica drumul. Dacă îți dă o hartă, te concentrezi asupra ei, dar când urmezi un om, te concentrezi asupra lui. Biblia nu spune că Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce caută cu sârguință „lucruri”. Nu – ea spune: „Dumnezeu … răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Concluzie: dacă depinzi de orice altceva în afară de El, te vei zbate mereu. „Nu vă îngrijoraţi, deci … Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele … şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-33).

„Isus le-a cunoscut gândurile (Luca 11:17)

     Pentru ca acest control spiritual să fie eficient, trebuie să-ți analizezi următoarele trei domenii: 1) Iertarea. „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:13-15). Ești grabnic în a-i ierta pe cei ce te-au rănit? Încerci tu să rezolvi conflictele cât mai curând posibil? Nutrești resentimente? 2) Câștigarea sufletelor. „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile … Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). Te preocupă sufletele pierdute? Profiți de orice ocazie pentru a-ți împărtăși credința? Viața ta arată ceea ce mărturisești cu buzele? 3) Rugăciunea. „Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11). Ai o viață de rugăciune constantă? Te rogi cu credință pentru nevoile altora? Ai învățat să te rogi cu credință, bazându-te pe Cuvântul lui Dumnezeu și crezând că El va face lucruri mari? Vezi rezultatele vieții tale de rugăciune? Viața ta de rugăciune te-a condus spre o intimitate mai profundă cu Domnul? Dacă ești serios în privința schimbării tale profunde, a creșterii în umblarea ta spirituală și a dezvoltării unui caracter ca al lui Hristos, petrece timp cu Domnul astăzi și spune: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile … du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24).

 

„Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului” (Romani 8:27)

     Controlul spiritual înseamnă examinarea unor lucruri cum ar fi: 1) Prioritățile. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu … şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Îi preziţi programul tău lui Dumnezeu spre a primi aprobare? Carnetul tău de cecuri arată oare că El este primul pe lista deciziilor tale financiare? 2) Valorile. „Voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu … ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:3 şi 12). Iubești tu ceea ce iubește Dumnezeu și urăști ceea ce urăște El? Prețuiești tu nespus de mult lucrurile care îi sunt Lui pe plac? Dorințele și idealurile tale sunt ele guvernate de Cuvântul lui Dumnezeu? 3) Sacrificiul. „Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos … Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui” (Filipeni 3:8-10). Te-ai predat în întregime lui Dumnezeu? Există ceva mai de preț pentru tine decât El? Dacă există, roagă-te: „Tată, iartă-mă pentru că am preluat controlul asupra vieții mele. Vin înaintea ta și mă predau, mă pocăiesc și te rog să mă cureți. Înnoiește-mă și  umple-mă cu Duhul Tău. Tu ai spus că preferi să fiu rece sau în clocot, nu căldicel. Aprinde astăzi în mine focul și fă-l să ardă atât de puternic ca și alții să fie atrași la Tine”.

 

„Eu, Domnul, cercetez inima” (Ieremia 17:10)

     Cam unde te găsești tu când vorbim despre: 1) Supunere. „Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos” (Evrei 13:17). Eşti supus constant lucrurilor pe care știi că Dumnezeu dorește să le faci? Te supui îndrumării celor pe care Dumnezeu i-a pus peste tine? Te rogi pentru ei și Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru investițiile pe care ei le fac în viața ta? 2) O inimă curată. „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:8-9). Îți mărturisești păcatele în mod specific și pe nume? Îți propui să te lași de păcat în clipa în care Dumnezeu ți-l descoperă? Cum rămâne cu domeniile pe care nu I le-ai predat? Ești dispus să renunți la orice păcat pentru Dumnezeu? 3) O conștiință curată. „Mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele Apostolilor 24:16). Cauți să primești iertarea celor pe care i-ai ofensat? Ai un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor?  4) Încredere înaintea lui Dumnezeu. „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 Ioan 3:21-22). Ai depășit faza cu „este bine sau este rău” și acum te întrebi „cum va afecta lucrul acesta încrederea mea înaintea lui Dumnezeu?”