„Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile” (1 Cronici 28:9)

     Psalmistul s-a rugat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Dacă ești înțelept, te duci la doctor și-ți faci controale medicale regulate. Tot astfel, te duci la Dumnezeu pentru controale spirituale regulate. În ce domenii? 1) În domeniul mântuirii. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). A existat vreodată un moment în viața ta când te-ai pocăit de păcatul tău și ți-ai pus încrederea în Domnul Isus ca să te mântuiască? Te-ai predat Lui și L-ai făcut Domnul vieții tale? 2) În domeniul vieții tale devoționale. „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:97). „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte” (v. 140). Citești și meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Devoțiunile tale sunt constante și semnificative? Încerci să aplici principiile Scripturii în fiecare circumstanță în care te găsești? 3) În domeniul smereniei. Dumnezeu spune: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57:15). Ești grabnic să recunoști și să fii de acord cu Dumnezeu când ai păcătuit? Admiţi şi recunoști în fața celorlalți că ai greșit? Te poți bucura de biruinţele altora chiar și atunci când ale tale trec neobservate? Îi consideri pe ceilalți mai buni decât tine? (Romani 12:10). Trăiești cu sentimentul dependenței de Dumnezeu?

„Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:15)

     Psalmistul scrie: „eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Soarta mea este în mâna Ta” (V. 14-15). Pe măsură ce umbli mai mult cu Dumnezeu, vei descoperi că petreci mai mult timp așteptând decât primind. Iar când primești ceea ce aștepți, vei intra într-o aşteptare pentru altceva! Deci dacă nu înveți să aștepți cu bucurie, vei trăi cu frustrare. Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9). „Vremea potrivită” este atunci când Dumnezeu știe că e momentul potrivit, nu când crezi tu. Dumnezeu are un timp în care împlinește lucruri în viața ta, așa că ai face bine să te așezi și să aștepți deoarece atunci se întâmplă, nu înainte. Dumnezeu știe ce îți trebuie, când îți trebuie și cum să-ți împlinească nevoia. Poate întrebi: „Ce ar trebui eu să fac cât timp aștept?” Să te încrezi în El! Un învățător biblic scrie: „Dumnezeu m-a învățat să-mi continui viața pe care o am în prezent în timp ce aștept ca lucrurile din inima mea să treacă. Devenim atât de nerăbdători încercând să dăm viață următorului lucru, încât nici nu ne bucurăm și nici nu dăm importanţă lucrurilor care ne sunt la îndemână. Am avut o viziune de la Dumnezeu cu zece ani înainte s-o văd împlinindu-se. În decursul acelor ani, cred că am pierdut multă bucurie pentru că am încercat să o aduc la viață înainte de momentul ales de Dumnezeu. Învață să te bucuri acolo unde ești, în timp ce aștepți ca Dumnezeu să te ajute să ajungi unde dorești”.

„Daniel s-a hotărât” (Daniel 1:8)

     Biblia spune: „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului”. Daniel a rezolvat problema înainte să se ivească provocarea. Și Iosif a luat o hotărâre în privința valorilor sale; astfel a putut să-i spună nu soției lui Potifar. Cei trei tineri evrei știau deja ce vor face, cu sau fără cuptorul aprins: „Dumnezeul nostru … poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate … Şi chiar de nu ne va scoate … nu vom sluji dumnezeilor tăi” (Daniel 3:17-18). Ce crezi tu despre Dumnezeu? Dacă ești de părere că te-ar putea dezamăgi, nu I te vei dedica niciodată în întregime. Angajamentele cresc! Nu te poți dedica în lucruri mari dacă nu te-ai dedicat mai întâi în lucruri mici. Cei trei tineri evrei au spus mai întâi nu față de bucatele împăratului; mai târziu, ei au putut spune nu față de închinarea la idoli. Nu ai această credință dintr-odată. Majoritatea dintre noi putem privi în urmă la trecerea anilor și putem identifica un moment în care viețile noastre s-au schimbat semnificativ. Datorită hotărârii din noi, am făcut o alegere care ne-a afectat începând din acea clipă. Dar înainte de a putea lua o hotărâre reală față de ceva anume, trebuie să depășești trei probleme: 1) Problema siguranţei. Oamenii nesiguri se tem să-și asume riscuri. Ei au un plan B în caz că Dumnezeu nu intervine pentru ei; ei se bazează pe propria lor persoană mai mult decât pe Dumnezeu. 2) Problema biruinţei. Când ai avut parte de izbândă, dorești s-o păstrezi. Dorești ca lumea să aibă în continuare o părere bună despre tine, așa că începi să trăiești în defensivă. 3) Problema mulțumirii. Biserica din Laodicea care era căldicică a spus: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Așa că întreabă-te: „Mă complac, sau sunt dedicat?”

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12:31)

     Care este momentul în care nevoia devine lăcomie? Un autor scrie: „Rareori se întâmplă ca cineva să se trezească dimineața și să spună: „Am dus o viață egoistă. Mă voi debarasa de mașina mea și de iahtul modern și voi trăi în mahala, lucrând cu săracii”. Dumnezeu se ocupă de noi în mod personal, nu la grămadă. Ceea ce e bine pentru unii nu este neapărat bine și pentru alții. Când pastorul Renny Scott a început să se frământe cu această problemă, a spus: „pur și simplu nu puteam scăpa de tensiunea pe care o simțeam trăind într-o comunitate liniștită, în timp ce în alte părţi ale lumii se desfășura iadul pe pământ sub forma foametei și sărăciei”. S-a dus în Africa cu misiunea World Vision, fapt ce a reprezentat începutul implicării lui în nevoile altora. Apoi s-a mutat în partea veche și săracă a orașului. Acesta a fost cel de-al doilea pas. Apoi a preluat o biserică de 50 de persoane care se întâlneau în cantina unei școli. Când un diacon i-a sugerat să ofere întreaga colectă de duminica dimineața pentru misiune, Scott a înghițit în sec – deoarece și salariul lui era inclus! În cele din urmă, el și soția lui au dat piept cu stilul lor de viață și au făcut un lucru pe care pe mulți i-am încurajat să-l facă … au pus capac stilului lor de viață spunând: „atât și nimic mai mult”; și tot ce a depășit această limită a fost dăruit altora. Mica biserică a ajuns să crească la 1800 de persoane care au îmbinat banii pentru clădiri cu banii pentru misiuni. Astăzi, ei au acceptat provocarea de a-i ajuta pe oamenii străzii să-și găsească adăpost. Scott a spus: „A trebuit să mă opresc și să mă întreb ce aș vrea să mă găsească Hristos făcând dacă ar reveni astăzi. Și m-am trezit dând răspunsul din Matei capitolele 24 și 25 … să-mi iau talanții și să-i pun în negoț (acolo unde este nevoie)”.

„Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15)

     Ce înseamnă pentru tine „o viață bună”? Să conduci cea mai rapidă mașină? Să ai cea mai mare casă? Să porți ultimele haine în materie de modă și să ai cel mai prestigios loc de muncă? Concepția lui Dumnezeu este foarte diferită. Domnul Isus a spus: „păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. G. K. Chesterton a spus: „Există două modalități de a obține destul. Una este să acumulezi mai mult și mai mult. Alta este să dorești mai puțin și mai puțin”. Aleksandr Solzhenitsyn a descoperit acest adevăr într-o închisoare sovietică când libertatea, prietenii, casa și cărțile i-au fost luate. După luni de singurătate în Antarctica, Amiralul Richard Byrd a scris: „Învăț … omul poate trăi în mod profund şi fără să deţină grămezi de lucruri”. Ce loc minunat în care poți ajunge! Harold Sala scrie: „În ziua de astăzi, oamenii sunt obsedaţi după posesiuni mai mult decât oricare altă generație. Cu cât viața devine mai complexă, cu atât suntem mai convinși că avem mai multă nevoie de fericire. După ce am obținut ceea ce credeam că ne trebuie, în curând devenim nefericiți pentru că apare un model cu mai mulți ,,clopoței și fluiere’’. E nevoie de mult mai puțin decât credem ca să descoperim fericirea, dacă ea vine din interior și dacă rupem strânsoarea pe care o au lucrurile asupra vieților noastre”. Așadar, cât de mult este destul? Domnul Isus i-a spus tânărului bogat care se lupta cu această întrebare: „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer” (Matei 19:21). Nu a fost răspunsul la care se aștepta! Asta înseamnă că Dumnezeu nu este de acord să ai bani? Nu, El nu este de acord cu nimic ce Îi ia locul în viața ta! El știe că „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:21).

„Nu nimereşte blestemul neîntemeiat” (Proverbe 26:2)

     Autoarea Stormie Omartian a fost crescută de o mamă care i-a spus că nu e bună de nimic. A închis-o pe Stormie într-un dulap pentru că „nu putea suporta să vadă chipul fiicei sale!” Stormie scrie: „Am fost crescută de o mamă bolnavă mintal, iar comportamentul ei m-a lăsat cu sentimente de vinovăție, de deznădejde, de neajutorare și de o profundă suferință emoțională. Când am devenit tânără femeie, încă mă simțeam închisă – numai că granițele erau emoționale, nu fizice – o suferință adâncă, prezentă fără încetare, care se exprima prin autodistrugere și teamă paralizantă. Câțiva ani mai târziu (ajutată de un consilier creștin), am învățat că neiertarea adânc înrădăcinată cum era a mea trebuie îndepărtată puțin câte puțin. Într-o zi, am simțit că trebuie să mă rog: „Doamne, dă-mi o inimă ca a Ta pentru mama mea”. Numaidecât am primit o viziune despre ea ca fiind o femeie frumoasă, veselă şi înzestrată, care nu semăna cu persoana pe care o știam eu … o vedeam așa cum a creat-o Dumnezeu să fie, nu cum a devenit ea. Ce descoperire nemaipomenită! Într-o clipă, am descoperit piesele trecutului ei – moartea tragică a mamei ei, sinuciderea unchiului ei drag și tată vitreg, sentimentele ei de abandon, vinovăție, amărăciune și neiertare. Atingerea inimii lui Dumnezeu mi-a adus o iertare atât de mare, că atunci când a murit, nu am mai avut resentimente. De fapt, cu cât mai mult o iertam, cu atât Dumnezeu îmi aducea în minte amintiri plăcute. Oamenii sunt deseori așa cum sunt datorită felului în care i-a modelat viața și numai Dumnezeu le știe istoria. Pentru a te bucura de tot de are Dumnezeu pentru tine, rostește rugăciunea eliberării și lasă deoparte trecutul”. Numai atunci poți merge mai departe.

„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi” (1 Tesaloniceni 2:13)

     Să remarcăm două lucruri: 1) Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat. Chuck Swindoll scrie: „Nu avem nici o problemă cu Dătătorul adevărului … dar nu cumva adevărul s-a viciat când s-a transmis oamenilor păcătoși? E clipa perfectă în care poți face cunoștință cu revelația, inspirația și iluminarea. Revelația s-a produs când Dumnezeu ne-a oferit adevărul, inspirația, când scriitorii l-au primit și l-au consemnat, iar iluminarea, când îl înțelegem și îl aplicăm. Încrederea ta în Biblie are legătură directă cu credința pe care o ai în faptul că a fost inspirată. Cum putem fi siguri că este fără cusur și demnă de încredere? Pavel ne oferă ajutor dându-ne un răspuns la această întrebare: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16). Când Dumnezeu Și-a descoperit adevărul scriitorilor umani, El a „insuflat” Cuvântul Său. Când dictăm cuiva o scrisoare, „noi suflăm un mesaj” și altcineva îl scrie. Deci scriitorii au scris pur și simplu după dictare? Dacă cunoști Biblia în mod temeinic, îți dai seama că Petru nu seamănă cu Ioan. Ioan nu seamănă cu David. Într-un fel sau altul, personalitatea fiecărui scriitor s-a păstrat fără a corupe textul. Acest fapt exclude ideea de dictare. Petru spune: „nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”  (2 Petru 1:20-21). Aceasta este răspunsul la întrebarea de mai sus. 2) El te va susține. Când treci prin experiențe haotice, Cuvântul lui Dumnezeu îți oferă stabilitate. Nici un alt sfat nu te va ajuta aşa cum o face El. Nici un alt adevăr nu te va ajuta să rămâi în picioare în furtunile îndoielii și ale incertitudinii. Nici o altă realitate nu-ți va da tăria de care ai nevoie în fiecare zi”.

 

„Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17)

     Când ești „cu spatele la zid”, unde te mai poți întoarce ca să găsești putere? Cufundat într-o mare de întrebări morale și etice, unde te poți duce ca să găsești o busolă după care să te orientezi? Un autor spune: „Nu poate exista o autoritate mai demnă şi de încredere decât Cuvântul lui Dumnezeu. Această sursă atemporală, demnă de încredere, ține cheia ce deschide misterele vieții. Numai el ne oferă adăpostul de care avem nevoie pe timp de furtună. De ce se califică drept autoritatea noastră finală? 1) Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Domnul Isus a spus în timp ce se ruga Tatălui: „Cuvântul Tău este adevărul”. Adevărul real pe care te poți baza, care nu se schimbă niciodată, care nu se strică, care nu dă greș și care nu te induce în eroare. Despre asta e Biblia … ea ne oferă sprijinul necesar în mod constant. 2) Cartea lui Dumnezeu este vocea lui Dumnezeu. Pavel scrie: „aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu … nu ca pe cuvântul oamenilor, ci … ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi” (1 Tesaloniceni 2:13). Gândește-te astfel: dacă Domnul ar fi să se întoarcă pe pământ și să vorbească, mesajul Lui se va lega cu exactitate de ceea ce găsim în Scriptură – părerea Lui, sfatul Lui, poruncile Lui, dorințele Lui și avertizările Lui. Când te bazezi pe vocea lui Dumnezeu, ai un fundament sigur, adevărul demn de crezare, puterea ce dă viață nouă și eliberează harul prin care poți crește în credință și dedicare. 3) Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. Există numai două lucruri eterne pe pământ astăzi: oamenii și Cuvântul lui Dumnezeu. Restul va arde; lucrurile de pe rafturi, lucrurile pe care le punem în ramă, toate se îndreaptă spre focul final (2 Petru 3:7, 10-12). Cartea lui Dumnezeu „rămâne în veac” (1 Petru 1:25).

„Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta” (Ieremia 1:9)

     Oamenii pe care îi cheamă Dumnezeu în lucrare de obicei încep prin a se simţi nesiguri şi nepotriviţi. Firește, dacă ai sări în sus și ai spune: „Nici o problemă, Doamne, mă pot ocupa de asta”, El nu te-ar mai chema deloc. Poate spui: „Dar am făcut atât de multe greșeli”. Toată lumea cade; învingătorii sunt doar cei ce se ridică iarăși. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24). Când Ieremia i-a spus lui Dumnezeu că nu are nici competența, nici încrederea necesară pentru această lucrare, Dumnezeu i-a spus ceea ce ne spune și nouă: 1) Nu mergi prin propria ta autoritate. „Te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite” (Ieremia 1:7). Cine te trimite, cine te sponsorizează și cine te susține? Dumnezeu! Ce altceva îți mai trebuie? 2) Nu este mesajul tău. „Vei spune tot ce-ţi voi porunci” (v. 7). Nu te speria, nu fă compromisuri, nu căuta explicații logice și nu te scuza. Spune doar ce ți-a spus Dumnezeu să spui și El va face restul: „căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (v. 12). 3) Când Dumnezeu te atinge, ești pregătit. „Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta” (v. 9). Fii tu însuți; nu poți fi nimeni altcineva! Tu nu ești cine spun ceilalți că ești; ești cine spune Dumnezeu. Pune-te doar în acord cu El.

„Încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci” (Ieremia 1:17)

     Îți este rușine de începuturile tale? Lui Ieremia i-a fost. El își începe cartea enumerând oamenii buni și răi din mediul său. Ei bine, ştii ce? Toți ne tragem dintr-o genă mai puțin decât perfectă! Suntem de toate felurile. Deci ce ar trebui să faci? Învață de la cei ce au greșit și urmează-i pe cei ce au procedat bine. Descoperă scopul pentru care te-a pus Dumnezeu pe pământ și împlinește-l. Păstrează-ți torța aprinsă, apoi înmâneaz-o următorului alergător. Străduiește-te să dai tot ce ai mai bun și vei auzi: „Bine, rob bun și credincios”. Și ai grijă ce spui. Cuvintele pe care le rostești nu numai că îi influențează pe ceilalți, dar te influențează și pe tine. Când Ieremia i-a spus lui Dumnezeu că nu are vârsta potrivită, Dumnezeu i-a spus: „Nu zice asta!” Când s-a plâns că nu este un vorbitor talentat, Dumnezeu i-a spus: „Nici asta să nu zici!” Când a văzut cât de mare este împotrivirea, i-au tremurat genunchii, dar Dumnezeu i-a spus: „încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp din fier şi un zid din aramă, împotriva întregii ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul” (v. 17-19). Și Dumnezeu nu a promis că va fi doar cu Ieremia; El a promis că va fi și cu tine.