„Sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (Deuteronom 33:27)

     Vorbind poporului Israel pentru ultima oară, Moise le-a spus: „Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor…  Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (v. 26-27). Când citești Biblia, descoperi că Dumnezeu a făcut o mulțime de lucruri spectaculoase pentru poporul Său pe vârfuri de munte. Pe Muntele Moria, El s-a întâlnit cu Avraam și cu Isaac, descoperindu-Se drept „Iehova Ire”, care înseamnă „Domnul va purta de grijă”. Pe Muntele Horeb, El i-a vorbit lui Moise printr-un rug aprins și a schimbat destinul poporului Israel. Pe Muntele Sinai, El a dat Cele zece porunci. Pe Muntele Carmel, El a trimis foc din cer, nimicindu-i pe proorocii lui Baal și ai Astarteei şi întorcând inimile poporului Său spre El. Dar brusc, Moise a făcut o schimbare în relatarea lui despre acest mare Dumnezeu al locurilor înalte. E ca și cum el se gândea: „Nu pot să-i las pe acești oameni cu ideea că Dumnezeu e doar pe munte; că El este cu noi numai când totul merge bine”. Așa că a continuat: „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”. Cuvântul „sub” din limba ebraică înseamnă „de jos”. Așa că s-ar putea traduce: „brațele Lui Dumnezeu sunt sub tine când tu ești jos”. Oricât de adâncă este valea prin care trebuie să treci, prezența lui Dumnezeu este mai adâncă. Poate astăzi te simți căzut, dar nu poți ajunge atât de jos încât El să nu fie acolo. Sub tine se află brațele Lui cele veșnice. Adevărul este acesta: El nu este doar Dumnezeul de pe culme; El este și Dumnezeul din vale.

„Să se bizuie pe Dumnezeul lui!” (Isaia 50:10)

     Într-o dimineață, un om a primit patru apeluri telefonice de la distanță înainte ca măcar să se ridice din pat. Toți aveau probleme pe care doreau să le rezolve „chiar acum”. I-a spus soției să uite de micul dejun, ca apoi să descopere că mașina nu pornește. Așa că a chemat un taxi. Când a urcat în taxi, a țipat: „Să mergem!”. Șoferul l-a întrebat: „Unde doriți să vă duc?” El a strigat: „Nu contează, am probleme peste tot”. Așa te simți și tu astăzi? Ai făcut tot ce ai știut să faci, dar situația nu s-a îmbunătățit? „Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!” Să remarcăm cuvântul „Numele”. Dumnezeu Își prețuiește bunul Său Nume, deoarece reprezintă puterea Lui, caracterul Lui și credincioșia Lui. Așa că atunci când te rogi pentru ceva în Numele Lui, te încrezi în puterea Lui, în caracterul Lui și în credincioșia Lui. E ca și cum ai sta pe o stâncă! Ne petrecem atât de mult timp din viață îngrijorându-ne pentru ziua de ieri și pentru cea de mâine, cu toate că prima e îngropată și a doua nici nu s-a născut. Nu putem face nici măcar un lucru cu privire la vreuna din ele – decât să le lăsăm să ne fure ziua de azi chiar de sub nasul nostru. Psalmistul a spus: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Așa că profită de ziua prezentă cu toate binecuvântările și provocările ei și trăiește fiecare clipă. Nu tânji după „cândva”. „Dumnezeu este …un ajutor, care nu lipseşte niciodată” (Psalmul 46:1). Încredințează-ți toate îngrijorările în mâna Lui și lasă-L pe El să se ocupe de ele în locul tău.

 

„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28:15)

     Pentru a te pregăti pentru furtunile vieții, trebuie: 1) Să practici autocontrolul. Furtunile sunt mult mai năprasnice pentru cei nedisciplinați și pentru cei slabi. Iluzia că viața trebuie să fie ușoară, lipsită de suferință, o călătorie pe un covor plutitor te face să fii vulnerabil în fața descurajării, deziluziei și eșecurilor în vremuri grele. Adevărul este că vremurile grele nu țin mult, dar oamenii puternici da! Iar oamenii puternici practică renunțarea la sine și auto-controlul. E ,,musculatura’’ lor spirituală cu care fac față încercărilor vieții. Biblia spune: „Roada Duhului este … înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Duhul lui Dumnezeu te va face suficient de puternic pentru a-ți controla cea mai mare slăbiciune a ta – propria ta persoană – ceea ce, în ultimă instanță, te înfrânge în vremuri grele. Pavel a trăit după acest principiu: „mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire” (1 Corinteni 9:27). Marii atleți știu că nu circumstanţele, ci condiția  fizică le determină victoria. 2) Să depinzi de Dumnezeu, nu de oameni. „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Da, oamenii te pot ajuta uneori, la fel cum ghipsul poate ajuta un picior rupt. Dar odată ce acel picior e pregătit să-și ducă singur greutatea, trebuie să dai jos ghipsul, altfel piciorul nu-și va recăpăta forța. Oamenii pot merge cu tine o bucată de drum; numai  Dumnezeu va merge cu tine tot drumul. Pavel scrie: „nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit … Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin” (2 Timotei 4:16-18).

„Tu ai fost … un adăpost împotriva furtunii” (Isaia 25:4)

     Ca să fii pregătit pentru furtunile vieții, trebuie: 1) Să cunoști manualul furtunilor. Compozitorul a scris: „stând pe promisiunile Lui ”. Credința bazată pe emoții este ca un baston rupt nu te vei putea sprijini pe el în furtunile vieții. E creștinism de vreme bună și nu funcționează. Cuvântul lui Dumnezeu oferă siguranță; el este mai presus de situația copleşitoare și te va ajuta să supraviețuiești oricărei furtuni. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi” (Coloseni 3:16). Păstrează un tezaur bogat de versete în inima ta pentru a te putea folosi de el când ai nevoie. Rezistența în fața furtunii depinde de disponibilitatea ta de a „auzi aceste cuvinte… și de a le face” (Matei 7:24). Așadar, memorează versete; citește-le până când se revarsă din tine. Meditează la Cuvântul lui Dumnezeu până îți umple conștiința și ți-o modelează. Când a venit furtuna, Iov a spus: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:12). 2) Să devii rezistent la furtuni prin rugăciune. Mulți dintre noi tratăm rugăciunea ca pe o vizită în salonul de urgență; până atunci o neglijăm. Imaginează-ți unde ar fi fost Daniel dacă nu s-ar mai fi rugat înainte de-a fi văzut gâtlejurile înfometate ale leilor. Nu ar fi fost o mișcare prea înțeleaptă. În schimb, în perioada sa de criză, Daniel a recurs la credința sa zidită pe o viață de rugăciune zilnică. În perioada ta de criză și tu poți lua din tezaurul tău – atâta timp cât ai fost credincios și ai strâns acolo în mod regulat.

„Cum trece vârtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii veşnice” (Proverbe 10:25)

     Scenele şocante reprezentând furia naturii sunt greu de uitat. Victimele prinse în calea uraganelor, inundațiilor și cutremurelor sunt aruncate de colo-colo ca niște bețe de chibrituri. Dar cei ce sunt pregătiți pentru așa ceva scapă de la pieire. Nu există viață lipsită de furtună! Cuvintele „cum trece vârtejul” (nu dacă trece vârtejul) ne învață că toți trecem prin perioade de suferință și necaz. Întrebarea este: ești pregătit? Poți să fii. Dumnezeu te poate ocroti în vremuri de pierdere, de boală, de divorț, de șomaj, de singurătate și de depresie. Poate nu ești în stare să prevezi când vor veni furtunile vieții și nu le poți împiedica, dar te poți pregăti pentru ele și poți fi protejat făcând următoarele lucruri: stabileşte-ți locul pe timp de furtună. Mijlocul furtunii nu este momentul potrivit pentru a fi confuz, căutând refugiu pentru tine și familia ta. Trebuie să știi la Cine găsești ocrotire și unde. Biblia spune: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost” (Proverbe 18:10). „Numele” Domnului vorbește despre caracterul Său, despre încrederea pe care o putem avea în El și despre credincioșia Sa. Un om fără Dumnezeu este obligat să fie propriul său Dumnezeu – ce gând înspăimântător! Dar cei ce-L iubesc pe Dumnezeu pot spune: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem … chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii” (Psalmul 46:1-3). Un predicator irlandez avea propria interpretare cu privire la furtună. El spunea: „zidesc pe stâncă, pe Hristos – nicicând pe malul nisipos!” Încrede-te în Dumnezeu; El este singurul adăpost de care vei avea nevoie vreodată pe timp de furtună.

„Îți pui mâna peste mine” (Psalmul 139:5)

     David scrie: „În cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Dumnezeu te-a pus pe pământ cu un scop, dar asta nu înseamnă că ceilalți îl vor înțelege sau că vor fi de acord cu el. Criticii lui Neemia credeau că el se află într-o călătorie egoistă, făcându-i pe profeți să-l vorbească de bine și numai în scopul de a se îmbogăți. Criticii lui Pavel l-au făcut nebun, nechibzuit și palavragiu. Oponenții lui Hristos spuneau că este controlat de diavol. Așteaptă-te la atac și fii pregătit pentru el! Nu-l lăsa să te împiedice să mergi înainte. Jurnalista Anna Quindlen, care a câștigat Premiul Pulitzer în 1992, a avut un vis în inima ei, care a făcut-o s-o ia pe un drum pe care ceilalți nu l-au înțeles. Într-un discurs adresat în 2002 clasei din care a făcut parte la Sarah Lawrence College, Quindlen a explicat: „Când am plecat de la New York Times ca să devin mamă cu normă întreagă, gurile au spus că mi-am pierdut mințile. Când am plecat din nou de la ziar ca să fiu romancieră,  au spus iarăși că mi-am pierdut mințile. Dar dacă succesul nu vine în termenii tăi, dacă arată bine pentru lume, dar nu te simți bine în sufletul tău, acesta nu este deloc succes”. David a spus: „îți pui mâna peste mine”. Când un vis vine de la Dumnezeu, va părea nebunesc pentru mulți. Pentru a-l împlini, va trebui să le ții piept celor ce spun nu. Nu-i nimic. Dacă cineva dorește să-ți reducă la tăcere speranța sau să-ți nege progresul în drumul tău spre împlinirea visului, poate acea persoană nu-ți este prietenă.

 

„Dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13)

     Dumnezeu nu este mișcat de elocvenţa sau de varietatea cuvintelor tale. El este mișcat de o inimă care își varsă poverile zilei la altar, destăinuindu-şi toate durerile în fața unui Dumnezeu care „poate”. Ce poate? Poate face orice lucru pentru care ai credință în El. „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). Încrederea ta în rugăciune nu se bazează pe abilitatea ta de a vorbi, ci pe abilitatea lui Dumnezeu de a asculta și de a înțelege. El știe ce încerci să spui. O cântare spune: „Iar când pe cale vin dureri, îmi dai depline mângâieri, ce minunat e-acest popas, al rugăciunii dulce ceas.”. Fie înveți să te rogi, fie începi să te pricepi la îngrijorări! Ce Îi dai lui Dumnezeu, El rezolvă. Ce ții pentru tine, tu rezolvi. Spiritual vorbind, când totul „iese” și nimic nu „intră”, te prăbușești sub povară. Te găsești cumva aici astăzi? Dacă da, rugăciunea este răspunsul tău. Ea restaurează ceea ce viața îți mănâncă. Când te rogi, tu spui: „Doamne, cred că ești în mai mare măsură decât mine să rezolvi lucrul acesta și cred că o vei face”. Când te rogi astfel, inima șefului tău este în mâinile lui Dumnezeu, operația de care te temi este în mâinile Lui, copiii și banii tăi sunt în mâinile Lui. Dumnezeu este gata să intervină pentru tine – doar roagă-te din inimă. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmul 37:5).

„Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre” (Luca 21:19)

     Fă ca pacea să fie prioritatea ta. Nu lăsa ca omul tău dinlăuntru să fie controlat de presiunile din afară. Când „mergi la război” toată lumea suferă, dar când „pacea lui Hristos … stăpânește în inimile voastre” (Coloseni 3:15), ea îți restaurează perspectivele și creează o atmosferă ce conduce la soluții. Caută o cale de scăpare într-o direcție neașteptată. Când „îți încredințezi soarta în mâna Domnului” (Psalmul 37:5), să nu te miri când oamenii și împrejurările pe care le trimite în viața ta nu sunt ceea ce ai așteptat. Lui Balaam, Dumnezeu i-a vorbit printr-o măgăriţă (Numeri 22) și a folosit un rug aprins pentru a-i atrage atenția lui Moise (Exod 3). Nu te grăbi prea tare. Ai observat că cu cât mergi mai tare, cu atât mai în spate te găseşti? Domnul Isus a spus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre”. Henry Blackaby spune: „Momentul ales de Dumnezeu este cel mai bun. Poate îți ascunde anumite indicații pentru a te face să-L cauți cu mai mare atenție. Nu încerca să te sustragi din relație și să-ți vezi de fapte. Dumnezeu este mai interesat de tine decât de ceea ce poți face pentru El”. Nu fi prea mândru pentru a cere ajutor. Solomon a spus: „înţelepciunea este cu cei smeriţi” (Proverbe 11:2). Dacă cei la care apelezi nu sunt disponibili imediat, ai răbdare și nu renunța. Dumnezeu ne-a creat să lucrăm împreună și undeva pe drum vei fi chemat să ajuți pe cineva împărtășindu-i ceea ce înveți chiar acum. „[Dumnezeu] ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4).

 

„Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune” (Romani 12:12)

     Suntem etichetaţi pe bună dreptate „generația microundelor” – trecem prin viață de parcă suntem în flăcări! Dar Dumnezeu are propriul Său program și nu poate fi grăbit. Așa că atunci când te pune să aștepți, ai grijă la cuvintele tale. Asemenea unei cârme mici la un vapor mare, ceea ce spui îți determină direcția și te ajută să oprești gândurile nepotrivite să se infiltreze în mintea ta. Mel Weldon a spus: „Mintea mea este o grădină, gândurile mele sunt semințele; recolta va consta fie în flori, fie în buruieni”. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți controlezi emoțiile. Pavel spune: „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune”. Nemulțumirea agravează problema. Rugăciunea transformă energia negativă într-o forță puternică spre bine. Caută umorul în toată acea situație. Solomon a spus: „cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat” (Proverbe 15:15). Râsul risipește tensiunea, ușurează povara și umple sufletul de bucurie. Apreciază șansa de a învăța. Chinezii văd problemele ca pe niște perspective; în cultura lor, caracterul/simbolul pentru probleme și oportunități este același. Solomon a spus: „comoara de preţ a unui om este munca” (Proverbe 12:27). Învață din experiențele tale indiferent cât este de greu și nu uita, unele dintre cele mai mari descoperiri și inovații ale lumii au rezultat în urma unor crize. Iubește necondiționat. Problemele sunt cauzate de către oameni și sub presiune este tentant să arunci injurii. Concluzia este aceasta: cu toții facem greșeli și nimeni nu este iremediabil pierdut! Învață să-i vezi pe oameni prin ochii lui Dumnezeu. „Biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21). Dă dovadă de bună creștere și păstrează-ți demnitatea când ești sub presiune (Romani 12:10).

 

„La vremea potrivită, vom secera” (Galateni 6:9)

     Susan era singura persoană din familie motivată să se schimbe. Soțul ei, pilot militar, era plecat luni în șir, în timp ce ea își creștea singură copiii. Eforturile ei repetate de a-l schimba pe el și pe copii au eșuat lamentabil. Subliniind faptul că facem eforturi pentru a repara ceea ce nu a funcționat la ceilalţi, consilierul i-a sugerat să lucreze la ceea ce putea schimba: modul ei de a reacționa! El a învățat-o cum să „dezerteze de la datoria ei” eliberându-se de o parte a poverii sale. Fiecare din familie a devenit responsabil de propriile vase nespălate, haine murdare, de camera în dezordine, etc. Iar Susan a folosit timpul pe care  l-a economisit făcând ceva ce și-a dorit dintotdeauna – să ia lecții de canto. Da, îi era greu să nu mai strângă după fiecare și să nu le ducă în spate responsabilitățile. La început, când nimeni nu și-a asumat responsabilitatea lucrurilor neterminate și „mizeria a devenit insuportabilă”, a fost tentată să renunțe și să revină la „vechea ei slujbă”. Apoi, printr-o sincronizare perfectă, a citit o carte despre depășirea barierei sunetului. Piloții care au încercat acest lucru s-au dat întotdeauna bătuți când avionul începea să se scuture violent, până când astronautul Chuck Yeager și-a spus: „Odată ce se termină scuturatul, lucrurile se calmează”. Yeager a accelerat acolo unde alții încetineau și a zburat peste acea barieră în calmul de dincolo. După un week-end de critici aspre din partea familiei, Susan „a accelerat”, ținând piept vechilor ei instincte. A fost nevoie de timp. Dar după nemulțumirea lor, copiii au preluat mai multe responsabilități, iar soțul ei a acceptat mai puține misiuni la distanță. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.