„Cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24)

     Dacă rugăciunile tale nu au primit răspuns, întreabă-te: 1) Cum este relația mea cu Dumnezeu? „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Psalmul 66:18). Tot ce afectează în mod negativ relația ta cu Dumnezeu îți afectează și rugăciunile. Prietenia îți conferă anumite avantaje; părtăşia îți oferă o cale de acces. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7). 2) Cât de puternică este credința mea? „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Să remarcăm trei cuvinte: a) „Să creadă”. Cea mai adâncă dorință a lui Dumnezeu este să credem în El, indiferent de emoții și de circumstanțe. b) „Cu sârguință” [în lb. engl. apare și cuvântul diligently – „cei ce-L caută cu sârguință” – n.tr]. Când te rogi, roagă-te cu inima și cu sufletul. Pavel vorbește despre „lupta în rugăciune” (Coloseni 4:12). c) „Pe El”. Dumnezeu nu este o „forță de nicăieri”, El este Tatăl tău cel ceresc care „ştie că aveţi trebuinţă de ele” (Matei 6:32). Principala ta prioritate nu trebuie să fie împlinirea nevoilor tale, ci zidirea unei relații cu Dumnezeu. 3) Dau eu dovadă de răbdare? „Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19). Iosif a fost pus la încercare prin însăși promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Nu-i așa că-L auzi pe Satana șoptind: „Am crezut că visul presupunea să ajungi prim ministru; ce cauți în închisoare?” Dar numai în aparență este o închisoare; în realitate, este locul în care s-a născut un destin. Iosif a văzut promisiunea lui Dumnezeu împlinindu-se – în timpul lui Dumnezeu. Și tu vei vedea același lucru!

„Ochii tăi să privească drept” (Proverbe 4:25)

     Nu este nevoie de prea mare efort pentru a-ți lăsa mintea să alunece și să viseze. Dar este nevoie de un mare efort pentru a-ți concentra mintea asupra rolului de a-ți forma un scop clar, de a avea un vis măreţ și convingător. Un lider spune: „Pentru mine, întregul proces începe cu câteva întrebări pe care trebuie să mi le pun. Visul își are întotdeauna rădăcina în cel ce visează, în propria lui experiență, în circumstanțele, talentele și oportunitățile lui. Eu îmi pun aceste întrebări: „Ce simt – ce îmi spun emoțiile pe care le am? Ce sentimente am – ce îmi spune intuiția? Ce văd – ce se petrece în jurul meu? Ce aud – ce spun ceilalți? Ce cred? – ce spune intelectul meu și bunul meu simț?” Poți avea o imagine clară dintr-odată, ca un fulger, dar pentru majoritatea oamenilor nu se întâmplă așa. Aproape toți trebuie să mai mediteze, să-și clarifice și să refacă situația. Dacă procesul este dificil, acesta nu e un motiv de a renunța. De fapt, dacă e prea ușor, poate nu ai un vis suficient de mare. Continuă să lucrezi la el, deoarece dacă ai un vis clar, merită să lupți pentru el”. Dacă reușești să ai o imagine clară a locului în care te afli, a ceea ce știi și a ceea ce dorești, probabil ești pe cale să înțelegi și să împlinești lucrul pe care Dumnezeu te-a pus să-l faci pe pământ. Moise a petrecut două treimi din viața sa încercând să înțeleagă ceea ce dorea Dumnezeu ca el să facă, încercând să facă lucrurile cum știa el, dar eșuând. Dar el a avut o inimă pentru Dumnezeu și în cele din urmă, a reușit. Și tu vei reuși!

„Căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8)

     Biblia spune: „cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (v. 6-8). Peter Marshall, fostul capelan al senatului Statelor Unite, s-a rugat: „Dă-ne o viziune clară ca să știm unde ne aflăm și ce lucruri susținem”. Un vis care nu este clar nu te ajută să ajungi nicăieri. Ce dorești să realizezi? Cu ce dorești să contribui? Ce dorești să devii? Cu alte cuvinte, cum arată succesul pentru tine? Dacă nu-l definești, nu vei putea să-l atingi. Majoritatea oamenilor nu obțin ceea ce vor din cauză că nu știu ce vor. Ei nu și-au definit visul în detalii clare și convingătoare. Un autor scrie: „primul pas indispensabil pentru a obține lucrurile dorite de la viață este acesta: hotărăște-te ce dorești! În loc să spui: „vreau să slăbesc”, spune „voi cântări 80 kg până în 1 iunie”. În loc să spui: „vreau să scap de datorii”, spune „îmi voi plăti toate creditele până în 31 decembrie”. În loc să spui: „trebuie să devin un slujitor mai bun”, spune „voi citi o carte despre slujire pe lună”. A fi specific nu înseamnă neapărat a te gândi la fiecare detaliu înainte de a merge înainte. Dar principalul tău scop trebuie să fie clar. Restul se va dezvălui pe măsură ce înaintezi și vei face modificările necesare pe măsură ce mergi”. Întrebarea la care trebuie să dai un răspuns este aceasta: „Sunt eu hotărât?”

 

„Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7)

     George Bernard Shaw a spus: „Oamenii mereu dau vina pe circumstanțe pentru ceea ce sunt. Eu nu cred în circumstanțe. Cei ce merg înainte sunt cei ce se trezesc dimineața și caută circumstanțele pe care și le doresc și dacă nu le pot găsi, le fac ei singuri”. Fermierul poate semăna tot ce dorește; pământului nu-i pasă dacă e o sămânță sau alta. Să presupunem că seamănă grâu și cucută otrăvitoare. Pământul va rodi cucută și grâu în egală măsură. Mintea ta este mult mai fertilă, dar i se aplică același principiu. Ea nu ține cont de sămânța pe care o semeni; succes sau eșec, bine sau rău, neliniște sau pace, dar de lucrul pe care îl semeni vei avea parte. Biblia spune: „Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică” (Galateni 6:8). Succesul se găsește în rutina ta zilnică. Așa că încearcă să-L cunoști mai bine pe Dumnezeu prin Cuvântul Lui și prin rugăciune. Ia hotărârea de a fi de folos cuiva în fiecare zi. Abordează probleme mai mari decât tine. Încurajează-i pe toți cei cu care te întâlnești. Fă primul pas spre renunțarea la un obicei prost! Fă ceva pentru o persoană care nu te poate răsplăti. Schimbă-ți gândirea de la „ce bine că e vineri” la „ce bine că este astăzi”. Fă trei lucruri care te vor scoate din zona în care te simți confortabil! Fii recunoscător pentru ceea ce ai! Cere ajutor când ai nevoie. Dăruiește-I lui Dumnezeu cea mai bună parte a zilei. Psalmistul a spus: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea” (Psalmul 118:24). Timpul în care trebuie să te bucuri este acum, iar locul în care trebuie să te bucuri este aici.

„Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte” (Evrei 12:6)

     E important să știi când ești atacat – și când nu ești atacat. Un scriitor spune: „Există o tendință printre creștini de a considera tot ce este neplăcut ca fiind război spiritual, în loc să accepte că secerăm ceea ce am semănat. De exemplu, dacă ți-ai neglijat rolul de învățător spiritual față de copiii tăi, Dumnezeu poate să-i lase să cadă în păcat. Dacă ai fost necinstit, El poate să te lase să suporți consecințele. „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte”. Ar fi o nebunie să-L rogi să-ți micșoreze disconfortul când te pedepsește pentru a-ți atrage atenția. Este tragic să nu-ți dai seama de legătură. Pedeapsa lui Dumnezeu nu te ajută dacă nu renunți la concepția că e uneltirea Satanei. Dacă înțelegi greșit situația, poți să-L învinovățești că nu-ți răspunde la rugăciune sau că nu te ocrotește; în tot acest timp, Dumnezeu te avertizează că ești în pericol”. „Sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre … să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea” (1 Petru 1:6-7). Fierarul care are pe nicovală o bucată de metal poate vizualiza ce dorește să obțină. Și începe prin a topi metalul cel vechi, îl toarnă în forma dorită, îndepărtează defectele, repară crăpăturile, umple găurile și curăță impuritățile până când ceea ce era nefolositor devine valoros. În cele din urmă, el îl scufundă în apă rece până se întărește și devine o unealtă fermă, folositoare. Max Lucado spune: „O unealtă este folositoare numai când are forma corespunzătoare. Un bun fierar își întreține uneltele. Și la fel face și Dumnezeu. Dacă te așează pe nicovala Lui, fii recunoscător pentru faptul că El crede că meriți să fii remodelat”.

 

„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci … împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6:12)

     Când primul avion a lovit World Trade Center în septembrie 2001 am crezut că este un accident. Când încă unul l-a lovit, am știut că orașul New York este atacat. Dr. Robert Jeffress spune: „Cunoașterea sursei unei probleme este un fapt crucial … un accident de navigație cere un răspuns. O lovitură ostilă necesită o strategie cu totul diferită. În fiecare zi lumea noastră este invadată de ceea ce noi considerăm a fi evenimente întâmplătoare. Cuplurile divorțează, așa că noi concepem ghiduri pentru căsătorie; consumul de droguri este în creștere, așa că îi educăm pe copii „să spună nu”; pornografia în rândurile creștinilor este tot mai des întâlnită, așa că organizăm grupuri de responsabilizare; bisericile se află sub amenințarea dezbinărilor, așa că angajăm mediatori ca să ajute la soluționarea conflictului; creștinii se luptă cu depresia și cu gânduri sinucigașe, așa că le oferim medicamente de ultimă generație. Vă rog să înțelegeți că sunt total pentru [asemenea programe], dar ce se întâmplă dacă sursa este mai mult decât niște evenimente întâmplătoare și noi sunten de fapt sub atacul vrăjmașului? Ne-am schimba strategia? Prin Scriptură descoperim că există o lume nevăzută și aceasta este în război. Pavel scrie: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci … împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac”. Nu poți da din umeri și să spui: „Nu-i lupta mea!”. Tu trăiești pe câmpul de luptă al războiului spiritual … dușmanul este hotărât să distrugă orice și pe oricine este important pentru tine. Iar cei ce emit astfel de cuvinte ce arată că ei sunt puternici – o fac în detrimentul lor”: Martin Lloyd Jones a spus: „Să nu-ți dai seama că tu ești într-un conflict înseamnă că ești atât de înfrânt că nici măcar nu o știi. Tu te găsești într-un război adevărat, miza e mare, dușmanul este abil, înarmat și hotărât. Posibilitatea de a pierde este reală. Trebuie să fii conștient de ceea ce se întâmplă și pregătit să te lupți”.

 

„Armele cu care ne luptăm noi … surpă întăriturile” (2 Corintenni 10:4)

     În vremurile biblice, când se lansa un atac împotriva unei cetăți, o primă strategie era să se aducă un berbece, să se dărâme porțile și să se cucerească cetatea cu locuitorii ei. Astăzi, noi suntem în război cu Satana! Numai când recunoști asta este posibilă victoria. Vestea bună este că „armele cu care ne luptăm noi … sunt puternice … ca să surpe întăriturile”. Dar trebuie să te îmbraci „cu toată armătura lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11). Nu este ceva cu care te îmbraci când ai chef. Trebuie s-o porți mereu pentru că vrăjmașul nu se oprește niciodată. Diavolul vrea ca tu să crezi că el este egal cu Dumnezeu. Nu este așa! Dumnezeu este atotputernic, atotștiutor și atotprezent; El poate orice, oriunde, oricând. Fără îndoială, Satana este un dușman de temut, dar există limite în care i se îngăduie să acționeze (Iov 1:12). Mintea ta este comanda centrală; acolo se decide victoria sau înfrângerea. Pavel le-a spus corintenilor: „Mă tem ca … gândurile voastre să nu se strice” (2 Corinteni 11:3). Satana știe că revenirea lui Hristos este aproape și își sporește atacul (Apocalipsa 12:12). Modalitățile prin care poți câștiga lupta sunt: 1) Lauda, haina care te protejează (Isaia 61:3). 2) Rămânerea în Hristos, – izvorul creșterii tale spirituale și al rodniciei (Ioan 15:8-10). 3) Prin Cuvântul lui Dumnezeu – care este „viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri” (Evrei 4:12) și care este menit să-l înfrângă pe vrăjmaș. Când Satana vine împotriva ta, combate-i minciunile cu ceea ce spune Dumnezeu. 4) Umblarea în iubirea față de ceilalți. E imposibil să fii învingător când te îmbraci în tine însuți.

„Ce alta cere Domnul de la tine decât … să iubești mila” (Mica 6:8)

     În fiecare zi ratăm anumite ocazii de a fi buni din cauză că dorim să câștigăm câteva secunde. Un autor scrie: „Când îi tratez pe oameni ca pe niște obstacole sau ca pe un mijloc de a termina ceva, devin un om mai neînsemnat. Cu fiecare comentariu neașteptat … cu fiecare privire dezaprobatoare … cu fiecare răspuns tăios … mai pierd o părticică din mine  … relația mea cu Dumnezeu are de suferit”. Pavel spune: „roada Duhului … este … bunătatea” (Galateni 5:22) și nu-L poți iubi pe Dumnezeu fără să fii bun cu cei pe care-i iubește El. Să ne uităm la Rut și la Naomi. Când împrejurările au făcut să rămână văduve, Rut i-a spus soacrei mai în vârstă: „Nu sta de mine să te las … Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea” (Rut 1:16-17). Să ne uităm la Ionatan și la David. Când Saul a încercat să-l ucidă pe David, Ionatan a rămas alături de el și „îl iubea ca pe sufletul lui” (1 Samuel 18:3) deși asta a însemnat să-și sacrifice șansa de a deveni rege. Să ne uităm la David și la Mefiboșet. Într-o perioadă în care regii de curând aleși îi alungau pe cei ce aveau legătură cu dinastia precedentă, David  l-a căutat pe fiul lui Ionatan și a spus: „vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea” (2 Samuel 9:7). Să ne uităm la femeia sunamită care văzând că Elisei poposește mereu la ei acasă, a construit o mică odaie „ca să stea acolo” când este obosit (2 Împărați 4:9-10). Nu vei regreta niciodată că ai fost bun. Og Mandino spune: „Tratează fiecare om cu care te întâlnești ca și cum va muri la miezul nopții. Oferă-i toată purtarea de grijă, bunătatea și înțelegerea de care ești în stare, fără a te gândi la răsplată și viața ta nu va mai fi niciodată la fel”.

„Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare” (Romani 5:3)

     Cu toții ne dorim „cununa vieții” pe care ne-a promis-o Domnul Isus (Iacov 1:12) – dar nu ne dorim „necazurile” care dezvoltă în noi „biruința în încercare” (Romani 5:4). Dar altfel nu se poate. Iată despre ce învățăm în vremuri de necaz: 1) Despre bucurie. „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări” (Iacov 1:2). Doar când treci de încercările prin care te trece El vei fi umplut cu bucuria Sa. Așa că scoate vaietele din rugăciunile tale și înlocuieşte-le cu „aleluia”. Nu uita, durerea este inevitabilă – nefericirea este opțională! 2) Despre creștere. Psalmistul a scris: „scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtoare” (Psalmul 4:1). Aproape toate lucrurile pe care le știm cel mai bine le-am învățat în condițiile cele mai grele. Cel mai mare progres al nostru vine în urma celei mai mari suferințe; așadar, Dumnezeu nu ne scapă de ea, ci ne întărește în ea. 3) Despre iluminare. Biblia spune: „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric” (Psalmul 112:4). Noi nu ne dăm seama cât de puțin cunoaștem până nu trecem prin locurile întunecoase ale vieții și până ce Dumnezeu nu aprinde lumina. 4) Despre răbdare. Iacov scrie: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile” (Iacov 5:7-8). Nu poți scurta anotimpurile și nu poți grăbi secerișul, așa că ai răbdare. Și fii atent. În timp ce aștepți, Dumnezeu lucrează. Bruce Wilkinson spune: „Încercările credinței sunt teste și provocări care te invită să renunți la ceva de valoare în favoarea lui Dumnezeu, chiar și când ai tot dreptul să n-o faci”.

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice” (Proverbe 4:23)

     Noi toţi avem de luptat pe diferite fronturi; în unele cazuri, ele reprezintă lucruri în fața cărora am capitulat cu ani în urmă și care acum se furișează în cele mai adânci gânduri ale noastre. De aceea Scriptura ne avertizează: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii”. Max Lucado scrie: „Mă aflu la birou într-o cameră de hotel departe de casă. Vocile care mă încurajează sunt departe; vocile care mă ademenesc sunt aproape. Un afiș de pe noptieră mă invită în hol „pentru a-mi face noi prieteni într-o atmosferă relaxantă”. Un altul ce se află deasupra televizorului promite filme de noapte „care vor face ca toate fanteziile mele să devină realitate”. În cartea de telefon, mai multe coloane cu servicii de însoțitoare oferă „dragoste departe de casă”. Voci! Unele pentru plăcere, altele pentru putere. Lumea bocănește la ușa ta; Domnul Isus bate la ușă. Lumea îți promite plăceri trupești; Domnul Isus îți promite o cină liniștită … cu El: „voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Care este vocea de care asculți? Poate întrebi: „Cum pot face față situațiilor ispititoare?” În două moduri: Primul, prin umplerea minții tale cu versete biblice așa încât primul tău răspuns să fie întotdeauna: „Este scris”. Al doilea, prin ațintirea privirii tale la Domnul Isus. Lesley Durkin scrie: „Tatăl meu obişnuia să pună o bucată de carne pe podea lângă câinele său și să-i spună: „Nu!” Câinele nu se atingea niciodată de ea. Dar nici nu se uita niciodată la ea, căci dacă ar fi făcut-o, ispita de a nu mai asculta ar fi fost prea mare. El se uita doar la fața tatălui meu”. Ațintește-ți privirea la Domnul Isus. „Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Psalmul 34:5).