„Să lumineze şi lumina voastră” (Matei 5:16)

     Fiecare copil, inclusiv al tău, se naște „pierdut” într-o lume a întunericului moral și spiritual. Așa că părinților, cea mai urgentă responsabilitate a voastră este să fiți lumina lor călăuzitoare. Paul Harvey a relatat despre un tată bețiv care și-a lăsat fiul într-un camion și s-a dus să bea ceva. După două ore, s-a târât înapoi la camion și a descoperit că băiatul lipsește. Întrun târziu şi-a găsit fiul în bar, în compania a doi băieți care l-au îmbătat. În bătaia care a urmat, tatăl a ajuns rănit pe podea şi fiul îngrijorat plângând, în genunchi lângă el: „Te rog, nu fi supărat pe mine. Nu am făcut decât să mă iau după tine!” Cu toții ne luăm după cineva, sperând că acea persoană cunoaște calea. Biblia spune: „Ahazia, fiul lui Ahab … a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale” (1 Împărați 22:51-52). Poate copiii noștri nu ne urmează sfatul, dar ei ne vor urma exemplul, fie că este unul bun sau unul rău. Noi suntem chemați să fim semne de circulație la intersecțiile din viața lor; hărți în confuzia lor. Pavel și-a încurajat copiii spirituali, spunând: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1). Nu ai nevoie de o diplomă universitară pentru meseria de părinte  şi pentru a fi o lumină în casa ta. Îmbrățișarea și trăirea învățăturii lui Hristos în fiecare zi te califică să fii cel mai bun părinte! „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” (Proverbe 20:7).

„(El) a pregătit … mijlocul să ieşiţi” (1 Corinteni 10:13)

     Biblia spune: „împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”. Poate te găsești într-un moment al vieţii – o relație sau o situație financiară – care nu este ceea ce-ți dorești. Ai alternativa să-ţi doreşti să mori sau să dai ce ai mai bun din tine încrezându-te în Dumnezeu. Domnul Isus a avut parte de împotrivire când le-a spus celor ce veneau după El că dacă ar avea credință, ar putea porunci muntelui și el s-ar arunca în mare. Când te concentrezi asupra muntelui, ești condus de teamă. Dar când te concentrezi asupra lui Dumnezeu, ești adus la viață prin credință. Dar dacă nu ai avea muntele, nu ai știi niciodată că ai credință şi cât de mare este ea. Împotrivirea îți poate schimba în bine valorile și prioritățile. Când te afli în vâltoarea alergării după bani, siguranță sau succes, iar împotrivirea te doboară, începi să vezi nebunia alergării după lucrurile temporare. Și dacă ești înțelept, te hotărăști să nu te mai întorci la vechile tale căi din viață când lucrurile ajung la normal. Dar cheia unei astfel de experiențe este să iei atitudine înainte ca viața obișnuită să preia iarăși controlul. Tu ai un timp stabilit în care poți face modificări; altfel te vei întoarce la vechile tale tipare. În timp ce amintirea împotrivirii este încă proaspătă, roagă-te și întreabă-L pe Dumnezeu ce modificări dorește să facă în atitudinile tale, în relațiile tale, în obiceiurile tale și în stilul tău de viață și „El îți va arăta mijlocul să ieși”.

 

„Dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori”         (2 Petru 1:8)

     Să ne uităm la încă două lucruri pe care trebuie să le cultivi: 1) Nu crește numai în cunoaștere, crește  şi în caracter. Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de cariera ta. De ce? Deoarece succesul fără caracter are potențialul de a te răni pe tine și pe cei din jurul tău. Biblia spune: „daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:5-8). Să remarcăm cuvintele „dați-vă toate silințele”. Trebuie să te străduiești! 2) Fii mereu proaspăt.! Ai auzit povestea cu pastorul care predica şi notițele i-au zburat pe fereastra bisericii iar o vacă care păştea în apropiere le-a mâncat? După trei zile, vaca şi-a pierdut laptele (a înţărcat). Înţelegi ideea? Flămând şi însetat după… Domnul Isus a spus: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5:6). În ultimă instanță nu talentele, ci dorința ta îți determină viitorul. Unul dintre cele mai înălţătoare complimente ale lui Pavel a fost adresat credincioșilor din Tesalonic: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (1 Tesaloniceni 1:3).Domnul să te ajute ca asemenea lucruri să se spună și despre tine. 

„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5)

     Când vine vorba de creștere, Hristos este exemplul nostru. Biblia spune că El „creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2:52). Pentru a fi plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, trebuie să continui să crești spiritual, mintal și emoțional. Asta înseamnă să faci două lucruri: 1) Nu te opri din învăţat! Fiecare experiență din viață, inclusiv cele care nu-ți plac, îți oferă cunoştinţe care îți pot face viitorul mai bun decât prezentul. Dar trebuie să le cauți. Dezavantajul Internetului și al Smartphonurilor este că primești „bucăți” de informații pe care nu le procesezi sau din care nu extragi nimic. În loc să lași ca viața să ți se „întâmple”, trebuie să te oprești și să te întrebi: „Ce se întâmplă aici cu adevărat? Aud, dar ce înseamnă ceea ce aud?” Tu ești trup, suflet și duh, așa că trebuie să te întrebi: „Sunt eu sănătos fizic, mintal, emoțional și spiritual?” Nimeni nu poate răspunde la această întrebare în afară de tine. 2) Nu înceta niciodată să-ți dezvolți talentele! Când a fost întrebat, bătrân fiind, de ce mai exersează încă între șase și opt ore pe zi, unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii a răspuns: „Deoarece cred că devin mai bun”. Ce atitudine extraordinară! Nu este suficient să trăiești mai mult, ci trebuie să ajungi mai bun! Pavel i-a spus lui Timotei: „să înflăcărezi darul … care este în tine” (2 Timotei 1:6). Wesley Tracy a spus: „Unii oameni sunt de părere că a-ți urma darul spiritual înseamnă să petreci zile și ani din viața ta făcând numai acele lucruri care vin de la sine, ușor, fără efort, disciplină sau practică. Darul tău este fie mediocru, fie excelent; depinde de tine”.

„Când vei veni, adu-mi … cărțile” (2 Timotei 4:13)

     Aflat în închisoare, fără posibilitatea de-a fi eliberat și confruntându-se cu certitudinea morții prin decapitare, Pavel i-a cerut lui Timotei să-i aducă cărțile. De ce? Deoarece el dorea să crească în continuare. Adevărul este că: 1) Dacă nu continui creșterea, ești terminat. Când poetul Longfellow era înaintat în vârstă, un admirator l-a întrebat cum de mai poate scrie atât de frumos. Arătând spre un măr din apropiere, el a răspuns: „Acel copac este foarte bătrân, dar nu am văzut niciodată flori mai frumoase. Pe acel copac cresc mlădiţe noi în fiecare an și din acel lemn nou ies acele flori. Așa că eu încerc să cresc câte puțin în fiecare an”. 2) Creșterea nu se întâmplă peste noapte. Ea te ține la strâmtoare. Te provoacă să regândești presupunerile despre care ai crezut mereu că sunt adevărate. De bună seamă că te poate costa prieteni și bani. Dar când te dedici creșterii, nu te poți rezuma la ignoranță. 3) Creșterea este responsabilitatea ta. Când erai copil, părinții tăi au fost responsabili de creșterea ta, acum tu ești. Poetul Robert Browning scrie: „De ce mai existăm dacă excludem ceşterea?” Totuși, puțini se dedică acestui proces. Asta deoarece creșterea necesită schimbare și nu ne simțim în largul nostru cu lucrurile pe care le aduce schimbarea. Gail Sheehy a spus: „Dacă nu ne schimbăm, nu creștem și dacă nu creștem nu trăim cu adevărat. Creșterea necesită renunțare temporară la siguranță. Înseamnă să renunți la lucrurile familiare și la tiparele care te limitează, la munca sigură, dar fără satisfacții, la lucruri în care să nu mai crezi, la relațiile care și-au pierdut însemnătatea. Primul pas ne produce cea mai mare teamă, deși cea mai mare teamă a noastră ar trebui să fie opusul”. Te poți gândi la un lucru mai rău decât la o viață lipsită de creștere?

„Îmbrăcat şi întreg la minte” (Marcu 5:15)

     Una dintre cele mai mari minuni ale lui Hristos a fost vindecarea omului posedat și torturat de duhurile celui rău (Marcu 5). Biblia spune: „Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâni, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre” (Marcu 5:3-5). Să remarcăm patru lucruri despre starea acestui bărbat: 1) Își producea el singur suferinţă. El folosea pietre pentru asta, dar unii dintre noi folosim droguri, mâncare, relații intime, alcool, munca peste program și compromisul. Care este lucrul cu care îți faci rău astăzi? Până nu-l conștientizezi, nu te poți elibera de el. 2) Era preocupat de moarte. Din ce alt motiv ar alege cineva să locuiască într-un cimitir? Necazurile vieții te pot aduce în locul în care îți pierzi dorința de a mai trăi. 3) Nu avea pace, nici ziua, nici noaptea. Efectul fundamental al vieții fără Dumnezeu este neliniștea, lipsa păcii, iritabilitatea și nemulțumirea. Nimic nu te mulțumește și nimic nu este suficient. 4) Trăia în izolare. Misiunea Satanei este ușurată când tu nu ai un suport spiritual care să te sprijine. Părtășia face ca planurile diavolului să eșueze. Atunci a trecut Isus pe-acolo. El a călătorit cu corabia pe Marea Galileii pe timp de furtună pentru a ajunge la acest om. Un singur cuvânt rostit de Isus și apoi citim: „Iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte” (Marcu 5:15). Cuprins de entuziasm şi mulțumire, omul a vrut să se alăture ucenicilor Domnului Isus. Dar Isus i-a spus: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul” (Marcu 5:19). Când Hristos te eliberează, prima ta responsabilitate este să te bucuri de libertatea ta în El și să ajuți și pe alții să se elibereze.

„Alergaţi … în aşa fel ca să căpătaţi premiul” (1 Corinteni 9:24)

     În Imperiul Roman, atleții erau înfăşuraţi numai cu o bucată de pânză în jurul coapselor pentru ca nimic să nu-i împiedice în alergarea lor. Referindu-se la asta, Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg” (1Cor. 9:24-26). Dar tu? Dorești numai să ai parte de distracția de a participa sau alergi pentru a câștiga? Pentru a reuși să fii lucrul pentru care Dumnezeu te-a răscumpărat și pentru care te-a chemat, va trebui să încetezi să mai faci anumite lucruri, chiar și lucruri plăcute și să începi să faci acele lucruri care vin în sprijinul chemării tale și te ajută să împlinești scopul de la Dumnezeu. Uneori, lucrul acesta poate însemna să spui nu oamenilor bine intenționați care încearcă să te implice în lucruri care îți fură timpul și care nu au o finalitate bună. Totodată, va însemna și că trebuie să te confrunți cu „păcatul care te înfășoară așa de lesne” (Evrei 12:1). Când Dumnezeu spune că ceva este greșit, este greșit! Nu trebuie să dai explicații, să cauți scuze sau să te auto-compătimești. Trebuie numai să fii de acord, să ceri iertarea Lui și să-l scoți din viața ta. Cine primește premiul? Cei ce plătesc prețul! Pavel știa că nu poate câștiga cursa fără ca mai întâi să-și aducă trupul, mintea și emoțiile sub mâna Duhului lui Dumnezeu. Același lucru este valabil și pentru tine. Și nu te poți aștepta ca altcineva să te facă să faci ceea ce este bine; trebuie să asculți ce îți spune Dumnezeu și să treci la fapte.

„Cine ţi-a spus că eşti gol?” (Geneza 3:11)

     Este imposibil să te simți încrezător când îți spui că nu ești suficient de bun și că nu vei realiza niciodată nimic. Un pastor spune: „După ce Adam și Eva au mâncat fructul interzis, ei s-au ascuns. Dumnezeu s-a dus la ei și i-a întrebat: „Unde sunteți?” Ei au răspuns: „Ne-am ascuns pentru că suntem goi”. Îmi place cum a răspuns Dumnezeu: „Cine v-a spus că sunteți goi?” Cu alte cuvinte „cine v-a spus că este ceva în neregulă cu voi.” Dumnezeu a știut imediat că dușmanul a vorbit cu ei. Și Dumnezeu îți spune astăzi: „Cine ți-a spus că nu ai tot ce-ți trebuie pentru a avea succes … că cea mai mare notă pe care o poți lua este doar șapte … că nu ești destul de atrăgător pentru a reuși în relațiile tale … sau destul de talentat ca să-ți dezvolți cariera … sau că relația ta de căsătorie nu va dura?” Acestea sunt minciuni de la dușman. Dumnezeu a spus: „nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11); „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Potențialul este în tine și asta nu se schimbă pentru că tu nu crezi asta sau pentru că ai trecut prin experiențe negative. „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29). El nu-ți va lua niciodată înapoi potențialul pe care l-a turnat în tine și nu va spune: „M-am săturat să am de-a face cu tine … ai eșuat de prea multe ori și ai făcut prea multe greșeli. Dă-mi darurile înapoi”. Nu … chemarea Lui pentru viața ta te va însoți până în ziua în care vei pleca de pe acest pământ, dar depinde de tine dacă dorești să o pui în valoare”. Când dușmanul începe să îți ia treptat din încredere, cere autoritatea Domnului Isus asupra lui  împotrivește-i-te și el va pleca (Iacov 4:7).

Lucrarea neprihănirii va fi … liniştea pe vecie” (Isaia 32:17)

     Nu confunda niciodată competența cu încrederea; una se bazează pe abilități, cealaltă vine din încredinţarea de a şti cine ești în Hristos; prin cunoaşterea că „în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită” (1 Ioan 2:5). Un autor spune: „Primul lucru pe care l-am învățat despre încredere este că nu o aveam … Aveam o pojghiță subțire de aroganță ce-mi acoperea teama. Toți acei ani în care am fost un succes în ochii lumii m-au făcut să trăiesc în permanență cu frica de eșec. Succesul lumesc necesită asumarea riscurilor ce depășesc zona de confort a realizărilor anterioare. Succesul spiritual necesită renunțarea la rezultate personale și permisiunea ca Dumnezeu să lucreze prin tine. Îmi era așa de teamă de eșec. Nu am găsit niciodată succesul în asta … Falsa încredere pe care o cunoșteam era zidită pe propriile mele abilități. Cu toate acestea, dacă descoperi un nodul la sân sau dacă soțul sau soția îți spune că nu te-a iubit niciodată sau dacă ai fost concediat sau dacă copilul tău este grav bolnav, toate tacticile pe care le-ai utilizat vreodată și toate abilitățile pe care le-ai stăpânit nu te vor duce nicăieri. Biblia spune: fiecare „să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3). Odată ce înțelegi că nu ești perfect, poți respira ușurat și îți poți lua în serios sarcina de a fi suficient de bun. Când încrederea ta decurge din faptul că-L cunoști pe Cel Atotputernic și Neschimbător, nu poți fi clătinat de schimbări sau de circumstanțe. Radiezi de încredere, de pace, de bucurie și de tărie sufletească”. Nu cumva a venit vremea să ieși de sub presiunea de a te comporta ca Dumnezeu și de a avea toate răspunsurile? „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Când îți folosești darul pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, faci ceea ce a intenționat El să faci.

„Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25)

     Dacă viața de creștin înseamnă să ai o relație cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să ne vorbească și astăzi. Dar o relație nu se poate clădi prin discursuri. Mai întâi, ea necesită dedicare. Apoi, necesită comunicare între doi oameni, când fiecare vorbește și îl ascultă pe celălalt. „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi” (Romani 8:9). Asta înseamnă să ai răspunsuri controlate de Duhul și să iei decizii sub călăuzirea Duhului. Când Îl urmezi pe Dumnezeu, viața nu mai constă numai în lucrurile care se văd, se simt sau se intuiesc. Ci include și umblarea prin credință, încrederea în El, cunoașterea voii Sale și călăuzirea Duhului Său. O parte dintre noi suntem reticenți deoarece am văzut pe unii oameni făcând asta, iar abordarea lor ne sperie. Așa că atunci când simțim că Duhul ne conduce, ne îndoim de lucrul acesta, îl analizăm și ajungem la concluzia că nu este logic și nu-i acordăm atenție. Unii dintre noi dorim să ascultăm de Duhul, dar nu suntem siguri că știm că El ne vorbește. Ne întrebăm: „Este aceasta vocea lui Dumnezeu sau sunt propriile mele dorințe?” Cu toții am experimentat lucrul acesta; este o parte normală a vieții de creștin. De aceea Pavel scrie: „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25). Călăuzirea spirituală se învață         – pas cu pas. Chiar și cel mai matur credincios se va împiedica și va înțelege uneori lucrurile greșit. Nici o problemă: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24).