„În ziua strâmtorării mele … Domnul a fost sprijinitorul meu” (2 Samuel 22:19)

     Un telefon în miez de noapte, o tumoare malignă, un polițist la ușa ta, un copil dependent de droguri – dacă vei trăi suficient de mult, te vei confrunta cu „ziua strâmtorării”. Tăria relației tale cu Dumnezeu va fi cea care îți va dicta reacția. C.S. Lewis a spus că: Fie putem dobândi înțelepciunea necesară într-o încercare, fie repetăm situația până o „înțelegem”. Un autor subliniază că trusa lui Dumnezeu în caz de dezastru se găsește în Psalmul 31:24: „Fiţi tari”. De ce? Deoarece Dumnezeu se luptă pentru tine. Trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu, să-ți cunoști convingerile și cum să folosești puterea nelimitată a lui Dumnezeu. Tu nu ești cine crezi tu că ești sau cine cred ceilalți că ești … Dumnezeu spune că ești puternic. Crede-L! Îmbărbătează-te!  Nu lăsa ca durerea să te doboare. Ia cioburile și dă-i-le lui Dumnezeu… alege să trăiești cu dragoste. Pentru o inimă închisă nu merită să lupți. Prea mult ai muncit ca să ajungi așa departe, așa că lucrează împreună cu El pentru a vedea vindecarea ta pe tot parcursul drumului. Ai nădejde în Domnul. Nu te baza pe emoții, pe circumstanțe sau pe vorbe. Pune-ți nădejdea și visele pe altar. Dumnezeu face ca toate lucrurile să fie noi și posibile. Orice altceva în afară de ceea ce contează cu adevărat va eșua. Indiferent cât de mult timp am petrecut în atelierul lui Dumnezeu, progresul meu se dovedește numai în clipa pericolului. Noi ne pregătim dinainte așa că reacțiile noastre sunt involuntare. Nu există situație, ispită sau întrebare la care Efeseni 6:10 să nu se aplice: „Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!” La testele grilă acesta este răspunsul. Dumnezeu nu-ți spune să fii tare de unul singur … bazează-te pe puterea Lui și lasă-L să facă pentru tine ceea ce știe El cel mai bine”.

„Credem că Isus a murit şi a înviat” (1 Tesaloniceni 4:14)

     Cuvântul „înviere” înseamnă „ridicarea în picioare a unui cadavru”. Majoritatea religiilor propovăduiesc conceptul imortalității, dar numai credința creștină propovăduiește învierea în trup. „Dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”. Patriarhul Iov, ai cărui copii au murit în mod tragic într-o singură zi, a întrebat: „omul odată mort ar putea să mai învieze”? Noi punem această întrebare când moartea ne răpește o persoană dragă. Așa că Dumnezeu i-a dat lui Iov și nouă, un răspuns care face ca lacrimile să ni se șteargă, care ne vindecă inimile rănite și care ne îndreaptă atenția spre ceva mai măreț decât această viață temporară cu toate necazurile ei: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea   şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu” (Iov 19:25-27). Data viitoare când vezi un fluture zburând, oprește-te și găndeşte-te: Aşa voi zbura şi eu într-o zi. Indiferent cum îți împodobești trupul, în cel mai bun caz va fi o omidă pentru totdeauna. Dar când omida iese din coconul morții și se ridică pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh, ea va lua din frumusețea Lui și din asemănarea Lui. „Întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46)

     Imaginează-ți că trebuie să stai pe o scenă și urmărești împreună cu lumea întreagă toate păcatele pe care le-ai comis vreodată – dependențele tale secrete, motivele tale egoiste, izbucnirile tale mânioase, atitudinile tale criminale și inima ta plină de gelozie. Cum crezi că te-ai simți? Ei bine, Domnul Isus a experimentat ceva mult mai rău. Biblia spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). Este rău să mori pentru păcate pe care nu le-ai comis, dar imaginează-ți cum e să fii părăsit de Dumnezeu! Este același cuvânt pe care Pavel l-a folosit când a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” (2 Timotei 4:10). Pavel l-a căutat pe Dima, dar nu l-a găsit. Și pe cruce, Domnul Isus L-a căutat pe Tatăl Său și nu L-a putut găsi nici El. Asta înseamnă că psalmistul a greșit când a scris: „n-am văzut pe cel neprihănit părăsit” (Psalmul 37:25)? Nu, deoarece în acea clipă Domnul Isus a fost orice, numai neprihănit nu. Când te uiți la El atârnând pe cruce, vezi bârfitorul, mincinosul, înșelătorul, alcoolicul, dependentul de pornografie, pe cel ce abuzează de copii, ucigașul. Te deranjează să-I vezi numele asociat cu toți aceștia? Ei bine, Isus a făcut chiar mai mult. El s-a pus în locul lor – și în locul tău. Printr-o ascultare care a rupt zidul de despărţire dintre noi şi Dumnezeu și ne-a oferit darul vieții veșnice, El Și-a revărsat judecata cea dreaptă asupra singurului Său Fiu. Deci când Domnul Isus a strigat de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” El a spus-o pentru ca tu să nu-L părăsești niciodată. Ce dragoste uimitoare.

„Ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui” (Iacov 1:18)

     Fii atent când stai în preajma oamenilor care nu se prețuiesc pe ei înșiși deoarece ei nu sunt capabili să te prețuiască. Caută compania celor ce te dezvoltă, nu te inhibă, care îți hrănesc mintea și îți întăresc credința. Când ești în preajma lor, îți vei vedea cele mai bune calități ca într-o oglindă și vei fi hrănit de cuvintele ce vin de pe buzele lor. Când întâlnești pe cineva care îți spune că nu ai nimic de oferit, să râzi negreșit – e nepoliticos să auzi o glumă și să nu râzi. Când Dumnezeu te-a creat, El a făcut un pas înapoi și a spus: „iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Așa că nu mai întreține părerile contrare. Ai un potențial atât de mare încât cuvântul „posibilitate” este scris pe toată ființa ta. Prin harul lui Dumnezeu, poți să fii tot ce dorește El. „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui”. Poate spui: „Dar am atât de multe regrete”. Dacă ți-a părut rău și ai învățat din ele, ațintește-ți privirea spre viitor! Dragostea lui Dumnezeu nu se bazează pe faptele tale. El nu te-a ales datorită virtuților tale. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). El este Dumnezeul celei     de-a doua șanse, dar și celei de-a treia șanse. Pavel scrie: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Dumnezeul care te-a adus până aici te va conduce și în restul drumului – El îți este credincios. Dar asigură-te că și tu Îi ești dedicat Lui.

 

„Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24:6)

     Hristos, fondatorul creștinismului, a fost singurul om capabil să stabilească o întâlnire dincolo de mormânt și să-și țină promisiunea. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea” (Matei 26:32). Și așa a făcut. Dacă vizitezi mormintele celor ce au fondat marile religii ale lumii, vei descoperi că ele încă sunt ocupate. Dar dacă vizitezi mormântul unde l-au pus pe Isus, vei descoperi că este gol și că încă se aude ecoul cuvintelor îngerilor: „Nu este aici, a înviat”. Aceste cuvinte fac ca fiecare înmormântare creștină să fie o sărbătoare. Domnul Isus a promis: „fiindcă eu trăiesc, și voi veți trăi”. În cele din urmă vei muri de ceva. Întrebarea este: Cum poți muri cum se cuvine? Iată două răspunsuri corecte la această întrebare: 1) Pregătindu-te dinainte. A existat o piatră funerară ce purta inscripția: „mă așteptam la asta, dar nu chiar acum”. Iată cum te poți pregăti pentru moarte: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9). 2) Împlinind misiunea vieții tale. Domnul Isus a spus: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). La auditul final, vei sta înaintea lui Dumnezeu și El te va întreba: „Ce ai făcut cu darurile pe care ți le-am dat? Ți-ai împlinit misiunea pe pământ?” În acel moment, nimic nu va fi mai important decât modul în care răspunzi la acea întrebare.

„Să cercetăm … pe văduve” (Iacov 1:27)

     Miriam Neff spune: „Odată cu intrarea soțului meu Bob în cer … viața s-a schimbat: calendarul meu, cardul de credit, conținutul frigiderului și privirea din ochii copiilor când pășesc pragul casei de sărbători. Spațiul meu de locuit este într-o mai mare dezordine. Rareori mă aranjez. Există alte schimbări mai personale care nici nu pot fi împărtășite. Tristețea și singurătatea nu sunt destul de descriptive. Văduvele experimentează atât de multe lucruri pentru prima dată că nici nu le mai ținem socoteala. Ca văduvă, am învățat că toți ne schimbăm. Și mare parte din schimbări sunt bune. Devenim pline de credință deoarece nu putem face față zilelor într-un alt mod. Devenim puternice pentru că nu avem de ales. Devenim pline de compasiune deoarece inima noastră s-a frânt”. Femeile ale căror soț a murit pierd 75%  dintre prietenii, 60% experimentează probleme de sănătate, o treime suferă de depresie clinică după un an și majoritatea se confruntă cu dificultăți financiare. După cum spune un pastor: „văduvele trec din prima linie a bisericii în ultima și apoi ies pe ușă afară. Ele trec de la slujire și cântatul în cor la singurătate și plânset în tăcere”. Lui Dumnezeu îi pasă atât de mult de văduve, încât le pomenește de peste o sută de ori în Scriptură. El este „apărătorul văduvelor” (Psalmul 68:5). El „ocroteşte …sprijineşte… pe văduvă” (Psalmul 146:9). Iacov spune: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu… este să cercetăm … pe văduve”. Miriam Neff adaugă: „Nimeni nu poate mângâia o văduvă decât o altă văduvă. Când vedem o altă femeie intrând în această experiență, dorim să o mângâiem. Dacă nevoia de sprijin financiar și ajutor este ceva obișnuit, nevoia de relații este mai presantă. Avem nevoie de prieteni credincioși alături de noi”. Te-ai gândit pe cine să încurajezi astăzi ?

 

„Toţi aceştia … au fost lăudaţi pentru credinţa lor” (Evrei 11:39)

     Debbie, o tânără radiantă de treizeci și șapte de ani care a lucrat pentru ,,Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi” în Atlanta, a murit după ce s-a luptat cu cancerul. Oameni de pretutindeni, chiar și comitetul bisericii Northpoint s-au rugat pentru vindecarea ei. Unii dintre cei care au participat la înmormântare s-au întrebat „de ce?” Adevărul este că uneori Dumnezeu ne vindecă ca răspuns la rugăciunea credinței (Iacov 5:14), alteori ne ia la cer, ceea ce Pavel descrie ca fiind „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Lucrul acesta ridică întrebarea: „De ce unii oameni sunt vindecați ca răspuns la rugăciune, iar alții nu?” Răspunsul este acesta: „Nu știm, iar Dumnezeu nu ne spune!” Pavel, care a scris jumătate din Noul Testament, a avut o lucrare atât de miraculoasă, încât morții au înviat și cu toate acestea el a mărturisit: „cunoaştem în parte”(1 Corinteni 13:9). Pastorul James Bradley aruncă o lumină asupra acestui subiect dificil. El arată că în Evrei capitolul 11, unii „au scăpat de ascuţişul săbiei” (Evrei 11:34), în timp ce alții „au murit ucişi de sabie” (Evrei 11:37). Dar să remarcăm în versetul 39 că „toţi aceştia … au fost lăudaţi pentru credinţa lor”. Bradley scrie: „Pare limpede faptul că nu putem măsura credința întotdeauna după rezultate. Credința este o virtute și este una valoroasă. Credința noastră nu se bazează pe ceea ce primim, ci pe persoana în care ne încredem”. Vorbind despre moartea lui Debbie, el a scris: „Ea nu și-a trădat credința, iar credința nu a trădat-o. Ea a fost și este un minunat exemplu de încredere în Dumnezeu în cea mai dificilă dintre provocările vieții. Ea este o campioană a credinței și am fost inspirat de credința ei de nezdruncinat și de dragostea ei pentru Domnul”.

 

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11)

     Carol Kuykendall scrie: „Fiica mea însărcinată s-a tuns … de la păr lung la păr scurt stilizat. Încerca să se obișnuiască cu noua ei înfățișare când s-a întâlnit întâmplător cu una dintre prietenele ei. „O, nu!” a exclamat prietena ei… „Nu-mi place!” Apoi, ca și cum încerca să-și explice cuvintele, ea a adăugat repede: „Mă cunoști doar. Eu spun mereu adevărul!” În timp ce ne îndepărtam de ea, fiica mea mi-a spus că ar fi putut trăi și fără adevăr în acea zi! Asta m-a făcut și mai conștientă de momentul critic dintr-o conversație,când trebuie să iau o hotărâre: Spun ce gândesc? Sau tac chitic? Tot aud că e bine pentru relații să „spui adevărul în față” și „să fii sincer”. Emisiunile TV, mărturisiri la emisiunea lui Oprah și pe Twitter sunt încă o dovadă a reverenței noastre în fața autenticității. Dar iată ce știu eu despre mine însumi: dacă spun tot ce cred, îi pot ucide pe oamenii ce-mi ies în cale. Și doar pentru că gândesc ceva – nu înseamnă că este și adevărat… O bună întrebare care se poate pune este: Ajută – sau rănește – persoana sau relația noastră? Cum e cu momentul ales și cu tonul vocii? De exemplu, un comentariu despre înfățișarea partenerei este dureros când acea persoană nu poate face nimic în această privință și lucrul acesta o va face să se gândească numai la asta tot restul serii”. Biblia spune: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte”. A știi când să nu vorbești este adesea mai important decât să știi ce să spui. La asta s-a gândit și Pavel: „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).

„Dau oameni pentru tine” (Isaia 43:4)

     Mii de persoane au participat la conferințele anuale despre ,,Femei ale credinței”. Mulți au plecat în căutarea speranței, a semnificației și a valorii de sine. După ce a ascultat vorbitor după vorbitor descriind dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Lui, o participantă a trimis acest email: „În filmul Hook, Peter Pan era deja mare, devenise bătrân și gras și nu mai semăna cu Peter pe care îl știau băieții pierduți. În mijlocul strigătelor băieților că acesta NU este Peter, unul din cei mai mici băieți l-a luat de mână și l-a tras în jos spre nivelul lui. Apoi și-a pus mâinile pe fața lui Peter și a început să-i miște pielea, remodelându-i fața. Băiatul s-a uitat în ochii lui Peter și a spus: Aşa te vreau ! Nici eu, scria femeia, nu mai semănam cu cea pe care o crease Dumnezeu şi am adus cu mine multe poveri la conferința ,,Femei ale credinței”, lucruri pe care doar Dumnezeu le putea vedea. Dar în acel week-end, am simțit mâinile lui Dumnezeu pe fața mea, îndepărtând toate „lucrurile” pe care le-am adus. Și apoi l-am auzit spunând: Aşa te vreau ! Dumnezeu îți spune aceleași cuvinte astăzi, găsind frumusețea pe care anii o îngroapă, scânteia pe care timpul încearcă s-o fure. Să te vezi pe tine și să iubeşti ceea ce vede El. Să crezi că El te preţuieşte. Poate spui: „Mă tem că nu voi găsi pe cineva care să mă iubească”. Să nu crezi așa ceva! Dumnezeu spune: „pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta”. Dacă Îl cauți pe Dumnezeu și apelezi la El, Dumnezeu va aduce persoanele potrivite în viața ta.

„Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” (Psalmul 101:3)

     Temându-se de creșterea demografică a evreilor, Faraon le-a spus moașelor evreice: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile Evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi” (Exod 1:16). Acest  cuvânt „scaun” este același cuvânt folosit pentru a descrie roata olarului. Dacă Satana te poate distruge câtă vreme ești încă pe roată, în procesul de a fi format, el și-a atins scopul. Și astăzi, una din strategiile pentru distrugerea bărbaților și băieților este pornografia. Aventura lui David cu Batșeba a început cu cuvintele: „pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip … Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă”  (2 Samuel 11:2-3). Privind în urmă la acest capitol dureros din viața lui, David a scris: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele. Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei”. Potrivit ziarului Chicago Tribune, un bărbat pe nume Joe din Rockford, Illinois, conducea un site pe Internet cu relații intime în direct intitulat Video Fantasy. Joe avea un fiu de zece ani. Pe computerul de acasă Joe a instalat un software care să limiteze ceea ce putea face fiul său pe internet. Joe i-a explicat: Nu că vreau să-l țin la adăpost, dar eu și soția mea suntem foarte atenți la ceea ce citește, la ceea ce se uită la televizor și la ceea ce face pe computer  deoarece avem responsabilitatea față de el de a fi cei mai buni părinți”. Ce ipocrizie! Pornografia creează aceeași dependență ca orice drog. Prezintă imagini care îți modelează mintea, imagini pe care diavolul le poate derula și folosi pentru a te înrobi. Așa că fă-ţi un mare bine şi niciodată nu te uita la aşa ceva!