„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el” (Proverbe 20:7)

     Max Lucado scrie: „Astăzi este prima mea zi de sărbătoare a taților dar fără tata. Timp de 31 de ani, am avut unul dintre cei mai buni tați, dar acum este îngropat sub un stejar dintr-un cimitir din vestul Texasului. E ciudat că nu este aici, pentru că el era mereu disponibil. Cuvintele lui nu erau nimic nou; realizările lui, deși admirabile, nu erau extraordinare. Dar prezența lui era extraordinară. Pentru că era acolo, viața decurgea lin … viitorul era sigur … iar creșterea mea a fost așa cum a intenționat-o Dumnezeu. M-a învățat să mă bărbieresc și să mă rog. M-a ajutat să memorez versete pentru școala duminicală și mi-a spus că răul trebuie pedepsit, că neprihănirea are propria sa răsplată. A fost un model al echilibrului insesizabil dintre ambiție și auto-acceptare. Știam că dacă am vreodată nevoie, el mă ajută. Ca un șemineu cald. Poate de aceea această sărbătoare a taților este cam rece. Focul s-a stins. Briza trecerii timpului a înghițit splendida flacără, lăsând numai cenușa fierbinte. Dar e un lucru ciudat cu această cenușă, mișc-o puțin și flacăra va dansa și va disipa doar puțin din răceala aerului, dar suficient pentru a-mi aminti că el este încă … prezent”. Compară lucrul acesta cu un interviu cu actorul Gene Hackman care își amintește: „Aveam doar 13 ani, dar acea duminică dimineața este încă vie. Mă jucam pe stradă când l-am văzut pe tatăl meu venind cu mașina și făcându-mi ușor cu mâna. Cumva am știut că acel gest însemna că pleacă pentru totdeauna. Până astăzi acea amintire este ca o fantomă care pare că nu pleacă niciodată”. Solomon a spus: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el”. Atenție, taților! Ce moștenire le veți lăsa copiilor voștri când voi nu veți mai fi?

„Ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti … ca unii care vă temeţi de Domnul” (Coloseni 3:22)

     Păstrarea locului de muncă și obținerea unei promovări necesită: 1) Inițiativă: Încearcă să ai viziuni largi. Mai mult decât atât, dă la o parte vechea viziune și cere-I lui Dumnezeu una nouă! Inteligența înseamnă mai mult decât coeficientul de inteligență. Angajatul obișnuit care are inițiativă va excela întotdeauna față de angajatul cu diplomă, dar care nu are inițiativă. Dacă nu crezi, citește istoria. Doar educația nu te va face productiv, dar Duhul și Cuvântul lui Dumnezeu da. Pavel scrie: „să vă înnoiți în duhul minţii voastre” (Efeseni 4:23). Petru scrie: „v-o scriu… să vă trezesc mintea sănătoasă” (2 Petru 3:1). Lasă-L pe Dumnezeu să-ți stimuleze mintea cu idei care să te facă un angajat foarte dorit. 2) Perseverență: Ce înseamnă asta? Înseamnă energia și dorința de a realiza un lucru. Înseamnă motivație, determinare, dedicare, credincioșie, răbdare, optimismul în fața dificultății și o disponibilitate de a munci. Cei ce evită varianta mai solicitantă și aleg calea ușoară sunt mai costisitori la angajare, scad moralul, reduc calitatea și micșorează productivitatea companiei. Pavel îi provoacă pe cititorii lui să persevereze în misiunea lor. „Vă dau un sfat… Isprăviţi, deci, acum de făcut; pentruca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea” (2 Corinteni 8:10-11). 3) Respect: Gândește-te la drepturile și nevoile altora. Tratează-i cu sensibilitate, cu bunătate, cu respect și în limitele legii, conștiinței și Scripturii. „Ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti … ca unii care vă temeţi de Domnul”. Când vei deveni un astfel de angajat, Dumnezeu îți va garanta siguranță financiară și succes profesional.

 

„Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12)

     Ca să ai succes la locul de muncă ai nevoie de: 1) Empatie: Manifestă întotdeauna considerație pentru situația altor oameni, pentru nevoile lor, pentru sentimentele și pentru percepțiile lor. Încearcă să înțelegi cum este să umbli în papucii lor. Prin asta le mărești motivația, le îmbunătățești mediul de lucru și le crești nivelul de productivitate. „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare”. Ar trebui să „te îmbraci” cu aceste calități la serviciu în fiecare zi. 2) Flexibilitate: Aceasta este capacitatea de a te adapta, de a face ajustări și de a avansa. Într-un mediu condus de dificultăți economice și de concedieri, angajații rigizi și reactivi sunt deseori primii care sunt considerați în plus sau concediați. Învață să fii maleabil. Pavel a făcut-o. „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. … În totul şi pretutindeni … Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:11-13). Când bate vântul schimbării, oamenii flexibili se pleacă dar nu se frâng. Ei trăiesc pentru a sta din nou în picioare și chiar ajung să fie promovați. 3) Umor: Începe să te vezi pe tine, dar și lumea din jur cu simțul umorului. Refuză să te iei prea în serios. Caută umorul ce se ascunde în momentele serioase ale vieții și îl vei găsi. Oamenii care propagă nefericirea îi trag pe toți în jos. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „O inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22). O altă traducere spune: „Buna dispoziție este bună pentru inimă” (v. 22). Un bun simț al umorului îmbunătățește lucrurile și face ca locul de muncă să fie mai plăcut pentru toți.

„Dobândește înţelepciunea… dobândește priceperea” (Proverbe 4:7)

     În cartea sa; ,,Inteligența emoțională”, psihologul Dr. Daniel Goleman spune despre coeficientul de inteligență că are un aport de 20 de procente din succes. Pentru a-ți păstra locul de muncă și a obține o promovare, ai nevoie de mai mult decât de inteligență. Goleman sugerează mai multe lucruri care te ajută să reușești la locul de muncă: 1) Încrederea: Angajații încrezători au încredere în abilitățile pe care li le-a dat Dumnezeu. De unde primești această încredere? De la Dumnezeu! „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Încrederea în Dumnezeu îți dă asigurarea că „poți face totul în Hristos care te întărește” (Filipeni 4:13). 2) Curiozitatea: „dobândește înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândește priceperea”. Curiozitatea înseamnă nerăbdarea de a cunoaște, de a învăța și de a înțelege mai multe. Angajații curioși sunt interesați de ce nu este evident. Ceilalți presupun că nu există soluție sau că este prea dificil, așa că renunță în punctul în care ar trebui să înceapă. Dar când ceilalți spun: „mă depășește”, angajații curioși spun: ”Există un răspuns. Există o cale mai bună. Avem nevoie doar de mai multă pricepere”. Toții angajatorii își doresc angajați curioși. 3) Hotărârea: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Teama este un „duh”. Este o atitudine care te face să te dai înapoi, să rămâi pe loc sau să renunți. Acel duh nu vine de la Dumnezeu, așa că împotrivește-i-te. Nu te teme să-ți asumi un risc pentru care te-ai rugat sau să accepți responsabilitatea pentru un rezultat anume.

„Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine” (Proverbe 28:19)

     Chiar și când ofertele de serviciu sunt rare „ajutorul de nădejde este greu de găsit”. Așa că atunci când angajatorii îl găsesc, ei fac tot ce pot pentru a-l păstra. Chiar și într-o lungă criză economică, există încă reguli practice care sporesc probabilitatea de a-ți păstra locul de muncă și poate de a obține o promovare. Aceste reguli sunt în concordanță cu ceea ce ne învață Cuvântul lui Dumnezeu: 1) Înțelege că munca este o binecuvântare. Dumnezeu a creat paradisul, şi ne-a creat pe noi. Apoi ne-a pus să muncim,        spunându-ne: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” (Geneza 3:19). (Din cauza căderii lui Adam!) Dumnezeu binecuvintează „sudoarea” (Proverbe 28:19). Când dai ce ai mai bun la locul de muncă, ești pe placul lui Dumnezeu. Și în ultimă instanță El, nu șeful tău, îți controlează viitorul.   2) Acceptă realitatea!  A-ți dori ca circumstanțele prezente să dispară în timp ce te simți îndreptățit să ai parte de mai mult te va face să te simți mai rău și nu te va duce nicăieri. „Dumnezeul (nostru) a schimbat blestemul … în binecuvântare” (Deuteronom 23:5). El dă „o cunună împărătească în loc de cenuşă” (Isaia 61:3). În vremuri grele, Dumnezeu ridică oameni cu idei proaspete care fac de fapt ca viitorul să fie mai bun decât trecutul – nu numai pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți. Și tu poți deveni unul din acei oameni. 3) Fă din Dumnezeu sursa ta! „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi” (Isaia 48:17). Fă ca Dumnezeu să fie antrenorul tău. Dă-i șefului munca pe care o merită, dar încrede-te numai în Cel ce a promis „să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa” (Filipeni 4:19).

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

     O autoare creștină scrie: „Când prietena mea a dat naștere primului copil, ea și-a pus în aplicare toate talentele folosite în cariera sa pentru a face ca tranziția spre statutul de mamă să fie una ușoară. A păstrat un program rigid, și-a culcat fiul la timp, și-a planificat timpul pentru cumpărături și a reușit de fiecare dată să pregătească o cină delicioasă pe când se întorcea soțul ei acasă. Și-a păstrat această fațadă până când nu a mai putut face față stresului. În cele din urmă a clacat. A lăsat casa în dezordine, a uitat să facă duș, nu s-a dus la cumpărături, iar când soțul ei a venit acasă, ea i-a pus în brațe copilul murdar … și i-a spus că nu are nimic gătit. Ce a făcut soțul ei? A căzut pe genunchi într-un exagerat „aleluia!” apoi a învârtit-o pe soția lui într-o îmbrățișare magnifică. „Te-ai întors!” a declarat el. Darurile ei, pe lângă faptul că era o soție, o mamă și o femeie de afaceri extraordinară, sunt simțul umorului, răspunsurile directe, faptul că este o persoană distractivă și autenticitatea ei … toate lucrurile cărora soțul ei le-a dus dorul când personalitatea ei a suferit din cauza crizei post-natale”. Dacă dorești să te reîntorci la „firea ta pământească” (Galateni 3:3), lucrul acesta n-ar trebui să se întâmple. „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat”. Când te străduiești să devii o persoană diferită de cea pe care a plănuit-o Dumnezeu, ajungi să devii nervos, să nu-ți găsești locul și să fii frustrat. Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare în diferite domenii cu un scop anume. Când înțelegi lucrul acesta, poți intra într-o lucrare cu domeniul tău specific de înzestrare. Nu uita, fiecare dintre noi este o operă în devenire. În loc să încerci să devii perfect, începe să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru că te-a făcut o persoană unică.

„Vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:3)

     Jurnalista americană Ann Landers a scris: „Ochelarii cu lentile trandafirii nu sunt niciodată făcuți să fie bifocali. Nimeni nu dorește să citească scrisul mărunt visând”. Scrisul mărunt din toate visele reprezintă realitatea. Poate ți-ai împlinit visul, dar nu în totalitate. Privind în urmă, poate spui: „Ce bine ar fi fost să știu atunci ce știu acum”. Dar dacă ai putea lua viața de la capăt probabil ai spune același lucru. Adevărul este că această călătorie va dura mai mult decât ai sperat. Obstacolele vor fi mai numeroase decât ai crezut. Dezamăgirile vor fi mai adânci decât te-ai așteptat. Căderile vor fi mai mari decât ți-ai imaginat. Prețul va fi mai mare decât ai anticipat. Încetează să te aștepți la mai mult decât este rezonabil. Încetează să mai vezi greșelile minore ca pe niște catastrofe majore. Pentru a te elibera de perfecționism, Dr Chris Thurman spune: „Smerește-te; pocăiește-te de faptul că ești atât de plin de mândrie încât crezi să ești egal cu Dumnezeu. Concentrează-te pe realitate: acceptă viața așa cum este, nu cum crezi că ar trebui să fie. Stabilește-ți scopuri care se pot atinge: fă-le să fie realiste și ușor de atins acum și aici. Stabilește limite de timp rezonabile: în loc să petreci timp zbătându-te să faci un lucru perfect, stabilește-ți priorități și dedică timp suficient pentru fiecare activitate. În domeniile mai puțin importante, acceptă calificativul de suficient de bun; nu fiecare lucru trebuie făcut (sau poate fi făcut) excepțional de bine. Scapă de gândirea totul sau nimic: nu toate situațiile sunt alb sau negru – majoritatea conțin tonuri de gri. Învață din greșeli și apoi mergi mai departe. Mărturisește-ți greșelile: recunoașterea slăbiciunilor te eliberează de atracția spre perfecționism. Găsește-ți valoarea în Dumnezeu: nu în „propria ta fire pământească”, în ceea ce faci și în cât de bine faci lucrul acela”.

 

„Dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8)

     Te zbați să-ți crești copiii de unul singur? Dacă este așa, învață-i aceste trei principii. În timp ce o faci, ele se vor fixa și în tine. Ai fi surprins să știi câți învățători învață ei înșiși în timp ce le predau altora. Așadar: 1) Învață-i să iubească oameni imperfecți. Spune-le că dragostea este un risc pe care merită să și-l asume. Dacă te aud spunând asta, vor fi ajutați să crească și să nu devină cinici din cauza situației prin care au trecut. Explică-le că atunci când iubești, trebuie să iubești ce este bun și să accepți ceea ce este încă în construcție. Și îi vei scuti de dureri de cap dacă îi înveți că uneori vom fi dezamăgiți unii de alții și că remediul lui Dumnezeu pentru asta este „dragostea acoperă o sumedenie de păcate”. 2) Spune-le că viitorul poate fi mai bun decât trecutul. Noi ne alimentăm din trecut, dar combustibilul funcționează doar când este ars și se transformă în altceva. Așa că, lasă durerea trecutului să-ți alimenteze viitorul cu compasiune, înțelepciune și speranță. Mulți dintre cei pe care îi admirăm au experimentat eșecul. Câștigătorul din acest an este cel ce a ocupat locul doi anul trecut. Așa că învață din propriile greșeli și așa abordează noua zi. Odată ce faci lucrul acesta, „toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26). 3) Arată-le cum să se adapteze schimbării. Când rămâi blocat în trecut, lucrul acesta se întâmplă mereu pe cheltuiala viitorului. După ce șocul inițial a trecut, iar mânia ta a scăzut, începe să-ți faci planuri. Apropie-te mai tare de Dumnezeu și hotărăște-te să trăiești din nou. Nu rămânea blocat acolo! Și asta va trece – Dumnezeu te va ajuta.

„Tu ai vestit harul acesta robului Tău” (2 Samuel 7:28)

     Noi ne străduim în fiecare zi „să umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Dar nu este un lucru ușor. Este nevoie de o minte hrănită de Scriptură pentru a face o alegere prin credință când privești la încurcătura unei situații care pare imposibilă. Deci cum îți poți dezvolta acest tip de credință? Pentru ca o relație să înflorească, ambele părți trebuie să investească timp și energie pentru a ajunge să se cunoască una pe cealaltă. Legăturile de durată se bazează pe încredere și pe o cunoaștere a obiceiurilor și caracterului celeilalte persoane. Și la fel este cu Dumnezeu. În timp, pe măsură ce experimentezi credincioșia Lui, devine mai ușor să renunți la teamă și să o înlocuiești cu încrederea. Un autor scrie: „A ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu înseamnă a umbla cu El, a petrece timp în Cuvântul Său, cunoscând caracterul Său fără pată și nenumăratele exemple ale dragostei Lui neschimbătoare, ilustrate în promisiunile Sale din Scriptură. Asta înseamnă să te rogi, să discuți, să împărtășești toate detaliile vieții tale și zbaterile lăuntrice ale inimii tale. El le cunoaște deja, dar se bucură de intimitatea conversației. Și ca orice relație echilibrată, nu se poate să vorbim noi tot timpul. Trebuie să ne facem timp să ascultăm, să venim înaintea Domnului și să tăcem, liniștindu-ne de năpădirea gândurilor și a emoțiilor”. Nu uita, singurul loc în care teama poate lucra este spațiul liber în care ar trebui să fie credința. Teama se bazează pe ceea ce vezi și auzi. Credința se bazează pe cunoașterea faptului că Scriptura este demnă de încredere și că El a promis „lucruri bune” celor ce Îl cred!

„Noi suntem lucrarea Lui” (Efeseni 2:10)

     Teama de-a nu fi altceva decât un mare zero poate deveni o profeție care se împlinește de la sine. Lucrurile decurg în felul următor: Când trebuie să mergi la un interviu pentru un loc de muncă, teama bate la ușă și te gândești: „Nu-i voi impresiona niciodată. Voi părea stupid. Îmi vor pune întrebări la care nu voi putea răspunde”. Un șoarece în cușca unui leu are mai mari șanse. Așa că eșuezi lamentabil și mai cobori încă o treaptă în subsolul auto-înfrângerii. Sau gândește-te la fata care este invitată la întâlnire de un băiat chipeș. Atât de chipeș, că ea se întreabă ce vede la ea. Ea este sigură că odată ce ajunge s-o cunoască, va termina cu ea. Așa că se strecoară nesiguranța și o face să se folosească de singura unealtă pe care o are la dispoziție, trupul ei. Are relații intime cu el de la prima întâlnire de teamă că nu va mai exista încă una și ajunge să se simtă femeia ușuratică ce nu dorea să ajungă. Teama lipsei de semnificație creează chiar rezultatul de care te temi și ajunge chiar la destinația pe care încerci să o eviți. Oprește-te! Ești în dezacord cu Dumnezeu! Îi pui la îndoială judecata și te mai gândești o dată în privința gusturilor Lui. Cuvântul Său spune că El se gândește neîncetat la tine. Dacă ai putea număra gândurile pe care le are El cu privire la tine, „sunt mai multe decât boabele de nisip” (Psalmul 139:18). De ce te iubește Dumnezeu atât de mult? Din același motiv pentru care un artist își iubește picturile. „Noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. Așadar, când te trezești în fiecare dimineață, uită-te în oglindă și spune-ți: „Contez pentru că Dumnezeu mă iubește”.