„Deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (Romani 4:21)

     Motivul pentru care nu ne întoarcem întotdeauna faţa spre Dumnezeu este că înlăuntrul nostru nu suntem „deplin încredințați” că El poate și este dispus să acționeze spre binele nostru. Este un act de smerenie dacă ești în stare să recunoști lucrul acesta față de tine însuți; dar este și punctul în care începi să ai de-a face cu lipsa ta de credință în Dumnezeu. Nimic din viața ta nu se va schimba până nu te rogi: „Doamne, ajută-mă ! Cu gura rostesc cuvinte pe care nu le practic în comportamentul meu”. Odată ce începi să te rogi în felul acesta, poți începe să citești Biblia, redescoperind că „Dumnezeu poate”. El poate să aibă grijă de tine când ești în pustiu. El poate să-i înfrângă pe uriașii care-ți stau în cale. El poate să treacă prin încercări de foc cu tine și te poate scoate din ele nevătămat. El poate să te promoveze când ai fost trecut cu vederea sau când ai avut parte de împotrivire. „A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Orice trebuie să faci pentru   a-ți însuși acest „Dumnezeu poate”, fă ! altfel nu vei reuși să stăruiești în rugăciune cu încredere. Poate îți vei exprima câteva dorințe stând pe genunchi, dar nu vei fi în stare să stăruiești în rugăciune până nu știi în adâncul inimii tale că Dumnezeu poate – și că El este dispus! Nimic nu este prea greu pentru El. El abia așteaptă să recunoști lucrul acesta și să vii la El prin credință și să-I ceri ajutorul.

 

„Avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos… ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7)

     Biblia spune: „mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:10). Uneori este mai ușor să dezvolți prietenii adevărate cu cei din afara cercului imediat al familiei noastre. Dar mai există un tip de „rudenie de sânge” menționat în Biblie: frați și surori strânși laolaltă prin sângele lui Isus (1 Ioan 1:7). E genul de relație care nu te lasă să mergi și să-ți faci de cap cum dorești (Coloseni 3:15). Ea ne cere să „facem munca grea de a ne înțelege unii cu alții, tratându-ne unii pe alții cu cinste” (Iacov 3:18 – o altă traducere a Bibliei – n.tr). Este nevoie de o dedicare pe termen lung şi nu este înțeleasă de „generația egocentristă” care, atunci când drumul devine anevoios, acceptă cu uşurinţă ruperea relaţiei. Un pastor arată că lumea nu înțelege conceptul creștin de frate și soră: „lumea spune să-ți găsești prieteni printre cei ce gândesc la fel, au venituri la fel, care votează ca tine și au aceleaşi pasiuni ca şi tine. Aceste prietenii funcționează până când ajungi la fundul sacului, până când te confrunți cu o problemă ce te presează sau cu o pierdere tragică sau cu o boală gravă și brusc îți dai seama că nimănui nu-i pasă prea mult de tine. De ce? Deoarece nu au investit nimic în viața nimănui, iar acum când vrei să faci o retragere, nu există bani în banca prieteniei”. Dragostea jertfitoare este temelia adevăratei prietenii. Pavel scrie despre Timotei:  „n-am pe nimeni, care   să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. Ştiţi râvna lui încercată” (Filipeni 2:20-22).

„Nu intra pe cărarea celor răi” (Proverbe 4:14)

     Fiecare drum pe care îl faci în viață duce undeva. Biblia spune: „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!” (v. 14-15). Astăzi, copiii noștri devin dependenți de droguri – unii iau droguri atât de puternice încât e nevoie de o singură doză pentru a deveni dependent. Așa că discută cu copiii tăi de timpuriu despre capcanele pe care Satana le-a pregătit pentru ei. Spune-le: 1) Că orice obicei pe care îl hrănești devine întotdeauna mai puternic. 2) Orice obicei pe care îl hrănești cere întotdeauna mai mult. 3) Orice obicei pe care îl hrănești întotdeauna te controlează. Comediantul și actorul Chris Farley a fost găsit mort în apartamentul său din orașul Chicago în 18 decembrie 1997. A murit de o supradoză de droguri. Moartea lui la vârsta de treizeci și trei de ani nu a fost o surpriză pentru prietenii săi. Fusese internat de mai multe ori în spitale de dezintoxicare pentru a-și reface viața. Cu puțin timp înainte de moartea sa, el i-a spus unui reporter: „Obișnuiam să cred că se poate ajunge la un nivel al succesului unde legile universului nu se mai aplică. Dar ele se aplică. Încă e vorba de „viață în termenii vieții”, nu în termenii unui star de cinema. Trebuie încă să lucrez la relații. Trebuie încă să lucrez la greutatea mea și la câțiva alți demoni de-ai mei. Odată am crezut că dacă am destul de mulți bani în bancă, dacă am suficientă faimă, totul va fi bine. Dar sunt o ființă umană ca toți ceilalți. Nu sunt scutit”. Așa că înainte să pășești pe un anumit drum, oprește-te și întreabă-te: „Unde duce acest drum?” ,,Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte (Pr.14:12)

 

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră” (1 Petru 5:2)

     Proiectele prea îndepărtate (viitoare) te pot împiedica să-ți investești energia în misiunea pe care o ai la îndemână. Biblia spune: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră … Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa… a slavei” (v. 2-4). Un director de Şcoală Biblică spune: „A existat o vreme când Dumnezeu a început să facă lucruri mari în viața mea, era împlinirea visurilor mele. În această perioadă am început să experimentez mai multe probleme și confruntări. Mă simțeam ca un pompier. De îndată ce se stingea o flacără, o alta se aprindea. Mă simțeam epuizat și descurajat. M-am gândit: „Mă voi duce pe câmpul de misiune unde lucrarea nu-i aşa stresantă și de unde pot trimite vederi”. Apoi am avut o viziune cu David când a fost uns de Samuel și Domnul m-a întrebat: „Ce a făcut David după ce a fost uns ca rege?” Eu am răspuns: „S-a reîntors să aibă grijă de oile tatălui său” (1 Samuel 17:15). Domnul a continuat: „Dacă David s-ar fi dus să caute un uriaș pe care să-l ucidă, leul și ursul i-ar fi mâncat turma. Această Şcoală Biblică este turma ta, așa că ai grijă de ea”. Fie că ești pastor, asociat, director de muzică sau nespecialist, fiecare dintre noi are o turmă. Turma lui David a fost misiunea lui de la Dumnezeu și deși a fost ales rege, prima lui prioritate a fost să se întoarcă la misiunea lui, (oile). Vor veni uriași și dacă rămâi cu misiunea ta, la momentul potrivit te vei întâlni cu ei și îi vei învinge. Vei fi încăntat – după ce ai dovedit că  ești credincios”. Oriunde ar fi turma ta în acest moment, acolo se așteaptă Dumnezeu să  fii și tu.

„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)

     Ieremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; … la urmă nu este decât un nebun” (Ieremia 17:11). Să nu crezi că poți face ce dorești în lucrurile mici și să nu pățești nimic câtă vreme nu faci greșeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoț ești. Dicționarul Oxford definește integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încalci un principiu moral, devine mai greu și nu mai ușor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrității necesită vigilență constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Și lucrul acesta este adevărat mai ales când ești lider. Așadar: 1) Ține-ți promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranță. Când respecți o promisiune, creezi încredere. 2) Recunoaște-ți greșelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenționat, le datorezi oamenilor o explicație. 3) Cere-ți iertare și încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalți, trebuie să recunoști că ceea ce ai făcut a fost greșit și că îți pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia și te poate ajuta să lași incidentul în urmă.

„Limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18)

     Matthew Henry descrie harul drept „sarea care dă gust cuvintelor și care le împiedică să altereze”. Sarea are două scopuri principale: este un conservant și dă gust mâncării. Deci, când Biblia spune că vorbirea ta trebuie să fie „dreasă cu sare” (Coloseni 4:6), înseamnă că ele trebuie să conserve, nu să strice, să aibă mereu un gust bun și să promoveze starea de bine. Apostolul Iacov spune: „apa sărată nu poate da apă dulce” (Iacov 3:12), cu alte cuvinte, nu poți falsifica ceea ce ai în inimă. Nu e doar o chestiune de a învăța să spui ceea ce trebuie, ci de a avea atitudinea potrivită, deoarece ceea ce spui reflectă „prisosul inimii” (Matei 12:34). Solomon spune: „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18). Dacă nu ești atent, poți ajunge ca prin vorbele tale să-ți provoci ție și celor din jur tot felul de probleme. Un învățător biblic spune: „Noi avem abilitatea de a rosti cuvinte ale credinței, care produc minuni. Credința este o certitudine și noi acţionăm bazându-ne pe ea, fie spre folosul nostru, fie spre distrugerea noastră. „Limba înţelepţilor aduce vindecare”. Am putea întoarce acest verset și să spunem: „Limba celor neînțelepți aduce boală”. Este alegerea ta. Îți poți alinia gura și inima la ceea ce-ți spune diavolul sau poți acționa prin credință, aliniindu-ți gura și inima la Cuvântul lui Dumnezeu, arătând spre binecuvântările Lui. Credința lucrează prin încrederea și propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu”. Așadar, începe să rostești cuvinte ce aduc vindecare.

„Rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3)

     Dacă ai uitat cât de binecuvântat ești că ai o familie, citește următoarele: „Până la urmă m-am săturat. Copiii erau gălăgioși, iritanți și imposibili. Eram obosit și sătul. Soția mea era stresată și epuizată. Așa că m-am hotărât să fug de toate acestea și să am o zi doar pentru mine. Doream s-o trăiesc la maxim și  să fiu cât de lacom puteam. Eu eram singura persoană de care urma să am grijă. M-am năpustit pe ușă afară cu 150 de lei în buzunar. „Iată, am reușit”, mi-am spus în timp ce conduceam pe drumul principal și mă îndreptam spre nord. Ei bine, m-am dus la un shopping centre, m-am simțit foarte bine într-o librărie și mi-am cumpărat colecția de poeme de Walt Whitman. După aceea, m-am dus la McDonald’s și am comandat doi hamburgeri, o porție mare de cartofi prăjiți și o cola mare. Am mâncat tot fără să fiu deranjat, fără să șterg pe nimeni la gură, la nas sau la fund. Apoi am mâncat cea mai mare înghețată de ciocolată pe care am găsit-o. Eram liber! Eram afară din oraș! Apoi m-am dus la cinema și m-am uitat la film fără să cumpăr popcorn, fără să țin pe cineva în poală, fără să merg cu cineva la baie. Eram un om liber. Profitam la maxim – și mă simțeam nefericit. Când m-am întors acasă, toți dormeau. Când m-am strecurat în pat, soția mi-a șoptit: „ți-am simțit lipsa”. Am răspuns: „și eu vouă”. Niciodată nu am mai fugit de acasă!”

„Sporiți … și în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)

     Dărnicia noastră trebuie să fie stabilită și motivată de mulțumirea față de ceea ce a făcut Hristos pentru noi. Pavel scrie: „El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9). Este important să înțelegi cât de bun și de generos este Dumnezeu față de noi, deoarece unii dintre noi Îi dau doar resturile; dacă ne mai rămâne ceva după ce ne-am plătit facturile și după ce am făcut tot ce ne-am dorit să facem, vom dărui. Dar chiar și dacă I-am dărui lui Dumnezeu un milion de lei, dacă e ceea ce ne-a rămas, I-am dat noi ce am avut mai bun? (Maleahi 1:6-14). Unii dintre noi dăruiesc a doua oară. Ei primesc un cadou care nu le trebuie, îl împachetează frumos și îl dau altcuiva. Unii au dulapuri întregi de astfel de cadouri. Așa abordează unii dintre noi dărnicia față de Dumnezeu – și este o insultă! În Noul Testament nu vedem predicatori cerșind, vânzând lucruri sau folosindu-se de trucuri pentru a strânge bani pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ci vedem oameni precum macedonenii care răspund la harul lui Dumnezeu deoarece au înțeles și L-au iubit pe Dumnezeu pe care L-au slujit. Tot ce a creat Dumnezeu a fost menit să dăruiască. El a creat soarele ca să dea lumină în timpul zilei și luna și stelele în timpul nopții. El a creat florile ca să dea frumuseţe, culoare şi miros. Dumnezeu Însuși este darnic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat …” (Ioan 3:16). Când înțelegi acest adevăr, circumstanțele vor ocupa locul al doilea. Dărnicia ta nu este determinată de raportul dintre datorie și venit sau de rata impozitului. Nu, dărnicia ta este motivată de harul lui Dumnezeu!

„Sporiți … și în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)

     Pavel le spune corintenilor: „Sporiți … și în această binefacere” (2 Corinteni 8:7). Apoi el îi provoacă prin exemplul celor din Macedonia: „voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:1-5). Să observăm următoarele lucruri despre macedoneni: 1) Mai întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului, fără rezerve. 2) Au înțeles că tot ce aveau era doar prin harul lui Dumnezeu. Pavel scrie că modul prin care a știut că macedonenii s-au dat pe ei înșiși Domnului a fost că l-au implorat să le dea coșul pentru darurile de bunăvoie. Extraordinar! Când a fost ultima oară când ai stat în biserică, abia așteptând să contribui la colectă deoarece erai nerăbdător să dăruiești? Dărnicia nu este atunci când pastorul o cere sau când lucrarea o cere sau pentru că te simți vinovat sau când încerci să faci o afacere cu Dumnezeu. Nu, dărnicia este atunci când dai din preaplinul bunătății lui Dumnezeu față de tine. Aceasta este adevărata dărnicie!

„Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

     Indiferent cât de mult îți place locul în care trăiești în prezent, inima ta tânjește mereu după locul numit „acasă”. Și cu atât mai mult este așa pentru cei ce au fost născuți din nou, în familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Lumea are frumoasele sale litoraluri și peisaje, dar în adâncul nostru, tânjim, asemenea lui Pavel, după Tatăl nostru Ceresc, după familia și casa noastră din ceruri. „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori … să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:21-23). După gândirea lui Pavel, „este cu mult mai bine” să părăsim această viață ca să fim cu Hristos. Cu mult mai bine decât ce? Decât orice altceva! Nimic de pe pământ nu se poate compara cu ce ne așteaptă acolo! „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Poate întrebi: „Cum se va întâmpla această tranziție pentru noi?” În momentul morții „se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi … se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Trupurile noastre „au adormit în Hristos” (1 Corinteni 15:18). Duhul Domnului care ne locuiește se întoarce în prezența Lui, bucurându-se de „plinătatea bucuriei” și desfătându-se în „plăcerile veșnice” care se găsesc din belșug la dreapta Lui (Psalmul 16:11). În timp ce așteptăm, anticipând cele mai bune zile ale noastre, gazdele cerului repetă pentru cel mai mare spectacol al tuturor timpurilor, extraordinara revenire a lui Hristos și strămutarea noastră la cer în trupurile noastre de slavă! Noi spunem: „Vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20).