„El îți va da putere să le câștigi” (Deuteronom 8:18)

     Povestirea despre Ilie care a fost hrănit de corbi ne învață că Dumnezeu poate avea grijă de noi într-o economie defavorabilă (1 Împărați 17:1-7). Povestirea despre Iosif ne învață că atunci când urmăm planul lui Dumnezeu, vom avea tot ce ne trebuie ca să trecem de vremurile grele (Geneza 41:37-57). Unul din pericolele vieții trăite într-o societate materialistă este că te simți „îndreptățit” să ai lucruri, chiar și când nu ți le permiți. Pentru a învinge anxietatea financiară, trebuie să practici disciplina fiscală. Dumnezeu nu binecuvântează indiferența. Nu poți intra în datorii și apoi să te rogi ca Dumnezeu să te scoată din ele. Uneori o face. Dar dacă nu înveți din greșeli, vei continua să le repeți. O emisiune radio renumită din Atlanta, SUA este prezentată de un om pe nume Clark Howard. El își începe fiecare emisiune spunând: „Cheltuiți mai puțin, economisiți mai mult și nu vă lăsați înșelați”. El vorbește despre bănci care percep comisioane exorbitante pentru cardurile de credit și le spune oamenilor să trăiască din mijloacele proprii. „Dar m-am obișnuit cu anumit stil de viață”, spui tu. Dezobișnuiește-te de el! Dacă îți dorești pacea minții, învață despre arta de a fi mulțumit. Mulțumirea înseamnă oare să nu ai nici o năzuinţă? Nu, ci înseamnă să amâni satisfacţia și să  ai bucurie în locul în care te găsești în drumul tău spre destinație. Înseamnă să înveți să trăiești după aceste cuvinte: „Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:12-13).

„M-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11)

     Dacă banii ar garanta fericirea, bogații nu ar fi mai fericiți decât ceilalți? Studiile arată că deseori ei nu sunt mai fericiți. Oamenii fericiți nu urmăresc banii, ei își urmează pasiunea dată de Dumnezeu. În ,,What Happy People Know  (Ce știu oamenii fericiți)’’, Dr. Dan Baker scrie: „Omul ce stătea în fața mea părea să aibă totul: bani, libertate, prieteni și familie. Dar nu avea lucrul pe care și-l dorea cel mai mult – fericirea. Viața lui de familie i-ar îngrozi pe mulţi – copii demenți, o soție care ura obsesia lui de a lucra şi lipsa timpului pentru relaxare”. Care era cea mai mare preocupare a acestui om? Să păstreze ceea ce avea! Poate citești asta și te gândești: „Da, dar asta nu mi se aplică! Dacă aș fi în situația lui știu că aș putea fi fericit!” Nu, banii nu pot cumpăra fericirea; indiferent cât de mulți ai, nu sunt niciodată suficienți. Teama îți va șopti mereu: „Dacă nu ai mai mult, nu vei avea siguranță”. Așadar, care este secretul fericirii? Pavel scrie: „căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește” (v. 11-13). Când urmărești scopul lui Dumnezeu pentru viața ta, banii sunt pe locul doi. Simbolurile adevăratului tău statut sunt mântuirea, creșterea spirituală, o familie sigură, prieteni speciali și mulțumirea că ai făcut ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Gardianul Nee a spus: „Nu am întâlnit niciodată un suflet care să-și fi propus să-L mulțumească pe Domnul și să nu fie el însuși mulțumit”.

„Cheamă-Mă, … și îți voi vesti … lucruri ascunse pe care nu le cunoști” (Ieremia 33:3)

     În al treilea rând, înveți secretul rugăciunii. Te simți pierdut pe un teritoriu necunoscut, nesigur față de următoarea ta mutare? Dumnezeu folosește astfel de perioade pentru a-ți atrage atenția, pentru a te atrage din nou la El și a te încuraja să te sprijini pe El, izvorul nesecat al tăriei și al înțelepciunii tale. Încetează să mai încerci să înțelegi lucrurile de unul singur! Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, … și îți voi vesti … lucruri ascunse pe care nu le cunoști”. Adu-ți problema înaintea lui Dumnezeu și cere-I o soluție. El nu te va dezamăgi. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). În al patrulea rând, înveți despre puterea răbdării. Când Duhul Sfânt te călăuzește și îți pune un scop sau un vis în inimă, e ușor să fii nerăbdător și să dorești să se întâmple peste noapte. Momentul este crucial. Și este în mâna lui Dumnezeu, nu a ta! Să aștepți momentul hotărât de Dumnezeu nu este o pierdere de timp, ci e un lucru esențial în dezvoltarea celor două calități de care ai nevoie – credință și nădejde. „Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare” (Romani 8:25). În timp ce înveți ce este răbdarea, Dumnezeu lucrează la aranjarea lucrurilor în locul tău și la producerea calităților asemănătoare cu ale lui Hristos în tine. Psalmistul a spus că nădejdea lui este în Dumnezeu. Tu în ce ți-ai pus nădejdea? În noroc? În economie? În prognoza doctorului? Câtă vreme nădejdea ta este în orice altceva decât în dragostea și bunătatea neschimbătoare a lui Dumnezeu, te vei lupta cu îndoiala. Care este răspunsul? „Inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmul 112:7)

„Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii” (Proverbe 16:9)

     Îți mai aduci aminte când aveai nevoie de o hartă a șoselelor când plecai în călătorie? Acum trebuie doar să-ți programezi destinația în GPS-ul mașinii și afli unde și când să iei curbă, cât mai ai până la următoarea stație de benzină și când vei ajunge. Fără să mergi pe ghicite, fără confuzie și fără decizii greșite; alegi ruta cea mai scurtă, cea mai rapidă și te duce unde dorești. Ca urmaș al lui Hristos, ai un GPS divin, care este Duhul Sfânt.  El alege ruta și momentul și îți garantează că vei ajunge la destinație. Ascultându-L, înveți patru lecții valoroase. Să aruncăm o privire asupra lor: Prima, înveți să depinzi de Dumnezeu și nu de tine însuți. Faptul că presupui că știi toate suișurile și coborâșurile vieții te face să acționezi fără să-L consulți pe Dumnezeu. Samson a crezut că „va înțelege cum funcționează sistemul”. Când Dalila l-a trădat, iar filistenii l-au legat cu funii, el a crezut că va rezolva lucrurile așa cum a       făcut-o mereu: „Voi face ca și mai înainte, și mă voi scutura”. Nu știa că Domnul Se depărtase de el” (Judecători 16:20). A duce o viață victorioasă înseamnă să trăiești în dependență totală de Dumnezeu, nu de tine însuți. Domnul Isus a spus: „despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). A doua lecție, îți schimbi perspectiva. Poate nu te uiți întotdeauna pe unde mergi, dar întotdeauna ajungi unde te uiți! Perspectiva îți determină alegerile și direcția în viață. După ce a plătit scump pentru faptul că și-a urmat impulsurile sale josnice, David și-a schimbat perspectiva și a spus: „către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii” (Psalmul 141:8). Și tu ar trebui să te rogi lucrul acesta.

 

„Vă voi da … un duh nou” (Ezechiel 36:26)

     ,,The Millionaire Next Door ’’ (Milionarul de vizavi) este un bestseller despre doi oameni care locuiau pe aceeași stradă, în case asemănătoare și având locuri de muncă asemănătoare. Dar la vârsta de cincizeci de ani, unul are siguranță financiară în timp ce celălalt se îneacă în datorii. Problema lor nu sunt banii; ci lipsa disponibilității de a mulțumi. Noi dorim ceea ce dorim acum! De multe ori asociem fericirea cu cheltuirea banilor, așa că atunci când ne simțim căzuți mergem la cumpărături. Gândește-te: când ai primit ultimul premiu sau când ți-ai recuperat din taxele plătite în plus gândul tău a fost „ce pot să cumpăr?” Fii cinstit! Pavel spune: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2). Când vine vorba de bani, trebuie să-L rogi pe Dumnezeu  să-ți dea „un duh nou”. Robert Orben a spus: „În fiecare zi citesc în revista Forbes lista cu cei mai bogați oameni din America, iar dacă numele meu nu apare, mă ridic și mă apuc de lucru!” Biblia spune: „cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10). Lucrurile mari sunt o culminare a lucrurilor mici. Așadar: dăruiește-I lui Dumnezeu zece la sută din venitul tău, economisește 10 procente și trăiește cu restul (Proverbe 3:9). Pe măsură ce îți cresc veniturile, investește 50% din suma economisită într-un „cont al libertății financiare”. Odată ce încetezi să cheltuiești până la ultimul tău bănuț și începi să pui deoparte, se naște o dinamică interesantă. Disciplina financiară de a economisi chiar și cele mai modeste sume de bani îți vor da putere financiară, spirituală și emoțională. Un teolog a spus: „Respectul de sine este rădăcina disciplinei. Simțul propriei demnități crește odată cu abilitatea de a-ți spune nu ție însuți”. Pe lângă faptul că te ajută să atingi libertatea financiară, auto-controlul îți îmbogățește fiecare domeniu al vieții.

 

„Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia” (Marc 16:15)

     Cel de-al treilea element în construirea Cortului Întâlnirii a fost: Accesul egal. Cuvântul „tabernacul” înseamnă „cort al întâlnirii”. Era locul în care Dumnezeu se întâlnea și comunica cu poporul Său. Așa că El l-a plasat în mijlocul taberei, înconjurat de  cele douăsprezece seminții. Fiecare trebuia să poată sta la ușa cortului și să-L vadă pe Dumnezeu la lucru. De ce? Deoarece Dumnezeu locuia și lucra în mijlocul tuturor celor douăsprezece seminții! Avem o lecție importantă de învățat de aici. Dumnezeu nu vede o biserică de albi sau o biserică de negri sau o biserică de galbeni sau o biserică de mulatri. Domnul Isus a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Noi am fost chemați să asigurăm tuturor, indiferent de cultură, de culoare sau de crez, acces la Dumnezeu prin Hristos. Când Dumnezeu ne descoperă un mare adevăr sau o revelație specifică, noi trebuie să o spunem și altora, nu să-i punem un gard de jur împrejur. Ultimul lucru pe care Isus l-a spus ucenicilor săi a fost: „Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. Iar ei ce au făcut? „Ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoțeau” (Marcu 16:20). Doar pentru că biserica ta are o anumită teologie și stil de închinare nu înseamnă că poți călători la clasa întâi în timp ce alții călătoresc cu vagonul de marfă. Nu, când Dumnezeu îl face pe un om să fie membru al familiei sale răscumpărate, trebuie să-l tratezi ca pe fratele sau sora ta. Așa că încearcă să nu uiți lucrul acesta!

„Vezi să le faci după chipul, care ți s-a arătat” (Exod 25:40)

     Al doilea element care a marcat construirea Cortului Vechiului Testament a fost: Excelența. Dumnezeu condamnă perfecționismul deoarece ne înăbușe creativitatea și ne răpește orice sentiment al progresului. Iar Domnul Isus i-a condamnat pe cei ce dăruiau pentru a-i impresiona pe ceilalți. „Tu, deci, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata” (Matei 6:2). Dar dacă crezi că Îi poți oferi lui Dumnezeu orice dorești, te înșeli amarnic. Când vine vorba despre slujire, Dumnezeu dorește să aspiri la excelență. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Iată ce veți primi de la ei ca dar: aur, argint și aramă … Să-Mi facă un locaș Sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceți cortul și toate vasele lui după chipul pe care ți-l voi arăta” (Exod 25:3-9). De ce a cerut Dumnezeu aur? Deoarece El nu acceptă lucruri de mântuială sau de mâna a doua. Ştiţi unde a stat Domnul Isus când s-a dus la biserică? Lângă vistierie, uitându-se cum dăruiesc oamenii. Luca scrie: „A văzut și pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuți. Și a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți;căci toți aceștia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască” (Luca 21:2-4). Așadar, dăuiește-I lui Dumnezeu ce ai mai bun!

„Să-Mi aducă un dar” (Exod 25:2)

     Când a venit vremea zidirii Cortului Întâlnirii din Vechiul Testament, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Vezi să le faci după chipul, care ți s-a arătat” (Exod 25:40). Fie că zidești o relație, o carieră, o afacerea sau o lucrare – ele vor necesita întotdeauna câteva elemente: Sacrificiu – construirea Cortului Întâlnirii începe cu aceste cuvinte: „Vorbește copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă”. Întrebare: de ce un Dumnezeu care este suficient de bogat ca să-Și paveze străzile cu aur îți cere un dar? Deoarece numai când ai o investiție personală într-un lucru, îi vei acorda toată atenția, îl vei prețui, îl vei face o prioritate și îl vei proteja. Pastore, cere-I Domnului un plan, apoi cere-le oamenilor bani, nu invers. Învață-i pe oameni să trăiască după acest principiu: „dăruiește până la suferință, dăruiește până ce suferința încetează și dăruiește până te simți bine”. Pavel a scris despre generozitatea creștinilor din Macedonia: „În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie, au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți.Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:2-5). Așadar, ești dispus să jertfești?

„De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos” (2 Corinteni 12:10)

     Vorbind despre „țepușul” său, Pavel scrie: „mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (v. 7-10). Pavel a învățat să-și transforme slăbiciunea în unealtă prin faptul că a lăsat-o să-l apropie mai mult de Dumnezeu. Aceasta este o lecție pe care și tu trebuie s-o înveți. Eugene Peterson parafrazează prima fericire rostită de Hristos: „Ferice de cel ce se află la capătul frânghiei. Mai puțin din tine înseamnă mai mult din Dumnezeu și din domnia Sa” (Matei 5:3). Dar nu trebuie să accepţi slăbiciunile tale de caracter și domeniile în care eșuezi și să spui: „Se pare că așa sunt eu”. Nu, tu trebuie să te confrunți cu fiecare domeniu de slăbiciune, să-l mărturisești și „să-L lași pe Hristos să preia controlul”. Întotdeauna te vei lupta cu un lucru sau altul. Pavel a recunoscut lucrul acesta: „Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi” (2 Corinteni 4:7). Asemenea vaselor obișnuite, fragile, cu defect și care se sparg ușor, Dumnezeu te va folosi când te predai și când Îl lași să lucreze prin tine.

„Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima” (Psalmul 139:23)

     Când duci o viață lipsită de cercetare – lucrul acesta se vede! Autorul Gordon MacDonald scrie: „Am citit cărţi care spuneau că dacă urmașii lui Hristos nu cresc, lucrul acesta se întâmplă deoarece ei nu au obiceiul de a-și evalua viețile. Acei autori mă descriau pe mine. Eram mereu pe fugă,      neuitându-mă niciodată înlăuntrul meu. Niciodată nu am căutat reflectarea ce duce la creștere și plăteam prețul – comiteam aceleași păcate prostești la nesfârșit, trăind cu aceeași povară grea a vinovăției. Așa că am luat o decizie grea: m-am hotărât ca în fiecare zi să-mi evaluez cu sinceritate starea sufletului. Urma să privesc înlăuntru și să scriu ce văd. Simțindu-mă ciudat și jenat, începeam să scriu: „Dumnezeule, iată câteva domenii din viața mea în care am eșuat. Ele nu dispar, așa că ar trebui să arunc și eu o privire la ele”. Sau „Iată o relație sau un obicei care mă preocupă. Nu sunt bune și nu știu cum să le îmbunătățesc”. După ce scriam un paragraf sau două, reflectam la ce am scris”. Sunt câteva beneficii motivatoare pentru a ţine un jurnal spiritual al umblării cu Dumnezeu, beneficii pe care nu le poți obține într-un alt mod: 1) Te obligă să încetinești ritmul și să-ți analizezi eficiența a ceea ce faci. 2) Îți dă libertatea să întrebi: „De ce fac asta? Ce simt eu cu adevărat în această privință? Ce îmi spune Dumnezeu?” 3) Prin faptul că scrii chiar și o pagină pe zi, într-un an vei avea evidența a 365 de zile de rugăciune la care ai primit răspuns sau de lecții pe care le-ai învățat!