„Ne‑a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13)

     Biblia spune că Domnul Isus „ne‑a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne‑a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui”. Biblia New King James spune: „ne‑a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne‑a transferat în Împărăția Fiului dragostei Lui”. Într‑o versiune se spune că am fost „transferați”, în alta se spune că am fost „strămutați”. Ambele traduceri sunt corecte; fiecare ne oferă doar o altă fațetă a adevărului. Să privim la fiecare: 1) Transferați. Când cineva cumpără o casă, actul de vânzare cumpărare îi conferă dreptul de proprietate pe numele lui. „Ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu” (1 Corinteni 6:20). Dumnezeu este proprietarul tău, de aceea El are dreptul de a te trimite oriunde și de a‑ți cere orice. 2) Strămutați. Noi tălmăcim textele unei cărți dintr‑o limbă în alta, iar limbajul este diferit. Trebuie să înțelegi că: tu trăiești într‑o nouă împărăție, așa că nu mai folosi limbajul celei vechi! Când Cuvântul lui Dumnezeu spune că „poți”, iar tu spui că „nu poți”, tu îi dai lui Satana un semnal că te poate influența. Sau mai rău, că te poate controla! Nașterea din nou necesită un nou limbaj. Biblia spune că puterea vieții și a morții stau în limbă. Așadar, pentru a prospera în împărăția lui Dumnezeu și a te bucura de beneficiile ei, trebuie să înveți să spui ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre fiecare situație cu care te confrunți. Lucrul acesta nu este ușor și nu se învață peste noapte. Dar dacă te adâncești în Scriptură în fiecare zi, vei ajunge în locul în care primul tău răspuns va fi să citezi din Cuvântul lui Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, viața ta se va schimba în bine.

„Le voi preface jalea în veselie” (Ieremia 31:13)

     Tom a fost foarte deprimat în urma decesului soției lui, Elle. Timp de o oră și‑a vărsat sufletul. Descărcarea de anumite trăiri emoționale este bună; îți poate arăta nevoile care necesită rezolvare. Dar vorbirea cu tine însuți nu schimbă nimic. Deci consilierul lui l‑a întrebat: „Dacă s‑ar inversa situația și tu ai muri primul, ce ai vrea să facă Elle?” El a răspuns numaidecât: „Să meargă mai departe și să se bucure de viață”. În clipa în care a verbalizat lucrul acesta, o luminiță s‑a aprins înlăuntrul lui și el a spus: „Mi‑am plâns prea mult de milă. Amândoi uram lucrul acesta la alții. Am să trăiesc, am să găsesc un scop și am să mă întorc în biserică”. Așa a făcut și data următoare când Tom a discutat cu consilierul lui, el începuse deja să‑și refacă viața. Durerea era încă prezentă, dar a început să treacă dincolo de ea, luând atitudine. Freud a spus că subconștientul poate fi eliberat de amintirile dureroase prin psihanaliză. Dar premiza lui a fost greșită deoarece amintirile, bune sau rele, rămân parte din tine. În plus, teoria lui te poate face să crezi că problemele pot fi făcute să dispară fără măcar să faci ceva în privința lor. Unii trec peste durere mai repede decât alții; din nefericire, unii nu trec niciodată peste ea. Dar nu trebuie să fii și tu unul dintre aceștia! Dumnezeu a spus: „le voi preface jalea în veselie, și‑i voi mângâia, le voi da bucurie, după necazurile lor”. Dumnezeu poate să‑ți dea pace și liniște asupra trecutului. El te poate ajuta să privești în urmă cu mulțumire și apoi să privești înainte cu încredere. Cum? Transformând amintirile dureroase în motivatori puternici și în izvoare ale înțelepciunii viitoare. Întreabă‑L; El îți va arăta cum!

„Pune mâna pe țara … în care curge lapte și miere” (Deuteronom 11:8‑9)

     Când au fost robi în Egipt, evreii trebuiau să scoată apă din râul Nil pentru a iriga culturile și pentru a avea hrană pe masă. Îți poți imagina cum e să fii slugă  în fiecare zi și să lucrezi ca un rob doar pentru a putea supraviețui? Dar lucrurile s‑au schimbat în bine. Dumnezeu le‑a spus: „Pune mâna pe țara … în care curge lapte și miere … nu este ca țara Egiptului … unde îți aruncai sămânța în ogoare și le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat” (v. 8‑10). Putem învăța o lecție de aici. În umblarea ta cu Dumnezeu, poți ajunge într‑un loc în care „nu mai transpiri”, deoarece bunătatea lui Dumnezeu se revarsă peste toate domeniile din viața ta. Dar această promisiune este condiționată ‑ este pentru cei ce ascultă de Dumnezeu: „Astfel, să păziți toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteți pune mâna pe țara în care veți trece ca s‑o luați în stăpânire” (v. 8). Păzirea poruncilor e ca și cum ai avea acces liber. Te ajută să extragi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că umbli în voia Lui. Cu toții ne dorim să trăim în râul binecuvântării lui Dumnezeu, nu‑i așa? Cu toate acestea, prea puțini dintre noi trăiesc acolo. Cine sunt acești oameni „binecuvântați”? 1) Cei ce trăiesc după legile lui Dumnezeu. 2) Cei ce se confruntă cu uriașii fricii din viețile lor. 3) Cei ce refuză să se lase duși de „mentalitatea pustiei” pe care o au alții. 4) Cei ce au credința să spună: „Domnul … ne va duce în țara aceasta, și ne‑o va da … Domnul este cu noi, nu vă temeți” (Numeri 14:8‑9). Și tu te poți număra printre acești oameni.

„Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele” (Psalmul 19:14)

     Mark Twain a glumit: „E nevoie de doi ani pentru a învăța să vorbești bine și îți ia tot restul vieții ca să‑ți controlezi vorbirea”. Psalmistul s‑a rugat: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne”. Un păcat aproape tot timpul tolerat în biserică și uneori chiar scuzat este păcatul bârfirii. Domnul Isus condamnă vorbele necugetate, spunând că ele „vin din inimă, și aceea spurcă pe om” (Matei 15:18). Dar cum rămâne cu vorbele pe care le rostim fără să ne gândim la efectul lor asupra celorlalți? Dacă ai impresia că Dumnezeu trece cu vederea, mai gândește‑te o dată! Domnul Isus a spus: „oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care‑l vor fi rostit” (Matei 12:36). Cuvintele tale zidesc sau distrug, descurajează sau inspiră, vindecă sau rănesc, așa că alege‑ți cuvintele cu grijă. Cuvintele neglijente sunt deseori pălăvrăgeala lipsită de sens în care ne angajăm când nu avem nimic valoros cu care să contribuim. Și cu cât le rostim mai mult, cu atât e mai posibil ca ele să degenereze în bârfă și să‑i rănească pe oameni. Solomon scrie: „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea” (Proverbe 17:28). Ai avea încredere în cineva care  face comentarii ușuratice despre orice? Nu? Atunci oprește‑te și gândește‑te la ce îți iese pe gură! Ai avea parte de mai mult respect și ai crea mai puțină confuzie dacă ți‑ai ține gura închisă? Sau dacă ai fi mai atent la genul de povești pe care le spui? Sau dacă te‑ai gândi de două ori înainte de „a ataca pe cineva”? Biblia spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har … ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia” (Coloseni 4:6).

 

„Eu am venit ca oile să aibă viață, și s‑o aibă din belșug” (Ioan 10:10)

     Uneori, când realizăm lucrurile pentru care ne zbatem, descoperim că ele nu ne aduc prea mare împlinire. Când privim în urmă, înțelegem că cea mai mare bucurie a noastră nu se află în scopul atins, ci în creșterea pe care am experimentat‑o în drum spre el. Omul de știință Koichi Tanaka descrie acest fenomen și modul cum  se întâmplă în timpul în care ne urmăm cu plăcere visul. În timp ce a încercat să creeze un ion cu laser, el spune: „Săptămâni și luni în șir am dat greș înainte să reușesc să fac un ion. De ce am continuat experimentul? Deoarece mi‑a făcut plăcere. Pentru mine a fost distractiv să ajung să cunosc ce nu am știut până atunci, iar acea plăcere m‑a ajutat să perseverez”. Acea perseverență l‑a ajutat să câștige Premiul Nobel pentru chimie. Tu ai potențialul de a face multe descoperiri minunate în viață și nici una nu este mai mare decât ce descoperi despre Dumnezeu și despre tine însuți. Un expert în probleme de conducere scrie: „Urmărirea visului meu m‑a scos din zona mea de confort, mi‑a înălțat gândirea, mi‑a dat încredere și mi‑a confirmat sentimentul de scop. Urmărirea visului meu și creșterea mea personală s‑au întrețesut atât de tare încât acum mă întreb: „Eu am făcut visul sau visul m‑a făcut pe mine?” Când mintea ta acceptă o idee nouă sau când află un nou adevăr, ea se schimbă pentru totdeauna. Și odată ce se dezvoltă, ea își ia o nouă formă și nu se mai întoarce la forma inițială. Când se întâmplă lucrul acesta, experimentezi adevărata împlinire. Nu e de mirare că autoarea cărților pentru copii, Elizabeth Coatsworth a spus: „Când visez, nu am vârstă”.

„Cât este ziuă, trebuie să lucrez” (Ioan 9:4)

     Timpul este ca banul; trebuie chivernisit. Asta înseamnă să decizi care e diferența dintre ceea ce este stabilit adică ce trebuie să faci ‑ și ceea ce hotărăști adică ce ți‑ar plăcea să faci. Ce L‑a făcut pe Domnul Isus să fie o persoană atât de organizată? 1) El și‑a înțeles misiunea. În timpul ultimei sale călătorii spre Ierusalim unde avea să fie răstignit, urechile Lui au detectat glasul unui orb și s‑a oprit, spre consternarea prietenilor Săi. Ei au fost deranjați că Isus nu s‑a gândit la faptul că Ierusalimul se afla la încă șase sau șapte ore depărtare  și că doreau să ajungă acolo pentru a‑și îndeplini scopul, sărbătorirea Paștelui (Luca 18:35‑42). Din locul în care se aflau, părea că Domnul Isus își utiliza greșit timpul. Dar din locul unde se afla Isus, timpul era petrecut corect deoarece se potrivea cu  criteriile misiunii Sale. 2) El și‑a înțeles limitele. El a știut ceea ce noi uităm deseori: că timpul trebuie organizat în mod corespunzător pentru   a‑ți putea aduna puterile și făcând un echilibru pentru a compensa slăbiciunile când începe războiul spiritual. Cunoscându‑și limitele, astfel de momente personale au fost elemente fixe în agenda Domnului Isus. Și a fost greu chiar și pentru cei mai apropiați să aprecieze lucrul acesta. 3) El avea o viziune pentru viitor. Domnul Isus și‑a petrecut aproape tot timpul pregătind doisprezece oameni. El a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Cum intenționa El să o zidească? Prin ceilalți. Așadar, calea prin care îți poți maximiza timpul este să fii focalizat pe scopul vieții tale și să evaluezi fiecare decizie în lumina acestui scop.

 

„Învață‑ne să ne numărăm bine zilele” (Psalmul 90:12)

     Gordon MacDonald ne oferă câteva caracteristici a unei vieți dezorganizate. Vezi dacă recunoști vreuna: „1) Întâlniri/mesaje/termene limită ratate. Știu că sunt dezorganizat când apar o serie de întâlniri ratate, de mesaje telefonice la care nu am reușit să răspund, de termene limită pe care am început să nu le respect. Ziua începe să se umple de promisiuni nerespectate și de scuze neconvingătoare. 2) Sarcini neproductive. Dacă sunt dezorganizat, am tendința de a‑mi investi energiile în sarcini neproductive; am tendința să visez cu ochii deschiși și să evit deciziile care trebuie luate și să tărăgănez lucrurile. 3) Lipsa intimității cu Dumnezeu. Creștinii dezorganizați se bucură rareori de intimitate cu Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să le spună că timpul trebuie pus deoparte în scopul studierii Bibliei și al reflectării, pentru mijlocire și pentru închinare. Ei le știu pe toate acestea. Dar pur și simplu nu le fac. Se scuză, spunând că nu au timp. Dar ei știu că este mai mult o chestiune de organizare și de voință personală decât de altceva. 4) Relații personale superficiale. Trec zile în șir fără să am o conversație semnificativă cu fiul meu sau cu fiica mea. Eu și soția mea avem contact unul cu celălalt, dar conversațiile noastre sunt superficiale. Se poate să devin arțăgos, respingând orice încercare din partea ei de a fi atent la lucruri pe care le‑am lăsat nefăcute sau la oamenii pe care se pare că i‑am dezamăgit. 5) Lipsa stimei de sine. Când suntem dezorganizați în controlarea timpului nostru, nu ne mai place de noi înșine, de locul nostru de muncă și de nimic din lumea noastră. Și este greu să întrerupi tiparul distructiv care se instalează. Acest îngrozitor tipar al ‘’împrăștiatului’’ trebuie scos din uz și refăcut căci altfel lumea noastră privată va cădea într‑o dezordine totală”.

„Purtați‑vă cu înțelepciune … răscumpărați vremea” (Coloseni 4:5)

     Nimic nu te costă mai mult decât pierderea timpului. Fiecare minut pierdut dispare pentru totdeauna. Astăzi avem mai multe dispozitive de economisire a timpului decât oricare altă generație și cu toate acestea se pare că avem mai puțin timp. Pentru a prelua controlul asupra vieții tale, trebuie mai întâi să preiei controlul asupra timpului tău. Asta înseamnă să redirecționezi fiecare minut pierdut spre un scop care merită. Cu toții ne dorim să facem anumite lucruri și ne pare rău că nu le facem. Să înțelegem un lucru: diferența dintre ceea ce ești acum și persoana care vei deveni peste zece ani va fi în mare măsură determinată de relațiile tale și de obiceiurile tale legate de citit. Și prima carte pe care ar trebui să o citești este Biblia, cel mai important manual de înțelepciune din lume. Iată o sugestie care te poate ajuta: În loc să ai atitudinea „totul sau nimic” față de citirea Bibliei, profită de „timpul dintre picături”. Vei fi uimit să vezi cum minutele irosite în fiecare zi și în fiecare săptămână se transformă în ore de timp productiv. J. Oswald Sanders ne oferă trei idei extraordinare: 1) Oprește scăpările! Să nu ne mai gândim la zile în termenii orelor, ci în particule mai scurte de timp. Dacă avem grijă de minute, orele vor avea grijă de ele însele.2) Stabilește priorități! Mult timp este petrecut cu lucruri de o importanță secundară. Acordăm o atenție inutilă unor detalii neînsemnate așa încât chestiunile de o importanță majoră se risipesc. Lucrul acesta este valabil mai ales în ceea ce privește latura spirituală. 3) Începe să faci planuri! Fără un plan, toți avem tendința să deviem. Așa că într‑o atitudine de rugăciune, întreabă: „Cum să‑mi planific cel mai bine ziua de astăzi?” Răscumpără minutele pierdute la fel cum un zgârcit își chivernisește banii.

„Fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1:15)

     Sfințenia nu este un subiect de care auzim prea mult în aceste zile. Așadar, ce înseamnă „să fii sfânt”? Mai întâi să înțelegem ce nu înseamnă: 1) Nu te izolează de lume, ci te protejează de influențele ei negative. 2) Nu este o tablă de marcaj care decide cine este aproape de Dumnezeu și cine nu este. Înseamnă să ai o inimă conștientă de slăbiciunile tale și să te rogi: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Sfințenia înseamnă să fii pus deoparte într‑un mod special și exclusiv, la fel ca la Cina Domnului, când pâinea și vinul sunt puse deoparte de utilizarea zilnică pentru a cinsti moartea lui Hristos. Sau sfânta căsătorie, când cei doi promit să fie credincioși unul altuia excluzându‑i pe toți ceilalți. Chuck Swindoll a scris: „Când eram proaspăt căsătorit  și lucram în Marină la opt mii de mile depărtare de soție, știam că Cynthia există. Puteam să‑i citesc scrisorile și ocazional, puteam să‑i aud vocea la telefon, dar nu o puteam vedea și nu o puteam atinge. Aveam doar amintirea momentelor petrecute împreună cu trei ani în urmă înaintea lui Dumnezeu, când un lucrător ne‑a declarat soț și soție, punându‑ne deoparte exclusiv unul pentru celălalt pentru tot restul vieții. Ne‑am căsătorit în 1955, dar indiferent cât timp a trecut de atunci, am rămas împreună și ne‑am dedicat unei uniri sfinte a vieților noastre. O relație intimă cu o altă femeie ar rupe această relație sfântă, acea unitate exclusivă. Amintirea acestui fapt m‑a ajutat să rămân credincios în lunile în care  am fost despărțiți și încă ne ajută după patruzeci și unu de ani!”

„Slujiți‑vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

     Jacques Cousteau, faimosul explorator francez, a spus: „Dacă un om, din orice motiv, are posibilitatea de a duce o viață extraordinară, nu are nici un drept să o țină pentru el”. Domnul Isus a trăit în felul acesta. El a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:11). Pentru a fi ca El, trebuie să trăiești pentru ceva care este mai presus de propriile tale interese. În cartea sa: ’’Half Time: Changing Your Game Plan from Success to Significance (Prima repriză: schimbarea tacticii de joc de la succes la semnificație)’’, autorul Bob Buford spune: „Prima jumătate a vieții are de‑a face cu dobândirea și achiziționarea, cu învățarea și câștigarea. A doua jumătate este mai riscantă deoarece are de‑a face cu viața de dincolo de imediat”. Prin asta el se referă la viața trăită pentru o cauză mai mare decât tine însuți, pentru alții și mai presus de tine. Marii oameni din Scriptură nu au fost mari datorită a ceea ce au câștigat și au deținut; ei au fost mari deoarece s‑au dăruit pe ei înșiși oamenilor și cauzelor care au dăinuit mai mult decât ei. Visul lor a fost să facă ceva spre folosul altora. Numai o mică minoritate de oameni sunt capabili să stea aproape de visul lor pentru a aduce o schimbare și sunt dispuși să renunțe la tot pentru a face ca acel vis să devină realitate. Despre astfel de oameni nu se va spune niciodată atunci când mor că a fost ca și cum ei nu ar fi trăit. Visul lor trăiește după ei pentru că ei au trăit pentru alții. Și în viața trăită pentru alții și nu pentru ei înșișiau găsit cea mai mare bucurie și împlinire. Poetul a scris: „Alții, da, Doamne, alții; Acesta să fie mottoul meu. Ajută‑mă să trăiesc pentru alții, ca să pot trăi pentru tine”.