„Eu nu țin numai decât la viața mea, ca și cum mi‑ar fi scumpă, ci vreau numai să‑mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit‑o de la Domnul” (Faptele Apostolilor 20:24)

     Există o vorbă în popor: „Dacă îți iubești slujba, este ca și cum n‑ai lucra nici o zi din viața ta”. Lucrul acesta nu este adevărat. Majoritatea oamenilor lucrează mult. Dar chiar și când își iubesc locul de muncă tot au de făcut lucruri care nu le plac. Ei depun un efort care depășește starea lor de confort. Probabil e mai exact să spunem că dacă faci un lucru în care crezi, efortul pe care îl depui îți va aduce satisfacții. Romanciera Ursula K. Le Guin a afirmat: „E bine să ai un scop al călătoriei ce te așteaptă, dar călătoria e cea care contează la sfârșit”. Unii oameni suferă de „boala destinației”. Ei cred că dacă ajung într‑un anumit loc în viață vor fi fericiți. Ce păcat. Pentru că realitatea e că de multe ori, când ajungem acolo, descoperim că nu este ceea ce așteptam. Dacă ești fixat pe o destinație, poți rata lucrurile extraordinare care se pot întâmpla pe parcurs. Pierzi bucuria zilei de astăzi. Dacă ești convins că „într‑o bună zi” va fi cea mai bună zi a ta, nu vei dărui suficient pentru ziua de azi ‑ sau nu vei profita suficient de pe urma ei. Dacă nu faci ceva semnificativ cu viața ta, nu contează cât de mult trăiești. Nu ajunge numai să supraviețuiești; ai nevoie de un scop în viață. Aici intervine Hristos: El îți va da o viață nouă și va adăuga un scop vieții tale ‑ plus puterea de a duce la îndeplinire acel scop. D.L. Moody a spus odată: „Dă‑i lui Dumnezeu viața ta; El poate face mai multe cu ea decât poți tu să faci”.

 

„Încrede‑te în Domnul” (Proverbe 3:5)

     Biblia spune: „Încrede‑te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște‑L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările” (v. 5‑6). Dar dacă drumul tău duce la durere, tensiuni și probleme? Calea lui Ioan Botezătorul așa a fost. El nu a meritat să fie închis. La urma urmelor, el a fost premergătorul lui Hristos și glasul lui Dumnezeu în comunitate. În plus, el era verișorul Domnului Isus. Așa că i‑a trimis lui Isus un mesaj, întrebându‑l: „Ești Tu cu adevărat Mesia sau să așteptăm pe un altul?” Parafrazat: „Doamne, dacă sunt în voia Ta, de ce mă aflu în această situație?” Este o întrebare motivată de neîmplinirea așteptărilor. Noi ne gândim: „Doamne, Te‑am ascultat, de ce lucrurile nu se rezolvă în viața mea?” Și te simți și mai rău când L‑ai slujit cu credincioșie. Scriind despre moartea fiicei ei, Meg Woodson spune: „Nu voi uita niciodată acele strigăte pătrunzătoare și sfâșietoare; când Dumnezeul care ar fi putut ajuta s‑a uitat la această tânără femeie care i‑a fost devotată și a decis să nu intervină și să lase ca moartea ei să fie printre primele în clasamentul deceselor îngrozitoare”. Să mai vorbim de așteptări neîmplinite! Domnul Isus l‑ar fi putut salva pe Ioan, dar nu a făcut‑o. Ci i‑a trimis răspuns: „Nu te îngrijora, totul merge conform planului, Împărăția crește. Ți‑ai făcut bine treaba” (parafrazare Matei 11:4‑5). Cu siguranță nu a fost răspunsul pe care îl aștepta Ioan. El căuta soluții la probleme vremelnice în timp ce Domnul Isus era ocupat cu instaurarea unei Împărății veșnice. Așa că data viitoare când Dumnezeu pare că nu‑ți împlinește așteptările, nu înseamnă că nu‑i pasă; ci că El vede imaginea în ansamblu și El se ocupă de probleme pe care nici nu încerca să le înțelegi. Așa că încrede‑te în El!

„Bucurați‑vă cu cei ce se bucură” (Romani 12:15)

     William Barclay a spus: „E mai greu să feliciți pe cineva pentru succesul său când lucrul acesta înseamnă dezamăgire pentru noi, decât să fii în asentimentul cuiva care suferă. Numai când sinele moare ne putem bucura la fel de mult de succesul altora ca și cum ar fi al nostru”. Casa lui Karen Ehman era de vânzare de douăsprezece luni când a sunat‑o o prietenă pentru a‑i spune că a ei s‑a vândut în douăzeci de zile. Ehman spune: „Deși m‑am bucurat … am fost puțin geloasă … acea mentalitate de tipul „săracul de mine”când Dumnezeu răspunde la rugăciunea altuia, iar răspunsul meu pare a fi nu sau nu chiar acum. Când eram copil, invidiam familiile cu doi părinți … la liceu, invidiam înfățișarea altor fete și hainele lor drăguțe … eu nu eram o frumusețe și deși eram prietena tuturor băieților, nu eram iubita niciunuia. În facultate, le invidiam pe fetele ale căror rugăciuni pentru un cavaler în armură strălucitoare erau ascultate. Odată ce m‑am căsătorit, m‑am luptat cu pierderi de sarcină și cu visele risipite de a fi mamă. Mi‑am pus pe față un zâmbet și am participat totuși la alte petreceri pentru bebeluși. Leacul pentru invidie nu este simplu de găsit. Dar când apelezi la Dumnezeu, El îți va spune lucruri la care nu te‑ai gândi niciodată singur (Ieremia 33:3). În loc să‑L implor să mi se vândă casa, să‑mi ia durerea și să‑mi educe copiii, trebuie să‑L întreb ce încearcă să mă învețe și nu voi învăța dacă mă salvează; și ce calități încearcă să formeze în mine. Dumnezeu este dispus și capabil să răspundă la rugăciunile noastre după cum consideră El. Scopul Lui este să creștem în asemănarea Fiului Său”. Pavel scrie: „Bucurați‑vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng”. Pentru a te asemăna mai mult cu Hristos, trebuie să le faci pe amândouă.

 

„Toate își au vremea lor … plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui” (Eclesiastul 3:1‑4)

     Optimiștii tind să creadă că în mare parte, viața e frumoasă; pesimiștii, că viața e în mare parte rea. Viața e în ambele feluri. Și numai cei ce îmbrățișează acest adevăr sunt capabili să găsească împlinire. De ce? Deoarece cei ce‑l acceptă, dar nu‑l îmbrățișează devin apatici, întâmpinând fiecare dificultate ridicând din umeri și suspinând. Poate vor supraviețui, dar nu vor avea succes. Pentru a avea succes, trebuie să fii plin de viață, în vremuri grele la fel ca în cele bune. Dacă analizezi viața oamenilor de succes, vei descoperi că ei fac mereu ceea ce trebuie, indiferent de sentimentele lor și făcând ce este bine ‑ ajung să se simtă la fel. Pe de altă parte, oamenii care nu au succes au tendința de a aștepta să se simtă bine înainte de a face ce este bine. În consecință, ei nu fac niciodată ce este bine și nici nu se simt bine. De multe ori nu dorești să faci ce este bine, dar oricum trebuie să faci. Nelson Mandela a spus: „Am descoperit secretul că după ce ai urcat un deal înalt, găsești multe alte dealuri pe care să te cațeri. Am stat o clipă aici pentru a mă odihni, pentru a fura o imagine a priveliștii glorioase care mă înconjura, pentru a privi în urmă la distanța pe care am parcurs‑o. Dar mă pot odihni doar o clipă, căci odată cu libertatea vin și responsabilitățile și nu îndrăznesc să zăbovesc prea mult, căci lunga mea călătorie nu s‑a sfârșit încă”. Dacă faci mereu ce e bine ‑ în ciuda sentimentelor tale, în ciuda a ceea ce vor spune sau vor face ceilalți drept răspuns ‑ vei fi mulțumit de tine. Și asta va conta mult pentru a determina dacă te simți împlinit sau nu.

 

„Cereți orice veți vrea, și vi se va da” (Ioan 15:7)

     În mai 1996, avionul 592 ValuJet s‑a prăbușit în parcul național Florida Everglades și au murit 110 pasageri. Experții din marină au încercat printr‑o tehnologie specială să detecteze cutia neagră, dar fără succes. Legați cu o frânghie care îi ținea la 1,5m distanță unul de altul, căutătorii au scormonit fiecare metru pătrat de noroi. După paisprezece zile, nu au găsit nimic. Condițiile fizice erau de nesuportat. Soarele îi ardea și temperaturile se ridicau la peste treizeci de grade. Motorina și lichidul hidraulic caustic pluteau pe apă, obligându‑i pe cercetători să poarte mai multe straturi de cauciuc de protecție. Paisprezece zile în astfel de condiții i‑au adus la deshidratare, dar trebuiau să găsească cutia neagră. Sergentul Felix Jimenez de la Poliția Metro‑Dade era unul dintre cercetători. Timp de paisprezece zile s‑a rugat pentru familiile răvășite și pentru siguranța camarazilor săi. Dar în a cincisprezecea zi, când a luat o pauză,      și‑a dat seama că nu s‑a rugat pentru un lucru important: ca Dumnezeu să‑i ajute să găsească cutia neagră. Așa că i‑a cerut lui Dumnezeu călăuzire, a reluat căutarea, iar când și‑a înfipt bățul în apă, a lovit ceva metalic. A scos obiectul din noroi. Era cutia neagră. Jimenez scrie în Guideposts: „M‑am gândit la multele zile petrecute să găsim cutia, cum am trecut peste ea de multe ori și m‑am întrebat de ce a durat atât de mult recuperarea ei. În mijlocul foșnetului surd al ierburilor și al chemării bâtlanilor, mi s‑a părut că aud un răspuns: „De ce ți‑a luat atât de mult să‑Mi ceri ajutorul?”

„Căci nu știm cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26)

     Rugăciunea funcționează ca sistemul de urgență 112. Tot ce trebuie să faci este să formezi acele cifre și ești conectat instantaneu la un operator care este pregătit să‑și păstreze calmul în situații de urgență și este capabil să intre în legătură cu serviciul de urgență solicitat pentru a trimite ajutor numaidecât. Poate nu ești în stare să spui care e problema. Poate o persoană dragă tocmai a suferit un atac de cord și ți‑ai pierdut controlul atât de tare, încât tot ce poți face este să țipi în telefon. Nici o problemă. Operatorul nu are nevoie de toate detaliile. El știe de unde vine apelul și ajutorul e deja pe drum. Există momente de disperare profundă și în durerea noastră rostim rugăciuni de tip 112. Suntem copleșiți. Uneori nu știm ce cuvinte spunem. Dar Dumnezeu aude. El ne cunoaște numele și situația în care ne găsim. Ajutorul e pe drum; El a început deja să ne dea remediul. „Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile, știe care este năzuința Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu. De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său”  (v. 26‑28). Vorbind despre rugăciune, John Bunyan a spus: „În rugăciune, este mai bine să ai o inimă fără cuvinte decât cuvinte fără inimă”.

„Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

     Bill Gates a fost asociat cu rețeaua de computer pe care o numim internet. Prin utilizarea ei, abonații pot trimite mesaje electronice (e‑mail) altor utilizatori ai internetului. La început, Bill Gates a avut o adresă de internet la fel ca orice persoană. Dar a avut probleme când revista The New Yorker i‑a publicat adresa de internet. Oricine putea acum să trimită o scrisoare geniului în calculatoare. Într‑o clipă a fost invadat de cinci mii de mesaje ‑ pur și simplu nu le putea face față. Așa că și‑a armat computerul cu un program care i‑a filtrat e‑mailurile, permițând mesajelor importante să intre, iar celelalte să fie date uitării electronice. Noi suntem limitați; ne putem confrunta cu puține lucruri și putem face puține lucruri. Dumnezeu, pe de altă parte, nu obosește din cauza mesajelor spirituale primite. Urechea lui e mereu deschisă la rugăciunile noastre. El are o capacitate nelimitată de a ne ajuta. Nu‑L vei auzi niciodată spunând: „Din cauza volumului neobișnuit de mare de apeluri, nu pot să primesc momentan mesajul tău. Te rog să suni din nou sau să lași un mesaj”. Nu, Biblia spune: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi și‑l voi proslăvi” (Psalmul 91:15). „Celor neprihăniți li se împlinește dorința” (Proverbe 10:24). „Rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcut” (Proverbe 15:8). „Cheamă‑Mă, și‑ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoști” (Ieremia 33:3). „Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da” (Ioan 15:7).

„Rugați‑vă neîncetat” (1 Tesalonicei 5:17)

     Biblia spune: „Rugați‑vă neîncetat”. Dacă te poți îngrijora neîncetat, poți să te rogi neîncetat; trebuie doar să‑ți schimbi punctul focal! Încearcă să‑ți imaginezi următoarele: armata dușmană a sosit cu intenția de a distruge poporul Israel. Așa că Moise îi spune lui Iosua: „alege cei mai buni soldați și du‑te de te luptă. Eu voi lua doi bărbați, voi urca pe dealul de unde se văd câmpiile și‑mi voi ridica mâinile spre cer și mă voi ruga pentru victorie” (Exod 17:8‑9). Când brațele lui Moise se ridicau spre cer, armatele lui Iosua erau mai tari. Dar când brațele lui Moise erau trudite și le lăsa în jos, cursul luptei se schimba. Trupele lui Iosua erau puse la pământ. Moise își ridica din nou mâinile spre cer, aducând cauza înaintea Domnului. Numaidecât izbânda trecea din nou de partea lui Iosua. Apoi Moise a înțeles ‑ trebuie să‑și țină mâinile întinse spre cer dacă vrea să deschidă ușa intervenției supranaturale a lui Dumnezeu aici pe pământ. Putem învăța o lecție de aici: dacă ești dispus să‑L inviți pe Dumnezeu să se implice în viața ta zilnică, vei experimenta puterea Lui în familia ta, în relația ta, în cariera ta și oriunde altundeva este nevoie. Dar cealaltă parte a ecuației ne trezește: lui Dumnezeu îi e greu să‑Și elibereze puterea în viața ta când tu stai cu mâinile în buzunar și spui: „Mă pot ocupa și singur de asta”. Dacă faci lucrul acesta, nu fi surprins când te neliniștește faptul că bătălia se dă împotriva ta și că nu ai puterea de a face nimic în această privință. Pentru a experimenta puterea lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să te rogi neîncetat, să te rogi scriptural și să te rogi cu credință.

„Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer” (Matei 7:11)

     Phillips Brooks a spus: „Roagă‑te rugăciunile cele mai lungi. Nu te poți gândi la o rugăciune atât de lungă încât Dumnezeu, în răspunsul la ea, să nu dorească să i‑o fi făcut mai lungă”. Când ne iubim copiii, dorim să fim generoși cu ei. La fel simte Dumnezeu pentru noi: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer” (v. 11). Unora dintre noi ne vine greu să acceptăm darurile pe care ni le dă Dumnezeu, mai ales lucrurile materiale. O doamnă a spus: „Îmi aduc aminte în mod special că mi s‑a părut că Dumnezeu a încurcat adresele. De ce să dorească El să facă asta pentru mine? De fapt m‑am simțit vinovată, ca și cum într‑un fel am dobândit ceva ce Dumnezeu nu dorea într‑adevăr să am”. Gândește‑te cât de crud ar suna următoarele cuvinte dacă ele ar reprezenta atitudinea noastră de părinți: „Sunt prea ocupat. Nu vreau să aud de pierderea bicicletei tale sau de problema ta de la școală. Nu mă deranja cu dorințele tale personale. Voi avea grijă de oricine altcineva în afară de tine. Dacă mă iubești, vei supraviețui cu pâine și apă. Sigur, sunt bogat, dar de ce să‑ți dau ție ceva ‑ pleacă!” Părinții buni nu vorbesc așa! Ei doresc ce e mai bun pentru copiii lor. Așadar, ia sentimentele unui părinte bun pentru copiii săi, înmulțește‑le exponențial și doar așa vei începe să înțelegi ce simte Dumnezeu pentru tine. Vocea nimănui nu este mai dulce pentru El decât vocea copiilor Săi. Nimic din lume nu‑L împiedică să‑Și concentreze toată atenția spre cererile tale. Așa că vino la El în rugăciune.

 

„Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine” (Psalmul 65:2)

     Marcu scrie: „A doua zi dimineața … Isus S‑a sculat … și Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Domnul Isus făcea umplerea în fiecare dimineață ca să poată extrage din ea în timpul zilei. Mulți dintre noi nu facem așa și se vede! R.A. Torrey a spus: „Suntem prea ocupați ca să ne rugăm și astfel suntem prea ocupați ca să avem putere. Avem multe activități, dar realizăm puțin”. Pastorul unei mari biserici și‑a dat seama că timp de mulți ani a știut mai multe despre rugăciune decât a practicat‑o. Într‑o zi, Dumnezeu i‑a întrerupt programul și i‑a spus să exploreze, să studieze și să practice rugăciunea până o înțelege pe deplin. Rezultatele i‑au schimbat viața. El scrie: „Au trecut douăzeci de ani de când mi‑am făcut timp să mă rog. Viața mea s‑a transformat. Cea mai mare împlinire nu a fost lista de răspunsuri miraculoase pe care le‑am primit, deși lucrul acesta a fost uimitor; cea mai mare încântare a fost calitatea ridicată a relației mele cu Dumnezeu. Când am început să mă rog, nu am știut ce urma să se întâmple. Eu aveam o relație mai degrabă ocazională cu Dumnezeu. Nu ne întâlneam și nu discutam prea mult. Acum, ne întâlnim des, nu discutăm în grabă, ci în fiecare dimineață, o bună bucată de vreme, purtăm conversații substanțiale, care cercetează sufletul. Mă simt de parcă am ajuns   să‑L cunosc pe Dumnezeu mult mai bine de când am început să mă rog”. Martin Luther a spus: „Deseori am învățat mai multe dintr‑o singură rugăciune decât am reușit să strâng în urma lecturilor și a reflectării”. Dorești să‑L cunoști mai bine pe Dumnezeu? Începe să te rogi!