„Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!” (Psalmul 150:6)

     Solomon spune că „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Ecleziastul 3:7). Nu trebuie să întrerupi predica și să atragi atenția asupra ta, dar când e vremea să-L lauzi pe Dumnezeu, trebuie să o faci 100%. „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea” (Psalmul 9:1). Se spune că un bătrân pe nume Joe a fost un bețiv și un vagabond toată viața lui și, în consecință, trăia de pe azi pe mâine. În timpul unei predici, duminică dimineața, el și-a predat viața lui Hristos și transformarea a fost atât de radicală  încât toți din adunare au observat-o. Cu toate acestea, Joe avea o problemă; era atât de entuziasmat de Domnul Isus încât cânta mai tare decât toți ceilalți. Iar când pastorul enunța o idee care îi atingea inima, sărea și striga: „Aleluia!” Îngrijorat că demnitatea și atmosfera din biserică erau în pericol, pastorul i-a spus: „Joe, trebuie să păstrezi liniștea. De fapt, dacă duminica viitoare vei sta în biserică fără să spui nimic, îți voi cumpăra o pereche de ghete”. Joe avea nevoie de ghete, aşa că era dispus să încerce. Dar după ce s-a abținut la câteva idei importante din predică, nu a mai putut suporta. A sărit și a strigat: „Cu ghete sau fără ghete, eu Îl laud pe Domnul!” Poate spui: „dar eu sunt genul de om liniștit și rezervat”. Îmi pare rău, dar nu există excepții în funcție de tipurile de personalitate. „Tot ce are suflare, să laude pe Domnul”. Cu alte cuvinte, dacă nu ai murit, trebuie să-L lauzi pe Domnul!

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1)

     Dacă strigi cât te țin plămânii la meciul de sâmbătă, dar stai tăcut și supus când e timpul de închinare duminica, poate ești mai entuziasmat de sporturi decât de lucrurile spirituale. O bună definiție a închinării este; valoroasă. Ce valoare Îi atribui lui Dumnezeu și relației tale cu El? Poate spui: „Dar uneori nu am dispoziția de a-L lăuda pe Dumnezeu”. Sentimentele nu au prea mult de-a face cu închinarea! O relație bună nu se bazează pe emoții, ci pe dedicare. Biblia spune: „să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13:15). Să remarcăm cuvintele „totdeauna” și „jertfă”. Cu Dumnezeu, lauda care costă e cea care contează! Imaginează-ți pe cineva care are un serviciu bun, o familie bună și sănătate, lăudându-L pe Domnul în biserică. Dar imaginează-ți pe cineva care trăiește singur, închis în boala lui, care își ridică brațele slăbite și vocea lăudându-L. Care crezi că primește nota cea mai mare? Psalmistul a spus: „de la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat” (Psalmul 113:3). Psalmistul și-a programat pauze în care să-L laude pe tot parcursul zilei. „De şapte ori pe zi Te laud” (Psalmul 119:164). Noi ne luăm pauze de ceai și de cafea; el și-a luat pauze de laudă! Dacă vrei să-ți schimbi mediul și atitudinea, începe să-L lauzi pe Dumnezeu întreaga zi. Nu numai că Îl vei binecuvânta pe Domnul, dar și El te va binecuvânta în multe feluri. Nu crede spusele scepticilor referitoare la acest lucru – încearcă și vei vedea!

 

„Toate îşi au vremea lor” (Ecleziastul 3:1)

     Graba este stresantă. De asemenea, creează dependență și dacă te trezești  reacționând la cerințele exterioare, probabil ești „împătimit”. Ca orice dependență, graba îți împlinește pe moment nevoia de a te simți important. Îți creează sentimentul lucrurilor făcute, îți sporește în mod fals stima de sine și cu toate acestea, are tendința de a înrăutăți lucrurile întrucât de cele mai multe ori „graba strică treaba”. Dacă ești împătimit de grabă, iată două lucruri pe care să le iei în considerare: 1) În societatea de astăzi, faptul de a fi ocupat echivalează cu statutul. Oamenii se așteaptă să fii solicitat. Dar în timp ce îți abandonezi în mod constant scopurile pentru a-i ajuta pe alții să și le realizeze pe ale lor, te poți simți apreciat; dar lucrul acesta te poate face să te abați de la adevăratul tău scop și îți poate crea un fals sentiment că ești important. Biblia spune: „Dumnezeu, care lucrează totul în toţi” (1 Corinteni 12:6). Cea mai mare parte a timpul tău trebuie petrecută făcând ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci, nu împlinind cererile și așteptările altora. 2) Identificarea tiparului de răspuns te poate ajuta să te eliberezi. Uneori e greu să spui nu, deoarece în calitate de creștin te simți obligat. Dar nu orice „nevoie” e o directivă de la Dumnezeu conform căreia trebuie să sari și s-o împlinești. Încearcă să ai discernământ. Decizia ta de a te implica trebuie să vină de la Dumnezeu, așa că înainte de a reacționa, roagă-te pentru înțelepciune și călăuzire. Biblia spune: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:6). Dacă ești genul de „reparator”, probabil îți place să rezolvi problemele, împlinind nevoile și influențând comportamentul și rezultatele. Asta nu e neapărat un lucru rău. Dar trebuie să recunoști că ești vulnerabil față de urgențe și trebuie să fii mai orientat spre priorități.

 

„Să faceţi totul în Numele Domnului” (Coloseni 3:17)

     Să remarcăm: 1) Poți avea mai mult câtă vreme nu vrei totul doar pentru tine. Într-o generație al cărei motto este „caută să fii numărul unu”, trebuie să ni se aducă aminte că „Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi” (Romani 15:3). El nu a trăit pentru a Se îmbogăți pe Sine, ci pentru a îmbogăți pe alții. În El nu se găsește nici o fărâmă de egoism. El poate fi numit „Învățătorul”, pentru că mai întâi Și-a pus frâu Lui însuși, lepădându-Se de Sine și trăind pentru ceilalți. 2) Poți face aproape orice atâta vreme cât nu-ți pasă cine primește laudele.  „Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus”. Mândria l-a făcut pe Satana să cadă și ea te va face și pe tine să cazi. Ivan O Miller a spus: „Smerenia e un lucru atât de delicat și de fragil, încât cel ce îndrăznește să creadă că o are dovedește prin acel singur gând că nu o are”. Când ai succes și răsplata începe să apară pe calea ta, bucură-te de ea pentru scurtă vreme. Apoi dă-o mai departe adevăratei surse a tuturor realizărilor tale – Dumnezeu. 3) Poți grăbi răspunsul, atâta vreme cât nu desconsideri sursa. Naaman leprosul a descoperit că poți avea ceea ce oferă Dumnezeu, dar în termenii Lui, nu ai tăi (2 Împărați 5:1-14). Și termenii lui Dumnezeu sunt „credința” și „ascultarea”. Credința e ca electricitatea: nu trebuie să o analizezi sau să o înțelegi ca să te bucuri de beneficiile ei. Tot ce trebuie să faci e să te conectezi la o priză! Ce ți-a spus Dumnezeu să faci? Ascultă-L! Nu mai ezita și nu mai amâna, nu te mai certa cu El și fă ce-ți spune El. Îți vor plăcea rezultatele.

„Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31)

     Jack era un militant necredincios care își rezuma viziunea despre lume printr-un vers din Lucrețiu: „Dacă Dumnezeu ar fi creat lumea, lumea nu ar fi atât de trecătoare și de stricată ca cea pe care o vedem noi”. Așa că Jack și-a îndreptat atenția spre academie, excelând în toate domeniile pe care le-a studiat. Curând, a fost acceptat în consiliul de la Oxford ca membru respectabil și a început să scrie și să predea. Totuși, în profunzimea lui, îndoielile își revendicau locul. Își descria starea sa mentală prin cuvinte ca „nefericire și deznădejde”. El a spus: „Am susținut că nu există Dumnezeu. Totodată, am fost furios pe Dumnezeu pentru că nu există”. Apoi doi prieteni, și ei membri ai consiliului de la Oxford, J R R Tolkien și H V D Dyson, ambii urmași devotați ai lui Hristos, l-au rugat să facă ceva ce în mod surprinzător nu făcuse niciodată: să citească Biblia. Așa că a citit-o. Jack a început să se lupte cu ceea ce a spus Hristos despre Sine, ajungând la concluzia că Isus fie este amăgit, fie amăgește El, fie este Cel ce a pretins că este, Fiul lui Dumnezeu. În seara zilei de 19 septembrie 1931, Jack și cei doi prieteni ai săi au făcut o lungă plimbare prin campusul universității. Au discutat până noaptea târziu. Și Jack, C S „Jack” Lewis, și-a amintit de o rafală de vânt care a făcut ca prima frunză să cadă – o briză neașteptată, care probabil a ajuns să simbolizeze pentru el Duhul Sfânt. La scurt timp după acea noapte Lewis a devenit credincios. Schimbarea i-a revoluționat universul și, prin urmare, universul a milioane de cititori. Poate fi atât de simplu?    Abisul dintre îndoială și credință poate fi spulberat cu Scriptura și părtășia creștină? De ce nu vii la Hristos și să afli singur?

 

„Podoaba voastră … să fie omul ascuns al inimii” (1 Petru 3:4)

     Cei mai mari creatori de modă ai lumii sunt preocupați de întreaga înfățișare a modelelor pe care le trimit pe scena. Ele trebuie să aibă accesoriile perfecte, frizura şi machiajul potrivit. La fel este și cu Dumnezeu. El ne-a creat ca persoane complete, cu trăsături specifice, cu personalități aparte și cu calități emoționale. El ne-a creat să fim niște ființe umane active, dotate cu gândire, cu sentimente și care funcționează în întregime, având propria noastră atractivitate unică. Dar El ne-a înzestrat cu mai mult decât cu o înfățișare fizică. El ne-a dăruit talente și daruri spirituale – calități lăuntrice pe care El dorește să le dezvolți și să le folosești pentru planurile Sale. Ceea ce ești în interior trebuie să determine modul în care te vezi în exterior. Când înfățișarea îți determină valoarea, câteva kilograme în plus te pot distruge; la fel și coperțile revistelor care trâmbițează frumusețea fără caracter. Te uiți în oglinda în care nu trebuie! Biblia spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii” (v. 3-4). Când respectul de sine vine de la Dumnezeu și nu de la oameni, poți purta o ținută de cincizeci de lei de la un magazin caritabil sau una de cinci mii de lei de la un butic scump. Ești bine oricum deoarece recunoști că înfățișarea ta exterioară nu definește cine ești și nu-ți determină valoarea în ochii lui Dumnezeu. Frumusețea lăuntrică nu se poate cumpăra, nu este gata făcută, nu se aplică asemenea fardurilor și nu se poate îmbrăca asemenea unui veșmânt. Este o lucrare a Duhului o „îndeletnicire interioară”. Așa că uită-te astăzi în oglinda lui Dumnezeu și încearcă să vezi ce prețuiește El cel mai mult: frumusețea lăuntrică.

 

„Când a văzut-o Isus … i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta” (Luca 13:12)

     Biblia spune: „Isus învăţa pe norod într-o sinagogă … Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. … Isus a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului” (v. 10-14). Să remarcăm trei lucruri la această femeie: 1) Avea o problemă veche și vizibilă. Era o stare pe care toți o puteau vedea. Dar mulți dintre cei pe care îi vedem au probleme lăuntrice: situații cu care se luptă de ani de zile; chestiuni atât de dureroase încât îi fac să „dea la suprafață” ceea ce se petrece în lăuntrul lor. Cu ei trebuie să te porți cu grijă și compasiune.  2) Indiferent cât de mult a încercat, ea nu s-a putut îndrepta de spate. Avea o povară pe care nimeni în afară de Domnul Isus nu o putea ridica și nu a putut fi eliberată până când Isus nu i-a ridicat-o. Îți sună cunoscut? Încerci să-ți vindeci suferința prin muncă neobosită, relații greșite sau substanțe care îți schimbă starea de spirit? Te-ai obișnuit atât de mult cu problema încât chiar și când ai ocazia să scapi de ea, nu renunți la ea; e ca jucăria preferată care aduce alinare? Domnul Isus te va elibera dacă te întorci la El! 3) Ea avea nevoie de atingerea lui Isus. Biserica la care mergea nu a putut-o ajuta. Preotul L-a condamnat de fapt pe Domnul Isus pentru că a vindecat-o de Sabat. Gata cu religia neputincioasă care nu are nici un răspuns! Astăzi întoarce-te la Domnul Isus prin ale cărui răni suntem vindecați, pe dinăuntru și pe dinafară.

„Duhul … vă va descoperi” (Ioan 16:15)

     Duhul Sfânt, care este Învățătorul tău: 1) Dorește să cercetezi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a primi răspunsuri și călăuzire. El nu dorește să fii pasiv și să accepți pur și simplu tot ce vine în viața ta. El dorește să te întorci la Cuvântul Lui pentru profunzime; să găsești soluții divine la problemele omenești cu care te confrunți zi după zi. El dorește să te bazezi pe Cuvântul Lui în loc să stai și să spui: „Păi așa cred că trebuie să fie”. Biblia este harta care nu te va duce niciodată pe un drum greșit. E o sabie cu care poți să te lupți și să câștigi de fiecare dată. „Cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8). 2)Dorește să crești urmând pașii lui Isus. Cuvântul „ucenic” e traducerea noastră pentru cuvântul grecesc ,,mathetes’’, care înseamnă „învățăcel sau elev”. În vremea Domnului Isus, ucenicii nu numai că învățau din cuvântările învățătorului, dar și din observarea și experimentarea tuturor aspectelor din viața învățătorului. Așa i-a instruit Domnul Isus pe cei doisprezece ucenici. Și în cele din urmă a venit vremea când le-a putut spune: „va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12). Petru, Iacov și Ioan, „cercul din interior,” au avut o relație mai intimă cu Hristos. Asta nu pentru că i-a iubit mai mult, ci pentru că a avut un plan special pentru ei. Care e planul lui Dumnezeu pentru tine? Pentru asta se dă lupta din viața ta. Satana va face tot ce-i stă în putință pentru a te îndepărta de Dumnezeu. Nu-l lăsa!

„Duhul Sfânt … vă va învăţa toate lucrurile” (Ioan 14:26)

     Domnul Isus a spus că Duhul Sfânt este cel mai mare Învățător. Iată de ce: 1) Pentru că El dorește să interacționeze cu tine. Când ești suficient de interesat pentru a pune întrebări, procesul de învățare a început cu adevărat. Întrebările tale nu-L deranjează pe Dumnezeu dacă vin dintr-o inimă însetată. Domnul Isus a spus: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi” (Matei 7:7). E bine să fii curios. Dumnezeu nu dorește să fii pasiv și să accepți tot ce vine în viața ta. El dorește să-I pui întrebări ca să găsești claritate și călăuzire. 2) Pentru că El dorește să te învețe cum să trăiești. Asta înseamnă să mergi la cursuri în fiecare zi, nu doar din când în când. Înseamnă să asculți cu atenție, să-ți iei notițe și să citești lecturile care ți se cer. Înseamnă să crezi că Învățătorul știe ce vorbește și că toată cunoștința pe care o primești te va echipa să mergi și să reușești în viață. Poate nu găsești prea multă valoare în învățătura pe care o primești de la un profesor în clipa de față sau poate nu crezi că are vreo legătură cu tine. Poate te interesează numai să iei examenul, să devii absolvent și să termini cu școala. Nu, faptul că treci examenele dovedește numai că ai o memorie bună, nu că într-adevăr ai învățat! Scopul unui bun profesor este să creeze în tine: a) setea de cunoaștere; b) abilitatea de a căuta și de a înțelege lucrurile când profesorul nu mai e prin preajmă; c) disponibilitatea de a pune în practică ce ai învățat. Poate spui: „de unde știu că învăț cu adevărat?” Ioan răspunde: „rămâneţi în El, după cum v-a învăţat” (1 Ioan 2:27).

„Apoi le-a mai zis” (Luca 11:5)

     Nevoia ta mișcă inima lui Dumnezeu, dar credința ta Îl face să acționeze. Așadar, continuă să te rogi și să crezi. Domnul Isus ne oferă două ilustrații ale acestui lucru: 1) „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el  la  miezul nopţii, şi-i  zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini … şi dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini” – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie” (Luca 11:5-8). De ce vrea Dumnezeu să-ți răspundă la rugăciune? Pentru a-Și proteja reputația de Cel ce face legăminte și le respectă. 2) „Într-o cetate era un judecător … În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: „Fă-mi dreptate …”.  Multă vreme n-a voit    să-i facă dreptate. Dar în urmă,  şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând” (Luca 18:2-8). Concluzie: Dumnezeul pe care Îl slujești este drept, milostiv, poate și dorește să-ți împlinească nevoile, deci continuă să te rogi și să crezi.