„Ieşi … şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta” (Geneza 12:1)

     Locul unde te afli contează. Nu poți cultiva banane în Alaska, dar le poți cultiva în Jamaica. Care e ideea? Următoarea: uneori trebuie să schimbi locul în care te găsești pentru a reuși în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Uită-te la viața lui Ilie. „Cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo” (1 Împărați 17:2-4). În mod normal, corbii nu aduc mâncare, ei o mănâncă. Dar când faci ce-ți spune Dumnezeu și mergi unde te trimite El, te muți de pe tărâmul obișnuit în cel spiritual. Nu numai că Dumnezeu are un plan pentru viața ta, dar el are și un loc pregătit. Da, trebuie să ai strategia adecvată, dar trebuie să ai și locul corespunzător. „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Dacă dorința inimii tale este să-L onorezi pe Dumnezeu în toate lucrurile, El îți va arăta care e locul cel mai bun pentru asta. Firește, El va merge înaintea ta ca să pregătească circumstanțele în avantajul tău. A făcut-o pentru Avraam. „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Întreabă-L pe Dumnezeu și El îți va arăta câmpul de lucrare.

 

„Aş mai trage nădejde … până mi se va schimba starea” (Iov 14:14)

     Înainte să te dai bătut și să renunți plin de descurajare, gândește-te la procesul îndelungat și dificil prin care fluturele iese din larvă. Dacă încerci să grăbești planul lui Dumnezeu și procesul Lui de schimbare în viața ta, vei produce ceva deformat, ceva ce nu se poate desprinde de pământ ca să zboare. Poate te gândești: „Abia aștept să se termine”. E de înțeles. Și Iov abia a așteptat. El a spus: „aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc”. Dar prin harul lui Dumnezeu, el a supraviețuit și a sfârșit prin a avea de două ori mai mult decât a pierdut. Așa că rezistă, schimbarea vine și pentru tine! Dumnezeu nu te va abandona, deci nu-L abandona nici tu! În momentul de față, în tine se face o lucrare. Ceva ce trebuie să moară moare, pentru ca ceva mai bun să prindă viață. Nu te împotrivi. Șadrac, Meșac și Abed-Nego i-au spus împăratului: „nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18). Nu te pleca în fața ispitei, manipulării sau îndemnurilor păcătoase. Nu încerca să ții pasul cu lumea sau să cazi pradă ambiției egoiste și auto-promovării. Nu te pleca în fața spiritului de teamă și de nerăbdare. Continuă să mergi prin credință și nu prin vedere, știind că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Se spune că „lucrurile bune li se întâmplă celor ce așteaptă”. Factorul determinant este Persoana pe care o aștepți. Dumnezeu spune că există un scop pentru care se întâmplă toate lucrurile (Ecleziastul 3:1). Așteaptă, Dumnezeu va potrivi lucrurile pentru tine. El nu te va dezamăgi.

„Până când voi striga către Tine, Doamne?” (Habacuc 1:2)

     Aștepți ca viziunea ta să devină realitate, să găsești o soluție la problema cu care te confrunți sau primele semne ale împlinirii unei promisiuni pe care ți-a făcut-o Dumnezeu? Nu ești prima persoană care se frământă cu așteptarea unui răspuns și nu vei fi nici ultima. Mai mult, când obții lucrul pe care îl aștepți acum, vei începe să aștepți altceva. Dacă există vreun cuvânt care să definească trăirea creștină, acesta este – așteptarea. Dumnezeu i-a spus profetului Habacuc: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). De ce a spus Dumnezeu asta? Deoarece El a dat un răspuns la întrebarea profetului: „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi?” Să ne uităm la patriarhul Iov. Plin de bube și complet falit, el spune: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc” (Iov 14:14). Nu e ușor să aștepți ca lucrurile să se schimbe. Așadar, ce ar trebui să faci în timp ce aștepți? Dedică-te muncii pe care o faci; altfel îți vei periclita viitorul. Iacov scrie: „Fiţi …răbdători … Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile” (Iacov 5:7-8). Ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine merită orice preț pe care trebuie să-l plătești și orice perioadă de așteptare prin care trebuie să treci.

„Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie” (Isaia 6:1)

     Isaia descrie o întâlnire pe care a avut-o cu Dumnezeu la începutul lucrării sale și care i-a schimbat viața: „am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt …  Serafimii stăteau deasupra Lui, şi … strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul … Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână … de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului …” (Isaia 6:1-9). Întâlnirea cu Dumnezeu aduce mereu trei lucruri: 1) Un sentiment al sfințeniei și al unicității Lui. 2) O recunoaștere a nevredniciei noastre. 3) Smerenie și foame mai mare după El. Epuizarea și agitația vieții zilnice tocește ascuțimea sensibilității noastre spirituale. Și faptul că ne măsurăm sfințenia cu a celor din jur ne face să credem că ducem o viață dedicată, când de fapt nu e așa. Așa că Dumnezeu ne cheamă la o întâlnire cu El pentru a ne curăța, pentru a ne da putere și pentru a ne trimite să împlinim planul Său.

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte” (Proverbe 10:22)

     Atestat pentru finanțe. Când ai reușit și tu să mai înaintezi puțin, ți se strică mașina, casa ta are nevoie de un acoperiș nou și centrala nu mai merge. Cu toții experimentăm asta. Dar credinciosul cu atestat pentru vreme rea poate zbura prin furtunile financiare pentru că are încredere deplină în ,,aparatele” și în ,,radioul” său. Dacă se uită la ele și se îndoiește de precizia lor, se află în mare dificultate. Ele trebuie verificate la sol, în timp ce parcurge lista pentru control. El nu trebuie să decoleze pe timp de furtună dacă nu funcționează toate corect. Când vine vorba de bani, verifică-ți isprăvnicia. Știi ce spune Biblia despre finanțele tale? Pentru a trece prin furtuna financiară sau pe deasupra ei, trebuie să practici isprăvnicia biblică, să știi ce ți-a promis Dumnezeu și să te bazezi pe această promisiune prin credință. „Daţi, şi vi se va da” (Luca 6:38). Dărnicia este o dovadă de ascultare. Îl onorează pe Dumnezeu. Dar există câteva lucruri pe care Dumnezeu nu le va face. El nu va fi generos față de tine dacă ai fost zgârcit cu El sau cu alții. Biblia spune: „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte”. Poate întrebi: „Cât de bogat dorește Dumnezeu să fiu?” Asta depinde de patru lucruri: de maturitatea ta spirituală, de misiunea pe care ți-a dat-o El în viață, de disponibilitatea ta de a-L pune pe Dumnezeu pe primul plan când vine vorba de finanțe și de punerea în practică a credinței. Dărnicia e ca semănatul (2 Corinteni 9:6). Când este semănată o sămânță, ea produce roadă. Dar fermierul trebuie să meargă să culeagă recolta. Tot astfel, credința, plus ascultarea atrag roada binecuvântării lui Dumnezeu în viața ta.

 

„Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exod 15:26)

     Atestat în caz de boală. Mulți oameni au fost secerați în floarea vârstei de cancer, atac de cod, infarct sau alte boli istovitoare. Dar există o cale mai bună pentru a te pregătit pentru această furtună, o cale care nu e pavată cu frică, o cale prin care te poți pregăti atât de bine, încât poți asculta diagnosticul doctorului și totuși, să simți pacea lui Dumnezeu în inima ta. Știi ceea ce panoul tău de comandă, Biblia, spune despre asta. Știi ce să faci, cum să faci și ce să spui. Ai fost pregătit pentru acest moment. Acum, dacă un pilot nu și-a întreținut aparatul de zbor cu credincioșie, se va prăbuși în furtună indiferent ce îi spune panoul de comandă. Deci dacă ai avut mare grijă de trupul tău, care e templul Duhului Sfânt, atunci poți merge la Dumnezeu cu încredere, bazându-te pe Cuvântul Lui și rugându-L să te vindece. La urma urmelor, cu toții murim de ceva, dar nu trebuie să mori înainte să-ți vină vremea. Dumnezeu ne-a promis „viață lungă” (Psalmul 91:16). Biblia spune: „a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre” (Matei 8:16-17). Poate spui: „Cunosc câțiva buni creștini care s-au rugat pentru vindecare și nu au primit-o”. E adevărat. Nici chiar cei mai maturi spiritual decât noi nu pot explica de ce. Dumnezeu stabilește un etalon: „Voi explica mai târziu!” Dar câtă vreme trăiești, trebuie să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Eu sunt Domnul, care te vindecă”.

 

„Creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4)

     Atestat pentru calitatea de părinte. Astăzi, părinții se confruntă cu probleme unice, cu care nici o generație nu s-a mai confruntat. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic, așa că: 1) Practică disciplina. „Domnul mustră pe cine iubeşte” (Proverbe 3:12). Un evanghelist celebru povestește că atunci când era mic, mama lui ținea o curea atârnată în casă, cu următorul text deasupra ei: „Am nevoie de tine ceas de ceas”. Învață-l pe copilul tău că fiecare decizie are consecințe. Și nu-l salva de consecințe, căci viața nu îl va scuti de încurcături când greșește. 2) Învață-l căile lui Dumnezeu. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi … nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). Lasă-l pe copil să guste lucrurile lui Dumnezeu cât este tânăr și când va fi mai mare, lumea nu va putea să-l atragă cu gustul ei. 3) Dedică-l Domnului. Nu e un lucru ușor; e ca și cum îl lași să conducă mașina familiei pentru prima dată. Dar vine un moment în care Dumnezeu, nu tu, trebuie să-i vorbească și să-l călăuzească. Fie va învăța prin metoda mai ușoară, fie prin metoda mai grea. Și chiar dacă va călca strâmb, Dumnezeu promite că se va redresa (Ieremia 31:16-17). Așa că roagă-te: „Doamne, de acum e al Tău. I-am dat învățătură și i-am oferit un exemplu, acum Ți-l încredințez Ție. Ocupă-Te de el după voia Ta cea desăvârșită”. Înseamnă că din acel moment totul va merge bine? Poate da, poate nu. Dar asemenea unui pilot care își pilotează avionul ghidându-se după instrumente, tu trebuie să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu pentru copilul tău.

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti” (Ecleziastul 9:9)

     Atestat pentru căsnicie. În zilele noastre, rata căsniciilor creștine care se destramă este la fel de mare ca a celor necreștine. Și cei ce trec prin așa ceva au nevoie de dragostea noastră, nu de condamnarea noastră. Dar în mod clar, ceva e greșit și trebuie îndreptat! Două din principalele cauze ale divorțului sunt stresul financiar și adulterul. Când te întinzi prea mult, cumpărându-ți lucruri pe care nu ți le permiți și de care nu ai nevoie, te îndrepți spre necaz. Și când îți deschizi mintea spre fantezii trupești, ai pretenții exagerate la care partenerul tău nu se poate conforma și relația voastră începe să se deterioreze. Solomon scrie: „Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15). Să remarcăm expresia „în floare”. Când nu-l tratăm pe celălalt cu tandrețe, cu bunătate, cu dragoste, cu considerație și respect, avionul în care zburăm împreună se prăbușește. Un partener neglijat este vulnerabil la orice altă persoană care s-ar putea ivi. Resentimentul iese la suprafață și preia conducerea. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu funcționează în familia și în căsnicia ta, atunci nu funcționează nicăieri! Un creștin cu atestat pentru vremuri grele înțelege că secretul unei căsnicii reușite nu stă numai în găsirea persoanei potrivite, ci și în a deveni persoana potrivită. Și asta se poate întâmpla când îți iei angajamentul zilnic să trăiești după principiile Cuvântului lui Dumnezeu și să dai dovadă că ai roada Duhului (Galateni 5:22). Un soț îi spune soției: „Niciodată nu am știut ce înseamnă adevărata fericire până m-am căsătorit cu tine – acum e prea târziu”. Dacă nu vrei ca aceasta să fie și povestea ta, începe să te îngrijești de focul din casa ta.

 

„Doamne, călăuzește-mă … netezeşte calea Ta sub paşii mei” (Psalmul 5:8)

     Atestat pentru direcție. Busola a fost mereu cel mai bun prieten al pilotului. Majoritatea avioanelor sunt echipate cu două busole. Cum poți știi care e voia lui Dumnezeu? „Un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea, şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: „Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.” Când am auzit lucrul acesta, atât noi cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” (Faptele Apostolilor 21:10-14). Putem observa aici că nedumerirea nu era cu privire la voia lui Dumnezeu; aceasta era limpede. Ci privea teama vizavi de viața lui Pavel. Avem aici un exemplu perfect de situație în care emoțiile sunt lăsate să stea în calea duhului. Prin duhul nostru, nu prin mintea noastră și în mod cert nu prin emoțiile noastre înțelegem căile și călăuzirea Domnului. „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14). Nu trebuie să te lași condus de „glasuri, vise și lână” (Judecători 6:37-40). Uneori, aceste lucruri confirmă ceea ce simți în duhul tău ca fiind voia lui Dumnezeu, dar ele nu sunt unicul factor de decizie. Busola ta este Cuvântul lui Dumnezeu!

„Astfel de închinători doreşte şi Tatăl” (Ioan 4:23)

     Atestat pentru a trece prin descurajare. Dumnezeu a promis că-ți va da „o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3). Satana nu poate suporta când altcineva în afară de el primește laudă și onoare, așa că va încerca să te mâhnească când începi să-L lauzi pe Dumnezeul tău. Dar împovărarea va cădea de pe tine ca o haină. Povara va dispărea. Plânsul milei și al compătimirii se va transforma într-o scenă a bucuriei. Iată un lucru remarcabil: Domnul Isus a spus: „astfel de închinători doreşte şi Tatăl … în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23-24). Când începi să te închini lui Dumnezeu – în loc să-L cauți, El vine și te caută pe tine! Și de vreme ce El știe unde să te găsească de fiecare dată, El te binecuvântează, te întărește și te face să te ridici deasupra descurajării. Tu poți efectiv să izbândești în furtună! Când instructorul îl învață pe un nou student să zboare, el îi aduce mereu aminte să țină vârful avionului în sus. Studenții noi sunt predispuși să mențină vârful avionului în jos ca să poată vedea mai bine pe unde se duc. De asemenea, avionul are tendința naturală să cadă – dacă îl lași. Când stai cu capul sus și ai ochii ațintiți la Domnul Isus, inima ta începe să se bucure chiar și în cea mai grea încercare. E nevoie de efort, dar merită. Nu uita, nu toate luptele se câștigă de la prima rundă. Dar dacă reziști și răspunzi cu laudă, vei fi învingător. De ce? Deoarece lupta a fost câștigată de Domnul Isus cu mult timp în urmă.