„Dar ei, fără să le pese…” (Matei 22:5)
Ce te mai împiedică să-i slujești pe oameni? Indiferența. Un binecunoscut comediant glumea: „Oamenii de știință au anunțat astăzi că au descoperit remediul împotriva apatiei. Cu toate acestea, ei declară că nimeni nu și-a manifestat nici cel mai mic interes față de el.” Când vine vorba de comunicare, acelaşi lucru se poate spune despre mulți dintre noi: suntem indiferenți față de modul în care suntem înțeleși. Poate nu ne simțim neapărat superiori față de ceilalți, dar nici nu ne abatem de la ceea ce știm, pentru a ajunge să-i înțelegem. De ce? Pentru că e o muncă grea! În realitate, indiferența este o altă formă de egoism care ne împiedică să intrăm în legătură cu oamenii. Romanciera engleză George Eliot a scris odată următoarele: „În vastitatea acestei lumi, încearcă să te preocupi și de alte lucruri în afară de satisfacerea și împlinirea micilor tale dorințe egoiste. Încearcă să acorzi însemnătate celor mai bune gânduri sau fapte, şi altor lucruri bune în afară de acelea petrecute cu propria ta ființă. Apreciază viețile altora mai mult decât propria ta viață. Vezi care sunt necazurile lor și cum le fac ei față.” Oamenii te apreciază cu adevărat atunci când faci efortul, oricât de mic, de a încerca să vezi lucrurile din perspectiva lor. Pavel scria: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10) Toți cei pe care îi întâlnești se luptă cu o anumită teamă sau duc o luptă, iar dacă ești grijuliu și sensibil, Dumnezeu îți va da un cuvânt prin care vor fi ridicați. În Isaia găsim scris: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.” (Isaia 50:4) Ce dar – să fii în stare să ridici pe cineva care se luptă!