„Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare” (Luca 9:46)

     Biblia spune: „Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El, şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare” (v. 46-48). Ce duh lucrează în această povestire? Duhul care-și urmărește propriile interese. Atâta vreme cât motivul slujirii tale este să dai bine, nu te vei bucura niciodată de binecuvântarea lui Dumnezeu. Și aprecierea Sa „foarte bine” este singurul lucru care contează. Abilitatea de a sluji din spatele scenei și de a o face cu bucurie vine din cunoașterea faptului că la urma urmelor, slujirea ta va fi recunoscută și răsplătită de Singurul a cărui părere contează. De ce a luat Domnul Isus un copil drept exemplu în acea zi? Din trei motive: 1) Copilul este docil. Când ai terminat-o cu învățatul, ești terminat! Când nu ți se mai poate spune nimic, Dumnezeu nu va mai avea ce să-ți spună. „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa” (Proverbe 18:15). 2) Copilul are încredere. Când îi promiți ceva unui copil, el te crede, se comportă în consecință și așteaptă ca lucrul acela să se întâmple. „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). 3) Copilul este blând. „Încolo, toţi să fiţi … miloşi” (1 Petru 3:8). Duhul Sfânt este simbolizat în Scriptură printr-un porumbel blând, așa că fii cu inima deschisă şi receptivă la şoapta Lui.