„Nu v-a ajuns nici o ispită” (1 Corinteni 10:13)
Pavel scrie: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească”. Să remarcăm expresia „nu v-a ajuns”. Dintr-odată ești „ajuns” de o serie de circumstanțe pe care nu le-ai creat tu, pe care nu le dorești și din care nu știi cum să ieși. Înțelege un lucru: nu tu alegi încercarea, încercarea te alege pe tine! Nu poți alege cine îți frânge inima sau cine te calcă pe nervi sau cine te dezamăgește. Când l-ai ținut pe copilașul tău pentru prima oară în brațe nu te-ai gândit că într-o zi vei merge la un centru de detenție încercând să-l eliberezi. Nu ai avut cum să știi că un control de rutină te va duce la spital, luptându-te cu o boală ce-ți amenință viața. Poate problema ta e atât de personală și atât de jenantă că te temi să o discuți măcar cu cineva. Așa că te plimbi noaptea și te rogi: „Doamne, scăpă-mă din asta căci altfel sunt terminat”. Chiar și Pavel a scris: „am fost apăsați peste măsură de mult” (2 Corinteni 1:8). Când te-a „ajuns” o situație, înveți trei lucruri: 1) Nu-i judeca pe ceilalți. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit” (Iacov 1:14). Când nu știi prin ce a trecut o persoană sau circumstanțele care au condus-o acolo, taci din gură. Dacă trebuie să vorbești despre asta, vorbește cu Dumnezeu! 2) Nu vorbi despre necazurile tale cu persoane nepotrivite. Caută oameni care doresc să împărtășească povara cu tine, nu să răspândească vestea despre problema ta. 3) Adu problema înaintea lui Isus. „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).