„Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” (1 Ioan 2:16)

     Ispita intră pe trei uși: „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții”. Așa a intrat și în Grădina Edenului. „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui” (Geneza 3:6). Satana nu are trucuri noi, el doar îmbracă vechile ispite într‑o nouă înfățișare. „Pofta firii pământești” reprezintă tot ceea ce te face să intri în datorii fără chibzuință, ești gata să manipulezi și să încalci regulile. „Pofta ochilor” are de‑a face cu percepția. Până ajungi să vezi limpede, ai pierdut o relație frumoasă sau ai dat cu piciorul unei oportunități ca să privești în urmă și să spui: „Am fost nebun. Ce bine ar fi fost dacă aș fi așteptat”. „Lăudăroșia vieții” este cea mai subtilă și astfel cea mai periculoasă. Ai nevoie de un anumit grad de satisfacție pentru a răzbate în viață. Dar când mândria întrece măsura? Când începi să te lauzi singur; când Îl neglijezi pe Dumnezeu și când crezi să succesul tău este rezultatul propriului tău efort; când nu poți recunoaște că ai greșit; când ești dispus să mergi până la capăt, certându‑te și dând vina pe alții. Cel ce nu se poate pocăi nu poate fi restaurat. După aventura lui cu Batșeba, David a scris: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită” (Psalmul 51:17).