„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” (1 Corinteni 15:10)

     Dacă ai fost binecuvântat și-ți merge bine, citește aceste cuvinte ale lui Pavel și strânge-le în inimă: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic”. Orice lucru bun pe care îl ai acum, sau de care te vei bucura în viitor, vine de la Dumnezeu. Încearcă să nu uiți asta! Poate spui: „Stai puțin, am lucrat din greu pentru asta… Nu merit și eu puțină recunoaștere?” Ba da, meriți; Biblia spune: „Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi…” (Romani 13:7) Lauda însă, prin natura sa, poate fi dăunătoare. Corpul omenesc este o dovadă extraordinară de chimie; bate-l pe un om pe spate – și pieptul începe să i se umfle! Cineva a spus: „Lauda este asemenea parfumului; dacă o consumi, te va ucide!” De aceea, Pavel ne lasă această aducere aminte valabilă și astăzi: „Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7) Într-o zi, împăratul Nebucadnețar s-a umflat în pene și s-a lăudat: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu… prin puterea bogăţiei mele?” (Daniel 4:30) Însă Dumnezeu i-a întrerupt acest moment de mândrie și i-a luat împărăția, iar el a ajuns să-și piardă mințile și să trăiască la fel ca fiarele sălbatice. Numai după ce s-a pocăit și a recunoscut că Dumnezeu este stăpânul tuturor lucrurilor, i-a redat Dumnezeu sănătatea și împărăția. Mustrat, smerit și luminat, el a îngenuncheat și s-a rugat: „Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc.” (Daniel 4:34) Lauda este o formă de nebunie, nu te lăsa atras de ea! A-ți ridica ochii spre cer – te menține umil și sănătos!