„Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” (Luca 8:30)

     Îți aduci aminte de omul din Scriptură care era posedat de demoni? „Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune” a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el” (în armata romană, legiunea era formată din șase mii de oameni). Nu „Legiune” era numele adevărat al acelui om; era numai o etichetă. Însă el s-a luptat atât de mult cu problema sa, încât și-a acceptat eticheta și s-a definit prin experiența avută. Poate te-ai etichetat singur – „grăsanul”, să zicem, pentru că te-ai luptat cu greutatea în plus de atâta vreme, fără să întrevezi la orizont vreo victorie… Sau poate te-ai definit ca „victimă”, pentru că ai fost abuzat sau pentru că alții au profitat de tine. Poate te vezi un „ratat”, pentru că ai divorțat sau pentru că pruncii tăi au luat-o pe căi greșite… Dacă așa stau lucrurile, e timpul să scapi de etichetele negative și să începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. Domnul Isus l-a eliberat pe acel om chinuit, i-a redat stima de sine și l-a repus în familie. El dorește să facă la fel și cu tine! Satan te va duce de la o extremă la alta. El te va face fie o persoană lăudăroasă, fie o persoană timidă; te va face să crezi că ești un om „nemaipomenit” sau te va convinge că ești total lipsit de valoare. Nu mușca momeala! Auto-condamnarea este adeseori deghizată în smerenie, când de fapt reprezintă o respingere a Cuvântului lui Dumnezeu, singurul care îți dă siguranța celui ce afirmă liniștit și smerit: „Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13). Numele pe care ți-l dau alții nu contează; numele pe care ți-l dai singur contează! Concluzia este aceasta: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)