„Sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:14)
Evoluționismul susține că acolo unde există o nevoie, natura va contribui și-o va suplini… Chiar așa să fie? În Teologia naturală, Dr. William Paley scrie: „Pentru a avea ochii umezi și curați – ceea ce-i absolut necesar pentru buna lor funcționare – se efectuează în mod constant o spălare de către o glandă care are acest rol; apa aceasta sărată care este în exces se scurge în nas printr-un orificiu din os, mare cât un vârf de ac. Când lichidul a pătruns în nas, el se răspândește în interiorul nărilor și este evaporat prin intermediul curentului de aer cald pe care îl întâlnește în permanență în timpul respirației. E de la sine înțeles că ochiul are nevoie de umezeală; dar această „necesitate” a ochiului ar putea ea face glanda care produce lacrimile, sau ar putea crea orificiul din os prin care ele se scurg? Să ne spună evoluționiștii cine a întocmit orificiul și a așezat un canal prin care se dispersează lacrimile?” Când dă de întuneric, abilitatea ochiului de a vedea crește de o sută de mii de ori. Cea mai performantă cameră creată vreodată nici măcar nu se poate compara! Și în plus de asta, ochiul va detecta obiectul pe care dorește să-l vadă și îl va încadra automat, mărindu-se sau micșorându-se. Ambii ochi, care se mișcă în tandem, trebuie să adopte unghiuri diferite pentru a se concentra asupra obiectului pe care doresc să-l vadă. Evoluționismul ne spune că ochiul s-a pregătit să se creeze pe sine însuși, a prevăzut dinainte un plan pentru propria-i protecție și și-a făcut o arcadă osoasă a sprâncenelor care a dat naștere nasului, pe care să ne așezăm ochelarii de care mulți dintre noi avem nevoie. Apoi a făurit un oblon pentru a se proteja de obiecte străine. Nu credeți că e nevoie de mai multă credință pentru a crede în evoluție decât în Dumnezeul Creator?! Tu ce părere ai?