„Eu îţi arăt calea înţelepciunii…” (Proverbele 4:11)

     Uneori, noi hrănim animalele de companie cu lucruri nepotrivite, pe care nu ar trebui să le mănânce. Și când facem asta, rezultatul este pe măsura hranei consumate. Iar dacă știm lucrul acesta despre animalele noastre de companie, să nu-l uităm când vine vorba de mințile noastre. În fiecare zi, suntem bombardați cu mesaje: din media, din partea angajatorilor, a colegilor de muncă, a persoanelor cu care interacționăm, din cărți, din muzică, ba chiar și din partea gândurilor noastre. Satan lucrează pe două căi: mai întâi, el încearcă să ne hrănească cu lucruri precum ispita, depresia și îngrijorarea; în al doilea rând, încearcă să ne împiedice să fim atenți la ce punem în mintea noastră. O minte sănătoasă se hrănește cu gânduri sănătoase. Domnul Isus a spus că a venit pe pământ să ne dea „viață din belșug” (vezi Ioan 10:10). În loc să se lupte mereu pentru respectul de sine, pentru pacea minții, pentru bucurie și fericire, mintea ta poate să aibă natural aceste lucruri, din belșug. Dar trebuie să fii mai întâi atent la lucrurile asupra cărora se concentrează mintea ta. Prorocul Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16). Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care ni le-a oferit Dumnezeu este Sfânta Scriptură… dar noi o transformăm deseori într-o povară! Întrebi: „Trebuie să citesc Biblia în fiecare zi?!” E o întrebare greșită! Ar trebui mai degrabă să te întrebi: „Cu ce să-mi hrănesc mintea astăzi, ca ea să se dezvolte?!” Psalmistul a spus că atunci când îți găsești plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, vei prospera în tot ceea ce faci (vezi Psalmul 1:1-3). În principiu, pentru a avea lucrurile de care se bucură oamenii de succes, trebuie să faci ce fac oamenii de succes. Potrivit psalmistului, oamenii au succes dacă își găsesc plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu zi și noapte. Așadar, hrănește-ți mintea cu lucruri bune!

„Voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:19)

     Dacă nu ești sigur că Îi aparții lui Dumnezeu, iată ce spune Cuvântul Lui: „În trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul.” (Efeseni 2:15-21). Dacă să zicem copiii tăi ar sta afară, rugându-te să-i lași în casă, oare ce le-ai răspunde? Nu le-ai spune: „Intrați, sunteți ai mei, casa mea e și a voastră! Vă iubesc, nu trebuie să vă milogiți!”? Și atunci, dacă tu faci asta, Dumnezeu care este Tatăl tău ceresc, oare nu o va face?! Dumnezeu construiește o casă, și tu faci parte din familia Lui! Tu poți veni înaintea Lui oricând, cu orice nevoie, știind că vei fi primit cu dragoste. Dumnezeu este Tatăl pe care ți l-ai dorit dintotdeauna, iar tu ești copilul pe care El și-L dorește de atâta timp! Dacă ai vreun dubiu în această privință, privește la cruce; atât de mult te iubește Dumnezeu! Deci, tu Îi aparții lui Dumnezeu – nu uita asta, azi!

„Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4:14)

     Istoria Esterei ne învață două lecții importante: 1) Avem nevoie de mentori care să ne îndrume. Pentru că a fost dispusă să-l asculte pe Mardoheu, Estera a descoperit că menirea ei nu a fost doar să fie regină, ci și cea de izbăvitoare a poporului ei. Așadar, cine este Mardoheul tău? Cine este persoana care te cunoaște suficient de bine pentru a-ți clarifica și a-ți confirma chemarea în viață? Cine te iubește suficient de mult pentru a te confrunta când ai căzut de pe cale, sau să te întărească și să te încurajeze când vrei să renunți și să fugi? Acolo unde avem lacune, trebuie să avem lângă noi oameni plini de înțelepciune care să ne sfătuiască. Iosua a ascultat de Moise. Timotei a ascultat de Pavel. Rut a ascultat de Naomi. Tu, de cine asculți? 2) Trebuie să știm că ne aflăm în locul în care dorește Dumnezeu să fim. Vărul ei Mardoheu i-a lansat reginei Estera o provocare ce i-a schimbat viața, când i-a adresat următoarele cuvinte: „…cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” Estera nu a pornit la drum ca să devină regină. Dar odată ce a ajuns regină, ea a trebuit să aleagă între confortul ei și chemarea ei. E o alegere pe care și tu trebuie s-o faci! Poate te întrebi: „Care este chemarea mea?” Poate fi locul tău de muncă, căsnicia ta, sarcinile tale ca părinte, prieteniile tale… Poate presupune cartierul în care locuiești sau implicarea ca voluntar la biserică. Un lucru este sigur: când te cheamă Dumnezeu, a sosit „timpul” tău. Poate ești ispitit să crezi că tu deja poți să mergi „pe apă” și aștepți doar un moment sau o oportunitate importantă. Nu, tu nu poți să-ți alegi momentul; Dumnezeu ți-l alege! De unde știm? Din Biblie. În Psalmul 31:15 citim: „Soarta mea este în mâna Ta”. Asigură-te azi că ești unde te vrea Dumnezeu, și așteaptă momentul stabilit de El!

„Când a auzit Simon Petru că este Domnul… s-a aruncat în mare.” (Ioan 21:7)

     Biblia spune (în Evanghelia lui Ioan 21:4-8): „Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara…” Petru a trebuit să decidă dacă să lase peștele și să meargă la Isus sau să rămână în corabie și să se bucure de rezultatul muncii sale. Este o provocare cu care toți ne confruntăm când trebuie să atingem obiectivele pe care ni le-am stabilit în viață, când mrejele noastre sunt pline și „am reușit” – în sfârșit! Provocarea ta este aceasta: „Stau să-mi păzesc binecuvântările, sau ies din „corabie” și mă duc la Isus, dedicându-mă Lui în întregime?” Apostolul Pavel menționează pe scurt succesul carierei sale și spune: „Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt… din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” (Filipeni 3:4-6). Dar să-l ascultăm ce spune după ce s-a întâlnit cu Domnul: „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos… Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…” (Filipeni 3:7-8). Apostolul Pavel a înțeles că adevărata sa identitate nu a constat în realizările sale, ci în relația sa cu Domnul Isus. Crezi și tu la fel? Poate în acea noapte, când nu a prins nimic, Petru a crezut că a falimentat… dar, când a ajuns la mal, L-a găsit pe Domnul Isus ocupat – cu pregătirea peștelui! Așadar, oricare este lucrul de care ai nevoie, Dumnezeu îl are. Oricare ar fi lucrurile la care renunți, El te va răsplăti cu mult mai mult!

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!…” (Psalmul 139:23)

     Astăzi vom vorbi despre alte două motive pentru care este important să ai părtășie cu Dumnezeu în fiecare zi: 1) Ca să-ți faci un inventar spiritual al vieții. Psalmistul David s-a rugat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Să reținem cuvintele „inima” și „gândurile”. Acestea sunt primele pe care le cercetezi când stai în prezența lui Dumnezeu. Cum faci lucrul acesta? Punându-ți întrebări. De exemplu: „Cresc eu zilnic în umblarea mea spirituală? Las eu oare păcatul nemărturisit să se adune în viața mea?” Dar cu atitudinile cum stai? Pentru a te vedea așa cum te vede Dumnezeu, tu trebuie să te confrunți cu aceste întrebări în prezența Lui și să le dai un răspuns onest. 2) Ca să-ți dedici fiecare zi Domnului. Autorul Proverbelor a spus: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Împărtășește-ți programul zilnic cu Dumnezeu, roagă-L să te călăuzească în activitățile tale zilnice și modifică-le după cum este nevoie. Roagă-L să te ajute să-ți gestionezi mai bine timpul ca să reușești să faci mai multe lucruri (vezi Psalmul 90:12). Roagă-L să te ajute să faci deosebirea între ce este cu adevărat important și ce nu este (vezi 1 Corinteni 10:23). În fiecare zi din viața ta, va trebui să te confrunți cu aceste lucruri: probleme și oportunități. Și Dumnezeu îți va da perspectiva și abordarea corectă ca să le faci față ambelor categorii. Vei fi uimit cât de eficient vei fi, când începi petrecând timp cu El!

„Voi duce… îi voi povăţui pe cărări… voi preface… iată ce voi face și nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16)

     Trebuie să afli voia lui Dumnezeu pentru tine, de aceea unul dintre scopurile timpului tău zilnic cu Dumnezeu trebuie să fie călăuzirea. Fără opinia lui Dumnezeu, ești la mila propriei tale gândiri, iar lucrul acesta ar trebui să te îngrijoreze nespus! David a scris: „Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Psalmul 25:4-5). Dumnezeu a spus prin proorocul Isaia: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16). Iar când El promite, așa și face! Drumul pe care o iei îți determină destinul, așa că înainte de a te decide să mergi într-o direcție sau alta, vorbește cu Dumnezeu! Și nu fi surprins dacă El te duce pe un „drum necunoscut”. Trebuie să crezi că Dumnezeu știe ce face. Blaise Pascal, marele gânditor și om de știință, un creștin devotat, a spus: „Toate necazurile omului pornesc de la incapacitatea lui de a sta singur într-o încăpere. Eu uit de lume și de orice în afară de Dumnezeu.” În această eră a vitezei, trebuie să-ți faci timp să încetinești, să-ți aduni gândurile, să evaluezi ce se petrece în jurul tău și să ceri călăuzire de la Cel ce cunoaște sfârșitul de la început (vezi Isaia 46:10). Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi „să vină la o parte” pentru a fi revitalizați din punct de vedere fizic și spiritual (Marcu 4:34). Există anumite lucruri pe care Dumnezeu ți le va explica numai când îți faci timp să stai singur cu El! Așadar, nu uita de părtășia ta de fiecare zi cu Dumnezeu!

„Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!” (Psalmul 119:38)

     Cuvântul „devotament” implică dedicare totală față de cineva, oferindu-i timpul și atenția ta, bucurându-te de compania sa, căutând să-i faci pe plac și făcând din persoana aceea o prioritate în viața ta. Dar există două capcane de care trebuie să te ferești și pe care trebuie să le eviți: 1) Eul. Dumnezeu a promis că te va binecuvânta, însă atunci când vrei doar binecuvântarea Sa, în loc să cauți o relație cu El, devii autocentric, în loc să fii hristocentric! Adevărul este că te poți ruga până nu mai poți, dar Dumnezeu nu-ți va da anumite lucruri, dacă nu ești suficient de matur ca să le gestionezi. Mai mult decât orice în viață, Avraam și-a dorit un fiu. Și Dumnezeu i l-a dat. Cu toate acestea, când Dumnezeu i-a cerut să-și aducă fiul ca jertfă, Avraam nu a ezitat. Avraam a dovedit că nu iubește altceva mai mult decât pe Dumnezeu, de aceea Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta și că-i va înmulți tot ce are (Geneza 22:17). Avraam a devenit unul dintre cei mai de succes oameni din generația sa, dar adevăratul motiv al faimei sale a fost faptul că Dumnezeu l-a numit „prietenul” Său (Isaia 41:8). 2) Faptul de a fi prea ocupat. Unul dintre pericolele lucrării în slujba Domnului este acela că s-ar putea să devii așa de ocupat, încât să nu mai petreci timp în închinare înaintea Lui. Psalmistul a spus: „Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!…” (Psalmul 29:2). Cuvântul „cuvenită” înseamnă „meritată/pe care o merită.” Când Ioan a văzut mulțimile din ceruri care Îl lăudau pe Dumnezeu, acestea cântau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” (Apocalipsa 4:11). Așadar, începe părtășia ta zilnică cu Dumnezeu spunând: „Doamne, mă aflu aici pentru că meriți toată închinarea și adorarea mea. Amin!”

„A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră…” (Coloseni 2:14)

     Când cineva este arestat pentru o crimă și adus în sala de judecată, judecătorul va spune: „Acuzațiile împotriva ta sunt…” În acel moment, avocatul speră să poată îndepărta acuzațiile. Ei bine, Dumnezeu are o evidență a fiecărui păcat pe care l-ai comis de când te-ai născut, până ai murit. Acolo sunt detaliate toate deciziile proaste pe care le-ai luat, faptele pline de ură, atitudinile de neiertare, prejudecățile, lăcomia, pofta, minciunile… El le-a consemnat pe toate. Dar tu nu ai văzut acest dosar și nimeni altcineva nu l-a văzut, pentru că El „ne-a iertat toate greșelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:13-14). Știind foarte bine că prețul pentru păcatele noastre era moartea, „Hristos… a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18). Să reținem cuvintele: „a iertat” și „a șters zapisul” păcatelor pe care le-ai comis. La cruce, în momentul apariției credinței, Dumnezeu ne ia toate păcatele și le pune în contul lui Hristos, și în același timp ia neprihănirea lui Hristos și o trece în contul nostru. Există o limită a dragostei lui Dumnezeu pentru tine? Nu! David, care a comis adulter, nu a dat de ea… Nici Pavel, persecutorul creștinilor… Nici Petru, cel care s-a lepădat… Nici tâlharul de pe cruce… Și te asigur: nici tu nu vei ajunge la capătul iubirii Lui! Când Isus a strigat de pe cruce: „S-a isprăvit!”, Dumnezeu a scris „plătit pe deplin” peste fiecare păcat pe care l-ai comis vreodată. Cuvântul „îndreptățit” înseamnă „ca și cum nu aș fi păcătuit niciodată.” Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru dragostea Lui pentru tine!

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)

     Domnul Isus Și-a rezumat învățătura despre fericire în felul următor: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” Biblia ne oferă trei principii vitale care duc la fericire. 1) Fii mulțumit! (vezi 1 Timotei 6:8). Un om care a încercat tot ce se putea pentru a scăpa de păpădii, a sunat în cele din urmă la un centru de grădinărit și a întrebat: „Ce altceva aș mai putea încerca?” Proprietarul magazinului i-a spus: „Încearcă să te obișnuiești cu ele!” În viață, obții acele lucruri asupra cărora te concentrezi. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). 2) Fii recunoscător! (vezi 1 Tesaloniceni 5:18). Privește în jur și fii recunoscător pentru ce ți-a dăruit Dumnezeu. Și dacă nu poți, mulțumește-I pentru lucrurile de care te-a ferit. Diavolul nu trebuie să-ți fure nimic, trebuie doar să te facă să crezi că meriți. Iar Biblia ne spune că: „Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har” (Ioan 1:16). 3) Învață să-i apreciezi pe cei pe care îi iubești! Biblia ne spune ce trebuie să facem: „Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24). „În cinste fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). „Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3). „Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții…” (1 Tesaloniceni 3:12). Așadar, nu uita, fericirea nu este o îndreptățire, ci este o răsplată pentru că ai făcut ce este bine în fiecare zi.

„Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea, la Tine mă gândesc…” (Psalmul 42:6)

     Max Lucado scria: „Când Dumnezeu nu face ce vrem noi, nu ne este ușor; nu a fost niciodată ușor și nici nu va fi. Credința este convingerea că Dumnezeu știe mai mult decât știm noi, și că El ne va scăpa. Dezamăgirea este provocată de așteptări neîmplinite, și este vindecată de așteptări reînnoite. Nu intra în panică, nu te da bătut, ai răbdare – Dumnezeu este la cârmă. El hotărăște sfârșitul!” Așadar, când ești dezamăgit: 1) Cercetează-ți lăuntrul. David s-a cercetat și a întrebat: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5). Recunoaște-ți sentimentele. Nu poți confrunta ce nu recunoști. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate rădăcina problemei. Este cumva mânia înăbușită? Invidia? Mândria? Pofta? Oboseala fizică și mentală? Fii deschis la ce îți descoperă El! 2) Privește în sus. David a spus: „Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda.” (Psalmul 42:5) În loc să te concentrezi asupra dezamăgirii tale, concentrează-te asupra Celui ce cunoaște calea de scăpare! 3) Amintește-ți de credincioșia lui Dumnezeu din trecut. „Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc.” (Psalmul 42:6) În toate încercările sale, Iosif s-a agățat de încrederea că Dumnezeu îi controlează destinul. Amintirea credincioșiei lui Dumnezeu îți zidește încrederea că El va continua să Se îngrijească de tine. 4) Nu trebuie să înțelegi totul. Doar pentru că nu reușești să înțelegi ce face Dumnezeu acum, nu înseamnă că mai târziu nu va avea sens. Noi știm că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). 5) Nu te lăsa pradă amărăciunii. Când speranțele îți sunt spulberate, se poate instala resentimentul. Biblia spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Indiferent cât de adâncă pare groapa, Dumnezeu se află acolo cu tine!