„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului” (Evrei 4:16)

     Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (v. 15-16). Dr. Tony Evans spune că harul lui Dumnezeu se aseamănă cu o ambulanță care vine să-ți acorde ajutor atunci când ai o urgență medicală. Mai întâi, primești pe loc har pentru cele mai grave simptome. Apoi, ești urcat în ambulanță, care este dotată cu și mai mult har – mai multe facilități medicale pentru tratarea problemei tale. Apoi ambulanța gonește spre spital unde te întâmpină și mai mult har. Și odată ce ești internat, spitalul îți administrează în continuare har, până când nevoia ta a fost împlinită și poți merge iarăși acasă. După cum spun și cuvintele cântării mult iubite compuse de John Newton: „Prin har ajunge-voi în cer … și voi trăi în veșnicii cu Cel ce har mi-a dat”. Într-o zi, Domnul Isus ne-a auzit strigătul de urgență: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. El a venit pe pământ, ne-a găsit morți în păcat și s-a aplecat spre noi ca să ne salveze. Iar în calitate de Mare Preot al nostru, El ne-a strămutat din locul în care ne găseam, într-un alt loc, în care se află tot harul de care avem nevoie până ne vom întoarce cu El acasă. Într-o zi, Dumnezeu va sta pe tronul judecății unde nu va mai exista har, dar până în acea zi, El stă așezat pe tronul harului. Așadar, de fiecare dată când vei păcătui sau te vei clătina, vei putea să te apropii „cu deplină încredere de scaunul harului” și să primești mila lui Dumnezeu și iertarea Sa.

„De ce te plângi de rana ta” (Ieremia 30:15)

     Dumnezeu își întreabă poporul: „De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta”? Apoi El răspunde: „Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile” (v. 17). Dacă există ceva mai perfid decât furia, frustrarea și alte lucruri negative care ies din noi și care ne distrug relațiile, lucrul acesta este izvorul lăuntric în care își au originea. Rănile nevindecate din relațiile tale trecute sunt răni periculoase. Tu spui: „Dar nu știi cât de tare m-a rănit acea persoană”. Adevărul este că rănile încă dor și atunci cum poți să le cureți și să le vindeci? Voia lui Dumnezeu este să discuți cu acea persoană! Dumnezeu nu bandajează răni infectate – El cere ca problema să fie rezolvată. Trebuie să înțelegem că El este dispus să repare locurile stricate din viețile noastre; tot ce cere El de la noi este să-i arătăm unde sunt acele locuri. Numai Domnul Isus ne poate ajuta să depășim bariera timpului și să ajungem la trecutul nostru dureros. Firește, unul din cei mai importanți pași spre vindecare este să iertăm din inimă – să conștientizăm rana și mânia și apoi să le dăm la o parte. Va fi, probabil, greu, însă nu poate exista eliberare sau vindecare fără iertare. Amărăciunea te va devora de viu dacă nu ierți. Ea va crea haos în relațiile tale din prezent. Dumnezeu îți va da harul de a ierta și de a merge mai departe, dar trebuie să iei hotărârea de a te lăsa curățit de resentiment, iertându-l pe cel ce       ți-a greșit. Nu există o altă cale către pace și libertate.

„Purtaţi-vă cu înţelepciune … răscumpăraţi vremea” (Coloseni 4:5)

     Cea mai mare avere a ta – sunt următoarele douăzeci și patru de ore. Cum le vei petrece? Vei îngădui ca ziua să-ți fie consumată de televizor, de e-mailuri inutile, de sarcini neimportante, de propriile tale porniri, de persoanele nepotrivite sau de alte elemente lipsite de sens? Sau îți vei ține în frâu timpul și vei face ca ziua de astăzi să conteze? Experții în lidership spun că atunci când te concentrezi pe 20% din prioritățile tale, câștigi 80% din eforturile tale. Așadar, când te trezești în fiecare dimineață, uită-te în oglindă și spune: „Astăzi o să-mi trăiesc viața după voia lui Dumnezeu și o să-mi dau energia lucrurilor care mă ajută s-o împlinesc”. Vor exista întotdeauna lucruri care vor încerca să-ți fure atenția. Reclamele vor să te facă să-ți cheltuiești banii pe produsele lor. Și ai observat cum oamenii care nu au nimic de făcut doresc de obicei să petreacă timp cu tine? Până și propriile tale dorințe pot fi atât de diverse și atenția ta atât de împărțită încât nu mai ești sigur care este lucrul care necesită atenția ta mai întâi. De aceea trebuie să te focalizezi la fel ca un laser pe scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Indiferent de lucrul asupra căruia te concentrezi, tu îi dai putere și avânt. Prioritățile tale determină modul în care îți petreci timpul, așa că stabilește-le prin rugăciune și păstrează-le cu grijă. Elimină lucrurile neesențiale. Cei ce-ți spun „poți avea totul” greșesc. Nu poți face tot ce vrei, dar poți face tot ce dorește Dumnezeu să faci. Trebuie să alegi! Succesul vine atunci când faci lucrurile potrivite așa cum trebuie și când renunți la toate celelalte. Dacă nu ești sigur care sunt lucrurile potrivite pentru tine, imaginează-ți că privești în urmă la anii vieții tale – care sunt lucrurile pe care regreți că nu le-ai făcut?

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

     Pentru a excela în ceva anume, trebuie să-ți descoperi darurile majore și să le pui în practică. Unul din darurile mici ale lui Pavel a fost facerea corturilor pentru susținerea propriei sale lucrări, dar este limpede că darul său major a fost învățătura și ridicarea de biserici. Tu spui: „Cum pot descoperi care sunt darurile mele majore?” 1) Cere călăuzirea lui Dumnezeu. Cine cunoaște produsul mai bine decât producătorul? Tu nu te-ai creat singur, așa că nu se poate să-ți spui singur pentru ce ai fost creat. Dumnezeu, însă, poate și o va face. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc” (Iacov 1:5-6). 2) Asumă-ți-le și dezvoltă-le. Când ai învățat prima oară să umbli, ai stat mai mult pe jos decât în picioare. Dar ai reușit. Asta pentru că te-ai născut să mergi! Poate vei descoperi darurile majore rapid și ușor, dar dezvoltarea lor până la potențialul maxim va fi un proces care durează o viață întreagă. Nu este un sprint, ci un maraton. 3) Acceptă sfaturi din partea persoanelor potrivite. Nu e totdeauna ușor să ceri feedback de la alții, dar e un lucru esențial pentru a avea izbândă. Nu fi niciodată prea mândru să cauți ajutor. Dacă ești un „singuratic”, iată un verset la care trebuie să meditezi. „Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nici o legătură cu alţi oameni” (Judecători 18:28). Iată, totuși și o avertizare: alege oameni care nu sunt prea ocupați pentru a te ajuta.

„Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima” (Proverbe 27:11)

     Adolescenți au o expresie pe care le place s-o folosească pentru a-și manipula părinții: „Nu ai încredere în mine!” Așa că începem să dăm înapoi. „Nu dragul meu, nu înseamnă că nu am încredere în tine când ieși cu prietenii sau când conduci mașina, ci că …” după care rămânem fără cuvinte. Suntem în defensivă și discuția se încheie aici. În realitate, noi avem încredere în copiii noștri în anumite privințe, dar nu și în altele. Nu este vorba de oferta totul sau nimic. De exemplu, mulți dintre noi suntem autorizați să facem plăți din conturile companiei unde lucrăm. Dar nu ni se dă tot carnetul de cecuri! Așadar, să nu ne mai lăsăm înșelați de copiii noștri și să afirmăm cu tărie că încrederea se câștigă în etape – o parte acum și o altă parte mai târziu. Cineva a spus: „Uneori copiii noștri sunt așa de experți în a ne manipula încât ne fac să credem că am crescut niște sfinți, iar alteori se comportă în așa fel că ne întrebăm dacă nu cumva au fost schimbați la naștere”. Serios acum, există perioade în care toți părinții simt așa. Dar la un moment dat, trebuie să le dai libertate și să începi să ai încredere în ei. Iată două lucruri importante despre încredere: În primul rând ea trebuie să fie potrivită vârstei. Ar trebui să-ți asumi riscul numai pentru ceea ce poate fi gestionat în condiții de siguranță. Al doilea, încrederea trebuie câștigată. Erma Bombeck a glumit că nu va cheltui 2000 de dolari pentru a îndrepta dinții unui copil care nu a zâmbit niciodată. Ceea ce se petrece în sufletul copilului tău explică mult din ceea ce se vede în exterior. Liniștește-te, vor veni și zile mai bune!

„Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile” (1 Cronici 28:9)

     Când Anania și Safira au văzut că ceilalți își vând pământurile și dăruiesc banii obținuți bisericii, pentru ca cei săraci să fie ajutați, s-au gândit că este o ideea extraordinară – în teorie. Cu toate acestea, când au vândut și ei un teren, au ținut pentru ei o parte din bani și apoi au ascuns lucrul acesta. Ei și-au dorit să iasă în evidență și să să aibă un bun statut spiritual dar fără să plătească prețul. Însă Petru le-a demascat păcatul, spunând: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5:4). Nu numai că motivele lor au fost date pe față, ci amândoi au plătit cu moartea. Drept urmare, „o mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri” (v. 11). Un pastor spune: „În multe duminici am predicat mesaje care i-a mișcat profund pe membrii adunării. Ironic, însă, îl pregătisem în timp ce mă certam cu soția sau făcându-le copiilor mei viața nefericită. Anii de practică mi-au venit în ajutor și mă transformam cu ușurință, devenind în mod instant plin de compasiune, sfânt și spiritual. Mă prefăceam, deoarece sentimentul că le ești necesar altora, că ești respectat și dorit poate deveni o motivație la fel de mare precum este dragostea pentru Hristos”. Când vorbim despre analizarea motivelor, iată două versete pe care trebuie să le citești și pe care să le iei în considerare cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: 1) „Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine”. 2) „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui” (Ieremia 17:10).

„Ești bine? … Ea a răspuns: „Bine” (2 Împărați 4:26)

     Dacă ai muri astăzi, ai ajunge în cer? Înainte să dai un răspuns, citește următoarea istorisire. În anul 1871, un incendiu a distrus orașul Chicago, lăsând trei sute de morți și o sută de mii de oameni fără adăpost. Avocatul Horatio Gates Spafford, un prieten al lui D.L. Moody, i-a ajutat pe locuitori să se repună pe picioare. După doi ani de oboseală și eforturi supraomenești, împreună cu familia sa, au hotărât să plece într-o vacanță meritată. Planul lor era să călătorească în Anglia și să i se alăture lui Moody într-o campanie de evanghelizare, după care să plece în Europa. Deoarece Spafford a fost prins cu treburi, și-a trimis familia înainte, hotărând să se reîntâlnească pe cealaltă coastă a Atlanticului. Dar nu s-au mai întâlnit toți. Lângă Newfoundland, vasul s-a ciocnit de o barcă englezească și s-a scufundat în decurs de douăzeci de minute. Soția lui Spafford, Anna, a supraviețuit agățându-se de un obiect plutitor, însă toate cele patru fetițe ale lor s-au înecat. În ziua următoare, Spafford a primit de la soția sa această telegramă îngrozitoare ce conținea doar două cuvinte: „Salvată singură!” Numaidecât s-a dus să fie alături de ea. Mai târziu, în timp ce îi povestea totul lui D.L. Moody, Spafford a spus încetișor: „E bine; facă-se voia lui Dumnezeu”. În acele zile de durere copleșitoare a fost inspirat să scrie îndrăgita cântare care i-a mângâiat pe mulți: „Când am pacea Domnului în inimă, poate să vină viforul. Atunci inima tot așa va cânta, bine e, bine e în Domnul”. Poți cânta aceste cuvinte? Când Îl primești pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, vei putea. De ce nu o faci astăzi? Cine știe ce va aduce ziua de mâine?

„Cine răspândeşte bârfelile este un nebun” (Proverbe 10:18)

     În zilele noastre este greu să găsești un candidat politic care duce o campanie electorală perfect curată. Defăimarea nu se limitează doar la politicieni, fiecare dintre noi poate fi tentat la un moment dat să-l denigreze pe altul. Totuși, înainte ca tu să faci un asemenea lucru, citește cu atenție aceste cuvinte: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său” (Psalmul 15:1-3). Îți aduci aminte când ai rostit ultima data cuvinte care au dărâmat pe cineva? Care a fost motivul? De ce ai simțit nevoia să-l înjosești în ochii celorlalți? Ai vorbit astfel din cauză că și tu ai fost rănit de acea persoană? Ai invidiat-o pentru realizările și talentele ei? Dacă așa stau lucrurile, nu ai învățat că trebuie să abandonezi invidia și să nu-i permiți să te facă să-i defăimezi pe alții? Este posibil ca, mânat de invidie, să admiri și să-ți dorești ceea ce are cealaltă persoană? Biblia spune: „Înălţarea … (vine de la) Dumnezeu” (Psalmul 75:6-7). Acest verset ar trebui să te facă să devii un coechipier, nu un competitor. Nu există nici un motiv pentru care să stingi lumina cuiva pentru ca a ta să strălucească. Dumnezeu a afirmat deja că nimeni nu poate împiedica împlinirea planului Său în viața ta: „Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?” (Isaia 14:27). Deoarece Dumnezeu ți-a asigurat deja viitorul și a promis că va răzbuna orice rău săvârșit împotriva ta, nu trebuie să te angajezi niciodată în defăimare.

„La urmă pierdusem orice nădejde de scăpare” (Faptele Apostolilor 27:20)

     Nu dispera. „Furtuna era aşa de puternică … că la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare”. Ultimul lucru pe care îl aruncăm peste bord când întâmpinăm o criză este – nădejdea. Și când ne-am pierdut-o, suntem pe marginea prăpastiei. Te lupți cu o problemă care te-a secătuit de tot? Ai ajuns în punctul în care ai dat totul la o parte și acum ai ajuns în culmea disperării? Adu-ți aminte că marinarii de pe corabia lui Pavel „la urmă au pierdut orice nădejde de scăpare” pentru că au uitat că Dumnezeu este în control. Ei au uitat că El are un plan. Și au uitat că El poate reda speranța într-o situație absolut deznădăjduită. Când Biblia vorbește despre „nădejde”, nu se referă la noroc, la șansă sau la accident.  Nu, ci se referă la credință! „Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!” (Psalmul 31:24). „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt” (Psalmul 33:18-21). „Pentru ce te mâhnești, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:11). „Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu dispera, ci „pune-ți nădejdea în Dumnezeu”.

„Am lepădat uneltele corăbiei” (Faptele Apostolilor 27:19)

     Nu arunca ceea ce are însemnătate. Situația nu a fost prea roz în călătoria lui Pavel spre Roma. „Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei” (v. 18-19). Să remarcăm ce lucruri au aruncat: a) Încărcătura – ceea ce este important și de valoare. b) Uneltele corabiei – exact ceea ce i-ar fi putut stabiliza. c) Hrana – ceea ce le era necesar pentru a supraviețui. d) Ei înșiși – toți au sărit peste bord și au început să înoate spre uscat. Când ne găsim într-o criză, suntem tentați să ne descotorosim exact de lucrurile de care avem nevoie cel mai mult – lucruri care sunt importante pentru noi; valori de care ne-am ținut în vremurile bune. Sub presiune, dorim să scăpăm de orice. Devenim de necontrolat. Renunțăm la visele noastre. Ne abandonăm relațiile. Dăm cu piciorul unor principii importante pe care le-am învățat încă de când eram copii. Iosua le-a spus copiilor lui Israel: „alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta” (Iosua 23:8). În loc să te îndoiești de promisiunea lui Dumnezeu față de tine, ține-te de ea cu și mai mare fermitate. În loc să abandonezi planul și scopul Său pentru viața ta, ține-te cu amândouă mâinile de ele. „De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58). „Purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1:27). În felul acesta vei supraviețui – și te vei dezvolta chiar și într-o criză.