„Ne-am lăsat duşi în voia lui” (Faptele Apostolilor 27:15)

     Nu te lăsa în voia sorții. În mod tipic, într-o criză reacționăm în aceleași trei moduri în care au reacționat marinarii de pe corabia pe care se afla și Pavel: „Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui”. Primul lucru pe care îl fac furtunile vieții este să ne determine să ne lăsăm duși de val. Nu ne mai vedem scopurile și uităm spre ce ne îndreptăm. Ne ignorăm valorile și ne abatem de la drum. Pentru că nu au fost dotați cu busole  și stelele nu s-au mai văzut din cauza furtunii, marinarii au ajuns în beznă totală. Ceea ce ridică următoarea întrebare: Cum reacționezi de obicei într-o situație întunecată, când nu poți vedea stelele și nu ai busolă? Plutești în derivă? Te duci încotro te poartă valurile? Lași ca problemele să te facă să te clatini și să te arunce dintr-o parte în alta? În viață, circumstanțe nefavorabile te pot descuraja și te pot face să te întrebi: „Ce folos? De ce să mă opun?” Așadar, ajungi să fii dus de curent. Dar acum a sosit vremea să faci exact opusul! Ține-te mai strâns de credința ta: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa … Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:23, 35-36). Să remarcăm exprimarea: „credincios este Cel ce a făcut făgăduința”. Întrebare: te-a abandonat Dumnezeu vreodată? Răspuns: nu! Și nu o va face niciodată. „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (v. 23) așa că El te va scoate din criză.

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

     Într-o zi, Elisei și slujitorul său s-au trezit și au descoperit că locuința în care se găseau era înconjurată de o armată de soldați dușmani. Slujitorul a intrat în panică și a întrebat: „Ce ne facem?” Așa că Elisei s-a rugat: „Doamne, deschide-i ochii să vadă” (2 Împărați 6:17). Deodată, el a văzut că dușmanii lor erau înconjurați de o armată și mai mare de îngeri. Pe drumul spre Emaus, Cleopa și tovarășul său erau cu inima frântă întrucât Isus, Cel în care își puseseră nădejdea, a fost crucificat și îngropat. Un străin apărut de nicăieri li s-a alăturat pe drum și când au ajuns acasă, l-au invitat să rămână cu ei la cină. În timp ce a rostit binecuvântarea pentru mâncare, ochii lui Cleopa și a tovarășului său s-au deschis și și-au dat seama că străinul era  Însuși Isus (vezi Luca 24:13-25). Un bărbat aflat într-un tren de navetiști se tot uita pe fereastră și spunea: „Ce minunat; pur și simplu minunat”! La ce se uita el? La clădiri de apartamente dărăpănate și gunoaie împrăștiate pe trotuar! După ce l-a auzit spunând „minunat” de patru sau de cinci ori, doamna de lângă el a remarcat: „Mie nu mi se pare prea minunat”. La care omul a replicat: „În ultimii treizeci de ani am fost orb. Dar prin măiestria unui chirurg, prin generozitatea unui donator și după un transplant de cornee, am primit darul a doi ochi noi. Pentru mine, tot ce văd este minunat”. Bombăneala te face orb la binecuvântările lui Dumnezeu, dar mulțumirea îți deschide ochii să te bucuri de ele. Așadar, astăzi, roagă-L pe Domnul să-ți deschidă ochii ca să vezi toate „lucrurile minunate” care te înconjoară.

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbe 22:6)

     Când vrei să-l crești pe copil „pe cale pe care trebuie s-o urmeze”, trebuie să fii conștient de următoarele lucruri: 1) Preocupările lui. John Ruskin a spus: „Spune-mi ce-ți place și eu îți voi spune ce vei fi”. Ce îi place copilului tău? Cifrele? Culorile? Activitățile? Cel mai mare cadou pe care i-l poți oferi nu sunt bogățiile, ci descoperirea propriilor sale daruri. 2) Relațiile lui. Care este afirmația care îl caracterizează cel mai bine pe copilul tău? a) „Urmați-mă”. b) „Vă anunț eu dacă am nevoie de ajutorul vostru”. c) „Putem face lucrul acesta împreună?” d) „Spune-mi ce trebuie să fac și voi face”. Nu-i caracteriza pe singuratici ca și indiferenți sau pe cei care caută mulțimea încrezuți. Dumnezeu i-a creat așa. Ce îl mulțumește pe copilul tău și îl face să spună „da”? Îi place să călătorească sau să stea acasă? Îi place să țină lucrurile în ordine sau le preferă împrăștiate? Ceea ce îl încântă pe un copil, pe altul îl deranjează. 3) Mediul lui. Cactusul se dezvoltă în alte condiții decât trandafirul. În ce sol crește copilul tău? Unora le place să fie remarcați, în timp ce alții preferă să se ascundă în mulțime. Unii se descurcă bine la teste, alții excelează în clasă, dar se împotmolesc când apare examenul. Winston Churchill a căzut de mai multe ori la testele de la școală și cu toate acestea, a  schimbat istoria. Excelăm numai când ne aflăm în mediul potrivit. 4) Calitățile lui. La doi ani, Van Cliburn a cântat un cântec la pian după ce a auzit pe cineva predând lecții de pian într-o încăpere alăturată. Mama sa a observat lucrul acesta, i-a dat lecții, și puștiul din Kilgore, Texas, a câștigat prima Competiție Internațională pentru Pian „Tchaikovsky” din Moscova. Rezistă tentației de a-ți eticheta copiii înainte de a-i studia și roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să le înțelegi unicitatea.

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbe 22:6)

     Ca părinte, fie accelerezi, fie înăbuși darul copilului tău. Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (v. 6). Asta nu înseamnă că dacă îl așezi pe copil pe calea dreaptă el nu o va părăsi niciodată. Nu, mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 3:6). Așadar, ce vrea să spună acest verset? O altă versiune a traducerii Bibliei spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o învețe (și să-și păstreze darul sau aptitudinea)”. Să remarcăm cuvântul „aptitudine”. Ca părinte, tu ții arcul, iar copilul tău este săgeata. Așa că, roagă-te pentru ajutorul lui Dumnezeu ca să poți recunoaște calitățile și darurile copilului tău și îndreaptă-l spre „calea pe care trebuie s-o urmeze”. De fapt, Dumnezeu l-a pregătit pe copilul tău, stabilindu-i dinainte calitățile și l-a așezat pe o traiectorie, după care ți-a dat ție un proiect de cercetare pe o durată de optsprezece ani! Așadar, întreabă-te: „Ce îl diferențiază pe copilul meu?” Tendințele copilăriei anticipează deseori abilitățile maturității. Citește-le. Înțelege-le. Afirmă-le. Aplaudă-le. Gândește-te la viața lui Iosif. La șaptesprezece ani el a avut vise și vedenii în care el însuși era lider (vezi Geneza 37:2-10). Ca adult, a interpretat visele lui Faraon și a ajuns să conducă poporul  (Geneza 40-41). Când era doar un băiat, David a dat dovadă de două calități: curajul în luptă și talentul muzical. Mai târziu, a ucis un leu și un urs (vezi 1 Samuel 17:34-37). A fost un cântăreț la harpă înzestrat (vezi 1 Samuel 16). Luptele și muzica au dominat viața lui ca adult și sunt lucrurile pentru care este ținut minte și astăzi. Așadar, străduiește-te să înțelegi, să apreciezi și să canalizezi unicitatea copilului tău.

„Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu”        (Psalmul 41:11)

     Diavolul nu dorește să știi că dragostea lui Dumnezeu este în viața ta sau că ai fost binecuvântat de El cu toate lucrurile bune de care te bucuri. În realitate, diavolul nu dorește să crezi deloc că Dumnezeu a făcut ceva bun pentru tine! El va încerca să te convingă că nu ai nici un scop, nici o putere și nici un potențial. Va încerca să te convingă că datorită trecutului  tău nu vei realiza nimic bun nici în viitor și dacă această strategie nu reușește, va încerca să joace cartea amintirilor din copilărie. Dacă nici asta nu merge, el îți va aduce aminte de toate dezamăgirile prin care ai trecut în viață. Și dacă cumperi ceea ce vinde el, vei ajunge să ai o așa mare îndoială și o stimă de sine atât de scăzută că nu vei mai crede că Dumnezeu te-a binecuvântat în vreun fel sau că are un plan minunat pentru viața ta. El însă are! Indiferent cât de limitate îți sunt abilitățile sau cât de lipsite de strălucire îți sunt realizările, fiecare binecuvântare de care te bucuri astăzi s-a întâmplat pentru că Domnul este de partea ta. Psalmistul a spus: „Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu. Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta”  (v. 11-12). David a înțeles că dușmanii săi îl atacă pentru că a fost martorul dragostei lui Dumnezeu în viața Lui. Întrebarea este; înțelegi tu dragostea lui Dumnezeu în viața ta?  Dacă nu o înțelegi, nu te vei aștepta la atac, nu vei înțelege motivul din spatele lui și nici cum poți riposta. Ești binecuvântat și iubit – de aceea ești o țintă! Există oameni care îți poartă pică datorită lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu pentru tine? Cum se face că ei o văd, iar tu nu?

„Fericirea voastră atârnă de fericirea ei” (Ieremia 29:7)

     Când poporul lui Dumnezeu era rob în Babilon, El le-a spus: „către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: „Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! … De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (v. 4-11). Putem învăța o lecție importantă de aici. În  timp ce așteptăm ca Dumnezeu să rezolve lucrurile pentru noi, mulți credem că nu trebuie să facem nimic, chiar dacă sunt o mulțime de făcut. Concluzia este aceasta: am devenit preocupați de  o singură persoană – de noi înșine. Când dăm de necaz, singura persoană pe care tindem s-o vedem suntem noi. Dar Dumnezeu spune: „În timp ce aștepți ca Eu să fac ceva pentru tine, începe să faci ceva bun pentru alții”. Când îi binecuvântezi pe alții, deschizi canalul prin care să intervină Dumnezeu și să te binecuvânteze. Așa funcționează lucrurile!

„Prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi” (1 Corinteni 4:3)

     Pavel scrie: „Prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi … Cel ce mă judecă, este Domnul” (v. 3-4). Îți poți imagina cum este „să-ți pese prea puțin” de critică? Sau să fii eliberat de nevoia de a-i impresiona pe alții; stima ta de sine să nu mai depindă de faptul că oamenii observă cât de mult succes ai, cât ești de deștept sau de atrăgător? Gândește-te cum ar fi să simți dragoste autentică pentru cineva care își exprimă dezaprobarea la adresa ta. Este oare posibil să duci o astfel de viață? Cu ajutorul lui Dumnezeu, da! Un pastor spune: „Cu ani în urmă, mi-am dorit să conduc o anumită lucrare. Când nu am fost ales, m-am mâniat. Normal că nu m-am arătat. Nu se poate spune că nu-l iubeam pe Dumnezeu. Doream doar ca lucrarea să-mi slujească mai mult mie decât Lui! Prin faptul că mi-a spus nu, Dumnezeu mi-a corectat o atitudine care avea să distrugă orice lucrarea adevărată pe care aș fi făcut-o mai târziu. Când îl reprezinți pe Dumnezeu într-un mod atât de vizibil, e aproape imposibil ca cineva să-și dea seama că ești fals … cu excepția lui Dumnezeu”. Ai auzit vreodată de „dependența de aprobare”? Simptomele ei se manifestă prin teama de ceea ce cred ceilalți despre tine; ești rănit cu ușurință de ceea ce spun ei; ai sentimentul supărător că nu ești suficient de bun; încerci neîncetat să-i impresionezi pe oamenii importanți. Și la fel ca toți cei ce au dependențe, ești în stare de orice pentru a ți-o împlini. Un autor scrie: „Multe din preocupările mele zilnice sugerează că aparțin mai mult lumii decât lui Dumnezeu. O mică critică mă face să-mi sară țandăra … o mică laudă mă face să mă umflu în pene. Sunt ca o bărcuță pe ocean, aflată în întregime la mila valurilor”. Tu trebuie să te rogi pentru această problemă astăzi?

„Tată, am păcătuit” (Luca 15:18)

     Povestea fiului risipitor începe așa: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălat” (v. 11-13). Păcatul acestui tânăr a fost mare, foarte mare! În societatea patriarhală din Orientul Mijlociu, lipsa respectului de care a dat dovadă fiul cel mic față de tatăl său trece dincolo de orice imaginație. Ca fiu mai mic, el avea dreptul la o treime din averea familiei, însă numai după moartea tatălui său. Deci, într-un fel, el i-a transmis un mesaj tatălui său, spunându-i: „Aș vrea să mori”. Dacă ți se pare că acest mesaj este șocant, răspunsul tatălui său a fost și mai șocant. Dacă ai păcătuit foarte tare împotriva lui Dumnezeu, lucrul acesta poate fi o adevărată încurajare pentru tine. Când fiul risipitor s-a întors acasă – falit, înjosit și dezgustat – Biblia spune: „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult” (v. 20). În acea cultură, tații nu alergau niciodată. Un patriarh mândru nu și-ar fi ridicat niciodată straiele, nu s-ar fi descălțat și nu ar fi alergat – niciodată! Ideea pe care a dorit Domnul Isus s-o sublinieze aici este următoarea: în clipa în care te întorci la Dumnezeu, El va alerga să te întâmpine cu brațele deschise, îți va ierta păcatul și îți va reda locul de drept în familia Sa. Așadar, vino astăzi!

„Robul Domnului nu trebuie să se certe” (2 Timotei 2:24)

     Să analizăm puțin de ce unor oameni le place cearta: 1) Au crescut în familii în care cearta era un tipar, așa că au impresia că e ceva normal. Poate este normal, dar cu siguranță nu este după chipul lui Hristos. Biblia spune: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere” (Proverbe 20:3). 2) Pentru a-și spori stima de sine. Unii se simt bine numai când atacă valabilitatea părerilor și convingerilor altora și când manevrează acea persoană ca să-și apere poziția. Scopul certărețului nu este să adauge valoare vieților altora arătându-le greșeala din faptele lor; ci este vorba de superioritate pură. Solomon spune: „Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi” (Proverbe 17:14). Asta înseamnă oare că nu trebuie să susții ceea ce crezi? Nu, ci înseamnă că trebuie să înveți să nu fi de acord fără să fii dezagreabil! Când ești rău intenționat faci mai mult rău decât bine. Benjamin Franklin a fost cunoscut pentru observațiile făcute în mod diplomatic: „Referitor la acest aspect, sunt de acord. Dar referitor la celălalt aspect, dacă nu vă supărați, pot să fac o excepție?” Dacă ai tendința să ții dezbateri, adu-ți aminte că nu te costă absolut nimic să respecți opinia cuiva – mai ales cu privire la chestiuni care nu au consecințe eterne. De aceea Pavel i-a spus lui Timotei: „robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare”. Will Rogers a spus-o astfel: „Mințile oamenilor sunt schimbate prin observație, nu prin ceartă”. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta – nu fii certăreț și evită persoanele cărora le place cearta!

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:6)

     Înainte de-a ieși în oraș cu cineva, întreabă-te: 1) Am eu libertatea să fiu ceea ce sunt? Pavel scrie: „Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Dacă trebuie să te reinventezi pentru a face pe cineva fericit, ai intrat în relația nepotrivită. Dacă nu este de acord cu tine acum, chiar crezi că relația de căsătorie va îmbunătăți situația? Nici o șansă! 2) Se bazează relația voastră pe onestitate? Biblia ne spune: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” (Efeseni 4:25). Relațiile înfloresc atunci când există deschidere și încredere. Când se strecoară dezamăgirea, e timpul să devii cinstit cât mai repede sau să pui capăt relației. 3) Am stabilit limite clare? Dacă relația s-ar încheia astăzi, ai regreta nivelul tău de implicare? Biblia spune: „Fugiţi de curvie” (1 Corinteni 6:18). Dumnezeu a poruncit ca relațiile intime să existe numai în relația de căsătorie; în caz contrar, ceea ce a fost intenționat să fie un lucru frumos și care să te împlinească poate să te facă să te simți „folosit”. 4) Persoana aceasta este posesivă și te controlează? Dacă este așa, ridică steagul roșu. Biblia spune: „Dragostea nu pizmuiește” (1 Corinteni 13:4). Dacă nu poți face nici o mișcare fără permisiunea celuilalt, trebuie să reevaluezi relația. 5) Cum ne petrecem timpul împreună? Fără un plan, e ușor să te implici mai mult decât ar trebui din punct de vedere fizic. De aceea, este bine să cădeți de acord de la început asupra stabilirii unor limite. Ține-L pe Dumnezeu în relația ta și atunci nu vei greși. „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările”.