„Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile” (1 Cronici 28:9)

     Când Anania și Safira au văzut că ceilalți își vând pământurile și dăruiesc banii obținuți bisericii, pentru ca cei săraci să fie ajutați, s-au gândit că este o ideea extraordinară – în teorie. Cu toate acestea, când au vândut și ei un teren, au ținut pentru ei o parte din bani și apoi au ascuns lucrul acesta. Ei și-au dorit să iasă în evidență și să să aibă un bun statut spiritual dar fără să plătească prețul. Însă Petru le-a demascat păcatul, spunând: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5:4). Nu numai că motivele lor au fost date pe față, ci amândoi au plătit cu moartea. Drept urmare, „o mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri” (v. 11). Un pastor spune: „În multe duminici am predicat mesaje care i-a mișcat profund pe membrii adunării. Ironic, însă, îl pregătisem în timp ce mă certam cu soția sau făcându-le copiilor mei viața nefericită. Anii de practică mi-au venit în ajutor și mă transformam cu ușurință, devenind în mod instant plin de compasiune, sfânt și spiritual. Mă prefăceam, deoarece sentimentul că le ești necesar altora, că ești respectat și dorit poate deveni o motivație la fel de mare precum este dragostea pentru Hristos”. Când vorbim despre analizarea motivelor, iată două versete pe care trebuie să le citești și pe care să le iei în considerare cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: 1) „Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine”. 2) „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui” (Ieremia 17:10).