„Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea… a frânt-o şi le-a dat-o.” (Luca 24:30)

     Comuniunea la Masa Domnului poate fi un simplu ritual pentru unii, sau un timp prețios petrecut în prezența lui Hristos, pentru alții. Citește relatarea din Biblie despre Cleopa și prietenul său. Ei se duceau spre casă, la Emaus, când deodată a apărut Isus și a mers împreună cu ei. Mai întâi, El le-a deschis ochii să vadă că răstignirea nu a fost o tragedie, așa cum credeau ei, ci o împlinire a profeției și calea prin care Dumnezeu a răscumpărat o lume pierdută; un motiv de sărbătoare, și nu unul de tristețe. Mai târziu, pe când se afla în casa lor pentru a cina cu ei, El „a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut.” (Luca 24:30-31) Oare te lupți și tu astăzi cu frica și îndoiala? Te întrebi dacă Dumnezeu Își va ține promisiunea față de tine? Cu siguranță! Mai devreme în acea zi, Cleopa și prietenul său s-au întâlnit cu câteva femei care se întorseseră de la mormântul gol și-i anunțaseră că Domnul Isus trăiește. Dar oricât au încercat, tot nu le venea să creadă. Această relatare ne dovedește faptul că Domnul Isus îi iubește și pe aceia care se îndoiesc, suficient de mult încât să pășească alături de ei, pentru a le potoli temerile și a le întări credința. Și când s-a întâmplat asta? În timp ce frângeau pâinea. Așa că, data viitoare când participi la comuniunea frățească de la Masa Domnului, oprește-te și roagă-te: „Doamne, vorbește-mi, ia-mi temerile, iartă-mi îndoielile și întărește-mi credința! Arată-mi voia Ta și dă-mi putere să umblu pe calea Ta!” Aceasta este o rugăciune pe care El o va asculta. Poate mintea ta este confuză și anxietatea ta este mare, dar dacă ești înfometat din punct de vedere spiritual, El ți Se va arăta și te va întări – exact când ai nevoie!

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele… celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28)

     Când Iosif a fost aruncat în închisoare, cu siguranță nu s-a gândit și i-ar fi fost greu să creadă că acest drum îl va conduce spre împlinirea visului său… dar așa s-a întâmplat! Dumnezeu a avut un plan pentru viața lui, și El are un plan și pentru viața ta! Poate activitatea ta actuală este numai un antrenament pentru ce ți-a pregătit Dumnezeu cu adevărat. Poate nu azi sau mâine, dar dacă rămâi credincios, va veni o vreme când te vei uita în urmă și vei înțelege cum ți-a călăuzit Dumnezeu pașii (vezi Psalmul 37:23). Refuză să îmbrățișezi ideea că ești o victimă, deoarece acest lucru îți va fura sentimentul bucuriei. Locul tău de muncă, în ciuda greutăților, ar fi fost un vis pentru înaintașii tăi. Nu te-ai rugat tu pentru el? Și acum, te plângi?! Oricât ți-ar fi de greu să accepți, ești aici dintr-un motiv, și pentru o vreme… Așadar, indiferent în ce etapă a vieții te afli astăzi, studiază, aprofundează materia, dă-ți testele, termină-ți școala, fă-ți meseria… și îndreaptă-te spre etapa următoare pregătită de Dumnezeu. Există anumite calități pe care trebuie să le iei cu tine de la locul de muncă actual la următorul, lucruri precum formarea competențelor și dezvoltarea caracterului. Poate va trebui să dezvolți abilități de utilizare a computerului, ori de social media – plus răbdarea și mulțumirea. Poate va trebui să înveți să gestionezi un birou – dar și propriile stări de spirit. Când ești călăuzit de Dumnezeu, nicio o experiență nu este irosită, pentru că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Dumnezeu știe ce face, așa că încrede-te în El; El folosește fiecare experiență pentru a-Și împlini voia și pentru a ne da bucurie!

„Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)

     Dacă ești în procesul de recuperare după o relație eșuată, faci o greșeală dacă te grăbești să te implici în alta. De ce? Deoarece oamenii răniți fac alegeri nesănătoase. Unele răni se vindecă mai greu decât altele, dar întotdeauna te poți încrede în această promisiune: Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” Tot ce îți cere Dumnezeu este să Îi acorzi toată încrederea ta. Începe prin a pune timp deoparte ca să cercetezi Cuvântul Său, și să descoperi care este planul Său pentru tine. Opinia Sa este singura temelie pe care trebuie să-ți zidești propria valoare. Dacă un Dumnezeu perfect, care îți cunoaște deplin luptele și slăbiciunile, te poate iubi, mesajul este următorul: nu mai fi atât de tensionat! Poți iubi sau poți fi iubit din nou doar în măsura în care te iubești și tu pe tine însuți! Data viitoare asigură-te că alegerile tale nu se bazează pe nevoia sau pe teama ta de a nu fi singur. Și ai grijă: când nu pui preț pe tine, atragi persoane care nu vor pune nici ele preț pe tine, persoane care se vor folosi de tine pentru propriul lor interes. Tu meriți ceva mai bun, așa că păstrează-te pentru asta. Practic, îi înveți pe ceilalți cum să se poarte cu tine, prin felul în care te tratezi tu însuți. Și pe măsură ce ajungi la desăvârșire spirituală și emoțională, vei începe să vezi cât de nesănătoase au fost anumite alegeri pe care le-ai făcut în trecut. Dacă unii te părăsesc, asta e! Uneori, trebuie să renunți la puțin pentru a avea mai mult. Dumnezeul care a zis: „nu este bine ca omul să fie singur” sigur are în plan relații noi pentru tine. Însă El așteaptă până când valorile tale și imaginea ta de sine sunt în acord cu valorile și percepția Sa. Așa că, ia-o ușor și treptat! Și nu uita să te bucuri, zilele tale cele mai bune urmează să vină!

„După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.” (Luca 4:13)

     Când e vorba despre ispitire, trebuie să reținem și următoarele lucruri: 1) Ispita vine atunci când ești singur și nu ai niciun sprijin. Noi știm că lupul caută oaia care se abate de la siguranța turmei, și tot la fel face și Satan când neglijezi părtășia creștină și te rupi de ceilalți credincioși. S-ar putea să spui: „Dar Îl am pe Domnul totdeauna cu mine!” Da, dar iată un alt fel în care Biblia ne învață să învingem ispita: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Noi suntem născuți din nou și puși în trupul lui Hristos pentru a merge în această călătorie alături de alții. Apostolul Pavel scria: „Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” (1 Corinteni 12:14, 21). Umblarea alături de alți credincioși îți întărește protecția împotriva atacurilor lui Satan. 2) Cea mai puternică armă împotriva ispitei este cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a respins atacurile lui Satan citând versete din Sfânta Scriptură. Satan își pierde puterea când este confruntat de un credincios care cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu și care declară: „Este scris!” Tu trebuie să acționezi, dar rostirea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu îl face pe diavol să se retragă. Când s-a apropiat Satan, Isus nu S-a dus să caute o Biblie, ci a citat Cuvântul – pe care îl știa pe de rost! Tu, cum stai în această privință: ai Cuvântul în memorie? Apostolul Ioan spune: „V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.” (1 Ioan 2:14). Acesta este și pentru tine, și pentru noi – azi – secretul biruinței!

„Isus… a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile…” (Luca 4:1-2)

     Astăzi vom primi câteva sfaturi practice de la Domnul Isus, cu privire la gestionarea ispitei: 1) Ispitele tale sunt la fel cu cele prin care a trecut și El. Biblia ne spune că „în toate lucrurile a fost ispitit ca noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). S-ar putea să spui: „Dar nu știi cât de mari sunt ispitele mele!” Nu, dar Domnul Isus știe! Faptul că „în toate lucrurile a fost ispitit” înseamnă că a trecut și El pe-acolo, a avut și El de luptat, și înțelege cu siguranță vulnerabilitatea ta. Tu poți veni la El când te lovește ispita, cu încrederea că și El a mers pe același drum și te poate ajuta. 2) Ispita apare de multe ori după ce ai avut o victorie pe plan spiritual. Domnul Isus tocmai fusese botezat, Duhul Sfânt Se pogorâse peste El, iar Dumnezeu declarase că-și găsește plăcerea în Fiul Său – și, după toate acestea, Satan a lovit din plin (vezi Matei 3:16-17, 4:1-11). Momentele spirituale înalte te pot face să lași garda jos și să fii predispus atacului. Apostolul Pavel ne atenționează: „cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). Oamenii se prăbușesc adesea și sunt epuizați după mari biruințe. Predicatorii, de exemplu, pot fi predispuși la ispită după ce au rostit o predică bună! 3) Ispita vine pe fondul oboselii. Patruzeci de zile fără mâncare L-au adus pe Domnul Isus la epuizare fizică. Când resursele tale fizice și spirituale s-au terminat, ești o țintă a atacului. Lipsa somnului, alimentația nesănătoasă, faptul că slăbești în credință, că nu citești Biblia, anxietatea și descurajarea pot deschide ușa ispitei. Când te simți căzut, vederea ți se încețoșează, discernământul este atenuat, ascuțimea spirituală scade și nu ești în gardă la atacurile și planurile diavolului. Biblia spune (1 Petru 5:8): „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” Așadar, ia exemplu de la Domnul Isus!

„Smeriţi-vă… sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca… El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6)

     Ți s-a întâmplat vreodată să desconsideri pe cineva pentru că nu împărtășea aceleași idei ca tine, sau nu deținea aceeași poziție de care te bucuri tu în viață? Te consideri superior față de ceilalți în mai toate aspectele vieții tale? Crezi cumva că, dacă faci parte dintr-o anumită biserică, ești într-o clasă specială de oameni? Te face fizicul tău atletic să te simți superior față de majoritatea oamenilor, care sunt supraponderali? Dacă ești o persoană renumită în comunitatea ta, ai o atitudine de superioritate? Crezi cumva că ar trebui să fii condus spre rândurile din față la întrunirile publice? Dacă toate acestea, sau chiar una dintre ele, reflectă realitatea în ce te privește, e timpul să-ți supui atitudinea Duhului Sfânt. Însă, când vorbim despre elitism, mai există o față a monedei. E posibil să etichetezi o persoană sau un grup, drept elitist, prin simplul fapt că se bucură de un anumit privilegiu care pe tine te intimidează din cauza stimei tale de sine scăzută, sau pentru a încerca să-ți îmbunătățești imaginea în ochii celorlalți. Politicienii fac asta. Un candidat își poate acuza adversarul de elitism prin faptul că are acces la averea familiei, că deține o diplomă emisă de o universitate prestigioasă, pentru că are un profil înalt sau prieteni influenți. Prin urmare, acela își acuză și el contra-candidatul că e populist, că se adresează muncitorilor sau că este nesincer când susține că este un tip obișnuit și cu picioarele pe pământ. La o analiză finală, nu ce faci, ci ce crezi stabilește dacă ai o atitudine elitistă sau nu. Atenție: este foarte ușor să detectezi mândria la alții, dar greu s-o vezi în tine însuți. De aceea apostolul Petru scrie: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6) Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

     Când desconsideri pe cineva pentru că nu aparține rasei tale, denominației, genului sau grupului social din care faci tu parte, manifești o atitudine elitistă. Elitismul își are originea în mândrie, și știm că Dumnezeu „stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6) Iată două exemple biblice de atitudini elitiste: 1) Când Dumnezeu a turnat Duhul Său cel Sfânt peste cei 70 de bătrâni care conduceau Israelul, ei toți au profețit. Doi dintre ei nu au fost de față când s-a întâmplat lucrul acesta pentru că „rămăseseră în tabără.” Iosua i-a văzut prorocind și i-a zis lui Moise să-i oprească; Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” (Numeri 11:28-29). Iosua credea că numai un anume grup era calificat. 2) În evanghelia după Marcu, în capitolul 9 versetul 39 citim: „Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.” Dacă-i excluzi pe ceilalți sau te simți superior față de ei, în orice aspect al vieții, citește din nou cuvintele scrise de apostolul Pavel: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” Așadar, să nu uiți că doar prin „harul lui Dumnezeu” ești ceea ce ești!

„Eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine…” (Romani 12:3)

     Apostolul Pavel scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:3-6). Cu alte cuvinte, apostolul ne învață acest principiu important: „Să nu aveți o atitudine elitistă!” Dacă ești elitist, trebuie să fii conștient de adevărul că fiecare avantaj sau beneficiu pe care îl ai este un dar de la Dumnezeu, „căci… ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?” (vezi 1 Corinteni 4:7). Oricare ar fi lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu sau pe care l-a îngăduit să-l realizezi, nu trebuie să fie folosit niciodată pentru înălțare personală. Dacă ai impresia că le-ai realizat pe fiecare dintre ele prin forțe proprii, citește următoarele versete din Scriptură (Filipeni 2:3-9) și pune-le la inimă: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume…” În concluzie, ferește-te de atitudinea elitistă!

„Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni… ” (Luca 18:11)

     Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa despre „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14). Lecția pe care o învățăm din această pildă este că Dumnezeu are o toleranță mai mare față de un păcătos sincer, decât față de un creștin fariseic. Când fariseul se felicita pentru păcate pe care nu le-a comis – înșelătorie, adulter etc. – el s-a făcut vinovat de păcatul mândriei spirituale. Întrebare: Ce trăsătură de caracter reprezintă pentru tine o sursă de mândrie? Îi cântărești pe ceilalți prin prisma realizărilor tale și le oferi punctajul corespunzător? Singura faptă care ne face acceptabili înaintea lui Dumnezeu are la bază lucrarea lui Hristos de la cruce. De unde știm? Din Biblie: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Neprihănirea care ne mântuie ne-a fost atribuită – și nu am câștigat-o! Așadar, nu fi fariseic!

„Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima…” (Psalmul 19:8)

     În Biblie găsim scris (Psalmul 19:7-8,10-14): „Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii… Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare. Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” Această rugăciune ne arată că psalmistul considera meditația o necesitate a vieții sale spirituale. Și dacă lucrul acesta a fost adevărat pentru el în vremurile acelea, cu atât mai vitală este pentru noi astăzi! Noi trebuie să ne scufundăm mintea, zi de zi, în apele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca gândurile și vorbele noastre să Îi fie plăcute Lui. Folosește-ți timpul – începutul zilei, pauza de cafea, masa de prânz, drumul spre casă, ori minutele dinainte de a adormi – ca să cugeți la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Cele mai mari schimbări din viața ta vor apărea prin procesul meditării la Sfintele Scripturi – când lași Cuvântul lui Dumnezeu să se infiltreze sau să se infuzeze și să-ți învioreze mintea și viața. Dacă-mi permiteți să folosesc termeni din fotografie, citirea de calitate a Bibliei nu înseamnă „instantanee”, ci „expuneri prelungite”. Așadar, cugetă la Scripturi!