„în vederea lucrării de slujire” (Efeseni 4:12)

     Se spune că un pastor mergea în fiecare seară la gară ca să vadă cum trece trenul‑rapid prin oraș. Adunarea se întreba de ce face acest lucru. Când au apărut suspiciuni, un diacon l‑a urmat, s‑a uitat la el și l‑a întrebat ce face. El a răspuns: „Trenul acesta este singurul lucru ce trece prin orașul nostru și pe care nu trebuie să‑l împing”! Dumnezeu nu l‑a chemat pe pastorul tău să facă totul în biserică, ci să te pregătească „în vederea lucrării de slujire”. Așadar, ți‑ai găsit domeniul de slujire? Funcționezi tu acolo? Pavel scrie: „Căci, după cum într‑un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n‑au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne‑a fost dat: cine are darul proorociei, să‑l întrebuințeze după măsura credinței lui. Cine este chemat la o slujbă, să se țină de slujba lui. Cine învață pe alții, să se țină de învățătură. Cine îmbărbătează pe alții, să se țină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuiește, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s‑o facă cu bucurie” (Romani 12:4‑8). C.S. Lewis a spus: „Bucuria izbucnește în viețile noastre când facem binele care ne este la îndemână și când nu încercăm să manipulăm lucrurile și vremurile pentru a ajunge la bucurie”.